ROMA V - FORMA URBIS ROMAE

Forma Urbis Romae, sau Forma Urbis Severiana a fost o imensă hartă a Romei antice, executată din marmură. A fost executată pe timpul domniei lui Septimius Severus (193-211 e.N) și plasată pe zidul interior al Forumului lui Vespasianus, numit și Forumul Păcii.

            Zidul din cărămidă din porticul Forumului Păcii, care a purtat Forma Urbis, a păstrat urmele tuturor piroaielor care au fixat odinioară plăcile ce compuneau marea hrată. La origine Forma Urbis măsura 18 metri lungime și 13 mteri înălțime. Era formată din 151 de plăci de marmură dispuse pe 11 rânduri, așzate alternativ pa lungime și înălțime. Fragmente din ea au fost găsite începând cu anul 1562, dar nu au depășit a zecea parte din suprafață.

            Se apreciază că harta a fost realizată la o scară de 1/240, sau de 1/250 și a fost orientată cu sud-estul în partea de sus. Ea acoperea, cu aproțimație, orașul din interiorul a ceea ce era numit pomoerium, incinta sacră a Romei, înfrumusețată de multe ori de către împărați. Era vorba de un plan foarte apropiat de unul cadastral modern, care reprezenta absolut toate elementele arhitecturale ale Romei, de la insulae (imobile de locuit), la marile monumente, la antrepozite, ateliere și temple. Elementele ne-arhitecturale nu erau reprezentate, precum Tibrul, și nici elementele abstracte comune, precum limitele regiunilor urbane sau cele ale pomoerium-ului.

            La început s-a presupus că harta de marmură ar fi avut un rol de orientare administrativă (pentru Praefectus urbanus). Cercetările recente au infirmat acea ipoteză, considerând că harta era foarte dificil de consultat datorită înălțimii și datorită stării sale neschimbătoare prin timp. Trebuie admis că ea a avut un rol decorativ, cu toate că s-a realizat prin măsurători precise.

Reconstituirea unei părți din
Forma Urbis

            Harta a fost distrusă progresiv în cursul evului mediu, marmura sa fiind folosită ca material de construcție pentru diverse edificii fără importanță. Abia pe timpul Renașterii s-au descoperit primele fragmente din ea. Ulterior au mai apărut alte fragmente pe timpul săpăturilor din zona forumurilor imperiale. S-a adunat astfel aproape 10% din suprafața originară, din care jumătate determinată în 1186 de fragmente.

            Forma Urbis este o sursă importantă pentru cercetarea istoriei Romei, chiar pentru monumente din care nu a mai rămas nici o urmă arheologică (de exemplu templul lui Claudius divinul). A făcut să apară edificii nemenționate în alte surse, precum Adonea și a reprezentat chiar reședințele mai sărace, fără schematizare, fără contracții față de monumentele cele mai cunoscute.  

ROMA V - FORUMUL LUI TRAIANUS

Forumul lui Trainus a fost cel mai mare și mai elegant dintre cele cinci forumuri imperiale construite la nord de Forum Romanum în Roma. Din punct de vedere cronologic a fost ultimul construit și a avut drept arhitect pe Apollodorus din Damasc. El ocupă poziția cea mai vestică a șirului de forumuri imperiale și a avut deschiderea spre răsărit, adică spre Colosseum.

            Forumul cuprinde piețele cu fațada lor concavă, și forumul propriu-zis, compus, la rândul său din piața publică, din basilica Ulpia, din coloana lui Traianus, din două corpuri de bibliotecă și din templul lui Traianus divinul.

            Inaugurată în anul 112 e.N de către împărat, construcția sa a necesitat lucrări gigantice, în cursul cărora s-au realizat săpături adânci pentru a elimina o parte din coastele colinei Quirinal și mai puțin din ale Capitoliului, prelungiri ale celor două coline care închideau valea forumurilor imperiale spre Câmpul lui Marte. Terenul a fost excavat și nivelat pe o suprafață mare la nord de actualul Monument al lui Vittorio Emmanuele al II-lea. Magnifica coloană a lui Traianus a fost inaugurată în anul următor, 113 e. N.

            Se presupune că lucrările de săpătură ar fi început pe timpul lui Domitianus, acesta fiind nemuțumit de amploarea forumului început, numit ulterior Forumul lui Nerva. Lucrările au fost continuate și reproiectate de Apollodorus din Damasc, arhitectul de curte al lui Traianus și cel ce îl însoțise pe împărat în campania din Dacia.

            Pe timpul derulării lucrărilor la noul forum, s-au întreprins și alte lucrări de amenajarea împrejurimilor, precum construirea Piaței lui Traianus, renovarea templului zeiței Venus Genetrix și a Forumului lui Caesar. Lucrările au antrenat și demolarea spațiului numit Atrium Libertatis, unde aveau loc eliberările sclavilor. S-a mai demolat și o porțiune din zidul de fortificație servian, între Capitoliu și Qirinal, zid care de atunci și-a pierdut rolul.

            Așa cum Caesar finanțase construirea forumului său din prada adunată în războaiele galice, Traianus s-a folosit de bogățiile jefuite de la daci, popor redutabil și mândru. Realizările lui edilitare au depășit cu mult tot ce realizase înaintea sa, cu excepția palatului Domus Aurea, a statuii colosale a lui Nero și, mai ales, a Amfiteatrului Flavienilor (Colosseum).

