Marele Sfat Naţional Român din Transilvania a fost instituit, potrivit articolului al IX-lea al Rezoluţiei Adunătii Naţionale de la Alba Iulia, „pentru conducerea mai departe a afacerilor Naţiunii Române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească”, drept pentru care avea „toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română, oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiile pe care le află necesare în interesul naţiunii. După constituire, Consiliul Dirigent a preluat o mare parte din aceste atribuţii, aşa încât atât presa vremii, cât şi studiile de specialitate au apreciat rostul Marelui Sfat Naţional în diverse moduri. Unele opinii l-au considerat o instituţie de tip parlamentar, ce trebuia consultată de către Consiliul Dirigent în cazuri importante, şi care avea să controleze activitatea Consiliului. Altele au conturat ideea că Sfatul trebuia să se ocupe doar de discutarea şi votarea proiectelor de lege privind reforma agrară şi legea electorală, cum s-a şi întâmplat de fapt. In şedinţa Marii Adunări Naţionale din 1 decembrie 1918 Alexandru Vaida Voevod a propus ca Marele Sfat Naţional să fie compus din 250 de membri, dintre care 200 aleşi în acea şedinţă şi 50 ulterior, prin cooptare. După acceptul adunării, a fost citită lista ce conţinea cele 200 de nume (după unele surse, este vorba despre un număr mai mare decât cel propus: 210 sau 212), pe care Adunarea a votat-o în unanimitate.
Din punct de vedere profesional, majoritatea membrilor aleşi erau jurişti (99) şi preoţi (39), fiind urmaţi de profesori (17), muncitori (14), proprietari (8), publicişti (7), directori de bancă (6), învăţători (4) şi medici (3). Explicaţia constă în faptul că, în condiţiile socio-politice din Austro-Ungaria de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, profesiile de jurist şi cleric erau cele mai accesibile românilor. Din punct de vedere politic, cei mai multi aparţineau Partudului Naţional Român. Partidul Socialist Democrat deţinea 17 locuri. Singura femeie aleasă în Sfat a fost Eleonora Lemeny-Rozvan, profesoară în Sibiu, membră a PSD. Criticile cu privire la componenţa Marelui Sfat Naţional vizau în special slaba reprezentare sau lipsa unor anumite categorii sociale şi au generat întrebări cu privire la modul în care a fost alcătuită votată de Marea Adunare Naţională. Drept răspuns, Biroul Presei din Sibiu a emis un comunicat publicat în numărul din 8 martie 1919 al ziarului „Patria”, prin care arăta că lista a fost alcătuită de către o comisie a conducătorilor Comisiilor naţionale comitatense, iar aceasta a respectat la rândul ei propunerile fiecărui judeţ în parte. Datorită acestei componenţe neechilibrate, Marele Sfat Naţional a fost întregit prin cooptarea unor membri din alte clase sociale decât cele reprezentate majoritar. La 2 ianuarie 1919 Ion Suciu, aflat la conducerea Resortului Organizării al Consiliului Dirigent, a solicitat Consiliilor naţionale judeţene româneşti ca în maxim 8 zile să trimită câte o listă cu propuneri de noi membri pentru Sfat. Suciu recomanda ca lista să cuprindă şi 2-5 ţărani, pentru ca „şi ţărănimea noastră să fie corespunzător reprezentată în Marele Sfat Naţional al Nostru” In cea de-a doua sesiune de lucrări, începută la 29 iulie 1919, a fost aleasă o comisie specială, care să se ocupe de analizarea propunerilor venite din teritoriu şi alegerea membrilor cooptaţi, care urmau să fie votaţi de membrii Marelui Sfat. Deşi au fost înscrişi şi avocaţi şi preoţi, aceştia nu au mai fost luaţi în considerare. In final, raportorul Axente Banciu a făcut cunoscute concluziile comisiei şi a propus să fie cooptate 48 de persoane: 13 învăţători, 11 ţărani, 10 diverşi, 4 muncitori, 3 medici, 3 ingineri, 2 publicişti şi 1 artist.
Prima sesiune
Cele dintâi lucrări ale Marelui Sfat Naţional Român au fost ţinute pe 2 decembrie 1918. La ora 9, membrii aleşi ai Sfatului s-au întrunit în clădirea tribunalului din Alba Iulia şi şi-au ales organele de conducere: Gheorghe Pop de Băseşti (preşedinte), Ion Papp, Demetriu Radu, Teodor Mihali, Andrei Bârseanu (vicepreşedinţi), Caius Brediceanu, Mihai Popovici, Ionel Pop, Silviu Dragomir, Gheorghe Pop şi Iosif Ciser (notari). De asemenea, au fost numiţi membrii delegaţiei care urma să prezinte regelui Ferdinand I şi guvernului Brătianu rezoluţia Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia: Miron Cristea, Iuliu HossuIuliu,Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voevodşi, ulterior, Caius Brediceanu.
