Până în 1939, Primul Război Mondial
a fost numit Marele Război. El a reprezentat
o confruntare globală a marilor puteri coloniale, care au atras în iureș și
jertfă un număr mare de state mai mici cu interese naționale și pentru câștigarea independenței. Marile imperii s-au confruntat în tentativa de stabilire a unui
nou echilibru european și a unor noi zone de influență economică mondială.
Războiul s-a declanșat în vara anului 1914, prin implicarea activă a cinci imperii: Marea Britanie, Rusia, Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. După uriașa conflagrație, și-a păstrat statutul și puterea numai Imperiul Britanic, condus pe atunci de regele George al V-lea. In nici unul dintre celelalte patru imperii disparute nu s-a mai instaurat vreodată monarhia. Războiul a evoluat prin constituirea progresivă a unui labirint al alianțelor, labirint care a atras statele mici și coloniile.
Războiul s-a declanșat în vara anului 1914, prin implicarea activă a cinci imperii: Marea Britanie, Rusia, Germania, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman. După uriașa conflagrație, și-a păstrat statutul și puterea numai Imperiul Britanic, condus pe atunci de regele George al V-lea. In nici unul dintre celelalte patru imperii disparute nu s-a mai instaurat vreodată monarhia. Războiul a evoluat prin constituirea progresivă a unui labirint al alianțelor, labirint care a atras statele mici și coloniile.
Se poate spune că dispariția
lui Napoleon de pe scena politică a Europei, în 1815, cel care zguduit din temelii
vechea ordine a continentului, a fost începutul dezechilibrelor de putere din
următorul secol, până la izbucnirea Marelui
Război. In 1815 s-a constituit Sfânta Alianță a statelor care învinseseră
pe Napoleon și vroiau să stăpânească Europa după vechile principii ale feudalității,
împotriva oricăror tendințe de eliberare socială și națională: Prusia, Rusia, Marea Britanie si
Austria. Momentul decisiv a fost însă anul 1879, când Bismarck a făcut o
încercare excepțională, și anume formarea Ligii celor Trei Imperii: Germania,
Austro-Ungaria și Rusia.
Franța era considerată un focar de incertitudini revoluționar-democratice și un dușman natural al celor trei imperii autocratice. Dacă faimosul cancelar ar fi reușit, poate că Marele Razboi nu ar mai fi existat, dar și starea de nedreptate socială europeană s-ar fi menținut.
In mod surprinzător, vechiul dușman al Austro-Ungariei, Imperiul Otoman, a intrat în razboi de partea Germaniei (pact secret in 1914), fiind condus de sultanul Mehmed al V-lea și, din 1916, de Mehmed al VI-lea. Se poate aprecia, pe baza rezultatelor bătăliilor din afara Europei, că Imperiul Otoman a fost veriga slabă a Puterilor Centrale, fiind învins și fragmentat de britanici și francezi în nordul Africii și Orientul Apropiat, adică pe toată întinderea sa din afara Europei, cu excepția Asiei Mici.
Kaiser Franz IIosef
Franța era considerată un focar de incertitudini revoluționar-democratice și un dușman natural al celor trei imperii autocratice. Dacă faimosul cancelar ar fi reușit, poate că Marele Razboi nu ar mai fi existat, dar și starea de nedreptate socială europeană s-ar fi menținut.
Kaiser Wilhelm II
Insă Rusia nu a acceptat mult timp acea alianță, din
cauza intereselor sale balcanice, în
contradicție cu cele ale Austro-Ungariei. Drept consecință, Rusia și Germania au rămas permanent rivale, stare care s-a perpetuat și după Primul Război
Mondial și a condus la cel de al doilea.
Țarul Nicolae II
Interesele imperialiste dar și eșecul
planului lui Bismarck au condus, în mod logic, la alianțele imperiale din timpul Marelui Razboi: pe de o parte Antanta
(aliații), formată din Marea Britanie (rege George al V-lea), Franța (republică,
cu președinte Raymond Poincaré), Rusia (țar Nicolae al II-lea), și pe de altă
parte, Puterile Centrale, care reuneau Imperiul German (kaiser Wilhelm al
II-lea) și Imperiul Austro-Ungar (împarat Franz-Joseph I, iar din 1916, Karl I de
Austria) și Italia.
Țarul Ferdinand I - Bulgaria
In mod surprinzător, vechiul dușman al Austro-Ungariei, Imperiul Otoman, a intrat în razboi de partea Germaniei (pact secret in 1914), fiind condus de sultanul Mehmed al V-lea și, din 1916, de Mehmed al VI-lea. Se poate aprecia, pe baza rezultatelor bătăliilor din afara Europei, că Imperiul Otoman a fost veriga slabă a Puterilor Centrale, fiind învins și fragmentat de britanici și francezi în nordul Africii și Orientul Apropiat, adică pe toată întinderea sa din afara Europei, cu excepția Asiei Mici.
Albert I - Belgia
In Europa au intrat în luptă și țări mai mici dar cu decizii naționale îndreptățite: Romania (din 1916, rege
Ferdinand I), Serbia (rege Peter I), Belgia cotropită (rege Albert I), Italia (rege Victor Emmanuel III), toate alaturi de
aliați (Antantă) - și Bulgaria (țar Ferdinand I), alături de Germania. Italia și schimbat alianța cu Puterile Centrale în 1915.
Peter I - Serbia
Echilibrul de
putere a fost determinat mult de sacrificiile popoarelor mici, dar și de
intrarea SUA în razboi (1917). Practic, ieșirea Rusiei din razboi (1917,
Revolutia bolsevica și asasinarea țarului Nicolae al II-lea) nu a mai contat
pentru forțele aliate, care au zdrobit Puterile Centrale și au impus Germaniei
o pace umilitoare, prin Tratatul de la Versailles, semnat exact la cinci ani
după asasinarea arhiducelui Franz-Ferdinand, la 28 iunie 1914 - pretextul Marelui Război.
Victor Emmanuel III
Kaiserul Imperiului German,
Wilhelm al II-lea, a abdicat la 9 noiembrie 1918. Imparatul Karl I (succesorul
lui Franz-Joseph) a fost deposedat de putere la 16 noiembrie 1918. Țarul
Nicolae al II-lea a abdicat in 1917 și apoi a fost asasinat de bolșevici. In 1922, instituția Sultanatului în Turcia a fost abolită și Mehmed al VI-lea a pleacat în exil.
Mehmet VI
De pe
harta Europei au dispărut patru imperii și au apărut noi state naționale,
dintre care numai în România s-a păstrat regalitatea, restul devenind republici.
Marele imperiu supraviețuitor, cel britanic, în care "soarele nu apunea
niciodată", a încetat practic să existe odată cu cedarea Hong-Kong-ului
catre China populară, la 1 iulie 1997. După Marele Război, în 1922, "The British Empire"
detinea 458 milioane de persoane, o cincime din populatia lumii.
Ferdinand I
Despre România se poate spune
că a mâncat din coliva a patru imperii dușmane, care îi răscoliseră istoria și
prosperitatea timp de secole.