            Forumul a fost construit pornind de la un portic ce înconjura o piață vastă, cu laturile de 300 X 185 de metri, piață ce era încadrată de două exedre pe laturile de nord și sud. Intre coloanele porticului erau așezate muțime de statui ale unor oameni iluștri, după exemplul Forumului lui Augustus din imediata vecinătate. Intrarea principală era plasată pe latura dinspre Colosseum și dinspre șirul forumurilor lui Augustus, Nerva și Vespasianus. Intrarea era marcată de un arc de triumf, peste care trona o statuie a împăratului într-un car tras de șase cai de bronz; totul aurit.

            O altă componentă a forumului era basilica Ulpia, plasată la extremitatea vestică a pieței pavate cu blocuri rectangulare din marmură albă, piață decorată pe centru de o mare statuie ecvestră a lui Traianus, din bronz aurit. Basilica acoperea o suprafață de 170 X 60 metri, purta numele familiei lui Traianus și a fost cea mai mare construită la Roma. Extremitățile sale erau prevăzute cu două hemicicluri (dispărute astăzi sub clădiri și străzi noi). Basilica a fost somptuoasă. Avea cinci nave, paviment de marmură și două etaje cu coloane de granit și marmură (în parte readuse la verticală, sau depistate prin bazele lor). Pe lângă funcțiunilr juridice și economice a răstrat și pe aceea deținută de fostul Atrium Libertatis.

In spatele basilicii au fost amenajate două biblioteci publice; una adăpostea opere grecești, iar cealaltă opere latine și arhiva personală a lui Traianus. Cele două biblioteci se găseau la extremitățile de nord și sud ale unei curți înguste și alungite. In centrul acelei curți se înălța Coloana lui Traianus, capodoperă inegalabilă a artei antice romane. De pe terasele bibliotecilor se puteau admira mai bine și mai de aproape baso-reliefurile coloanei care povesteau campaniile împotriva Daciei, dar și amănunte despre tehnica militară romană.

La apus de Coloana lui Traianus și de curtea bibliotecilor, în partea extremă a forumului, a fost ridicat un mic templu dedicat lui Traianus divinul, templu orientast cu fațada către marea piață.

Istoricul Ammianus Marcellinus a relatat despre vizita împăratului de răsărit, Constantius al II-lea, în anul 356 e.N, în capitala decăzută deja. Impăratul venit de pe malurile Bosforului a rămas stupefiat la vederea vechiului Forum Romanum și a Forumului lui Traianus. Construcțiile reprezentau trecuta glorie și putere a imperiului încă nedivizat. Constantius al II-lea a rămas impresionat și de măreața statuie ecvestră a lui Traianus și a visat să o imite.

In timpurile moderne au mai rămas numai vestigii importante ale Pieței (de mărfuri) lui Traianus și minunata Coloană a lui Traianus. Au mai rămas și unele coloane stinghere ale basilicii Ulpia. Construirea bulevardului Via dei Fori Imperiali, în deceniul al treilea al sec.al 20-lea, a dus la acoperirea unui număr de coloane, dar care au rămas vizibile sub arcadele peste care trece bulevardul.

De la jumătatea sec. al 9-lea blocurile de marmură alpieței forumului au devenit sistematic obiect al refolosirii în alte scopuri, dar în același timp terenul a fost restaurat, semn că piața a rămas un spațiu public.

Piața de mărfuri a lui Traianus se află în afara forumului, înspre colina Quirinal, constituită din construcții dominatoare din cărămidă. Au fost aici în jur de 150 de magazine etajate și ridicate deasupra nivelului forumului din imediata vecinătate. Ea servea drept decor forumului propriu-zis, care se afla la baza sa și era un mare edificiu comercial complex.

Piața lui Traianus nu era un simplu loc de vânzare în detail cum era Forum Boiarium sau Forum Olitorium, ci un centru de aprovizionare, de repartizare și redistribuire de produse, coordonat de funcționari imperiali care depindeau de prefectul orașului și de prefectul pentru anone (anone era un  serviciu public de distribuire a grâului).

La început se pătrunde (prin Via Quattro Novembre) într-o sală magnific boltită, prevăzută cu tribune ce serveau probabil funcționarilor. Sunt de observat arcurile butante care unesc pilaștrii și susțin bolțile. N u există echivalent al acestei structuri în alte monumente antice ale Romei.

O stradă, prevăzută încă cu pavajul antic, conturează partea superioară a hemiciclului care formează fațada pieței. Magazinele care o conturează etalau mărfurile exotice. Din această stradă interioară se cobora spre magazinele de la primul etaj al pieței. Acestea, lungi și boltite, erau probabil rezervate comerțului cu vin și ulei. Ele se deschideau spre un coridor boltit, care prezintă spre fațadă o serie de arcade.

Fațada, în hemiciclu, și etajarea magazinelor, relevă geniul lui Apolodorus din Danasc, care a știut să dea aspect monumental unui ansamblu utilitar.

Mgazinele de la parter, mai puțin profunde, se deschideau direct spre o stradă, care a păstrat frumosul ei paviment antic pe o curbă concavă. Probabil că aici se vindeau fructe și flori. Unul dintre magazine a fost reconstituit.

La primul etaj este de remarcat eleganța acadelor dotate cu frontoane curbe și triunghiulare.

Marea piață a lui Traianus a fost un mare centru comercial al Romei antice, premergător complexelor comerciale moderne, centru comercial care aduce aminte și de bazarele orientale.