Marele Sfat Naţional a ales apoi un organ reprezentativ cu activitate permanentă, numit Consiliul Dirigent al Transilvaniei, Banatului, şi ţinuturilor româneşti din Ungaria şi compus din membri ai Sfatului: Iuliu Maniu (preşedinte), Vasile Goldiş, Ştefan Cicio- Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad, Ion Suciu, Aurel Lazăr, Emil Haţieganu, Victor Bontescu, Romul Boilă, Ion Flueraş, Iofif Jumanca, Vasile Lucaciu, Vasile Branişte şi Octavian Goga. Consiliul Dirigent, aşa cum a hotărât Marele Sfat Naţional, „va aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Naţionale, va prelua şi va dirigui viaţa de stat, va îngriji serviciile publice şi în acest scop va fi în drept de a ordona şi a lua toate măsurile pe care le va găsi necesare”. După ce au fost aleşi, membrii Consiliului, care erau prezenţi, au depus jurământul de credinţă în faţa episcopului Ion Papp. Profesorul Silviu Dragomir a propus să fie trimisă o telegramă regelui Ferdinand I, prin care să fie înştiinţat că „Adunarea Naţională a românilor din Transilvania, Banat şi ţara ungurească, ţinută la Alba Iulia, glorioasa cetate a lui Mihai Viteazul, a declarat într-un elan de entuziasm fără margini, unirea teritoriilor sale cu Regatul România”. Propunerea i-a fost acceptată. La închiderea şedinţei, preşedintele Marelui Sfat Naţional şi-a exprimat bucuria faţă de evenimentele întâmplate şi i-a sfătuit pe ceilalţi membri să răspândească vestea celor hotărâte la Alba Iulia.
A doua sesiune
La 19 iulie 1919 Consiliul Dirigent a hotărât reconvocarea Marelui Sfat Naţional pentru ziua de 29 iulie, la Sibiu, pentru a dezbate şi vota proiectele de legi privind reforma electorală şi cea agrară, elaborate anterior de către Consiliu. Ion Suciu a trimis telegrame în acest sens către toţi membrii aleşi ai Sfatului, chemarea fiind publicată şi în ziarele româneşti, sub semnătura vicepreşedintelui Theodor Mihali (întrucât Gheorghe Pop de Băseşti decedase între timp). Lucrările celei de-a doua sesiuni au fost ţinute în sala de şedinţe a prefecturii din Sibiu, între 29 iulie şi 11 august 1919. In cadrul acestora au participat şi membrii Consiliului Dirigent, ziarişti, oameni politici şi reprezentanţi ai Aliaţilor la Bucureşti. Primele şedinţe au fost dedicate discursurilor, citirii telegramelor şi mai apoi întregirii prin cooptare a Marelui Sfat. Pe parcursul sesiunii, Marele Sfat a mai completat Consiliul Dirigent atunci când, din diferite motive, unii membri ai acestuia au trebuit să demisioneze.
După încheierea preparativelor, la începutul lunii august s-a a trecut la discutarea principială a proiectului de lege electorală. Acesta prevedea drept de vot pentru toţi cetăţeni români de sex masculin, în vârstă de peste 21 de ani. Votul era universal, egal, direct şi secret, sistemul electoral fiind de tip uninominal. Cetăţenia română urma să fie acordată tuturor locuitorilor născuţi în provinciile unite cu România care nu optaseră pentru o alta; de asemenea tuturor celor care începând de la 1 ianuarie 1914 şi-au stabilit domiciliul în aceste locuri şi optează pentru cetăţenia română şi, în fine, tuturor românilor care alegeau cetăţenia română, fie că erau născuţi sau îşi aveau domiciliul în aceste provincii sau nu. Reprezentanţii PSD au protestat faţă de faptul că proiectul nu respecta întru-totul Rezoluţia Marii Adunări Naţiobale de la Alba Iulia (articolul III) şi au cerut includerea dreptului de vot şi pentru femei, precum şi reprezentarea proporţională în parlament, prin adoptarea sistemului electoral pe liste. Majoritatea a respins aceste cereri, pretextând că problema votului pentru femei este de competenţa viitoarei Adunări Constituante a României Mari, iar reprezentarea uninominală era, pentru moment, cea mai simplă şi cea mai potrivită soluţie.
Pe 2 august 1919 a avut loc un incident care a determinat retragerea membrilor PSD din Marele Sfat. In cursul expunerii sale, Ion Suciu a spus „avem un rege”, moment în care membrii Sfatului, mai puţin cei socialişti, s-au ridicat în picioare. Cei care au rămas pe scaune au fost pe acest motiv apostrofaţi, drept pentru care au părăsit sala definitiv. Intr-o telegramă trimisă pe 4 august şi citită în plen, socialiştii şi-au explicat gestul, amintind că ei au convingeri republicane şi că acest fapt a fost cunoscut şi acceptat de către Marea Adunare Naţională atunci când i-a ales ca membri. De asemenea, au precizat că întrucât Marele Sfat nu înţelege să le respecte principiile, ba continuă dezbaterea şi votarea proiectului de lege în absenţa lor, se văd nevoiţi să îşi depună mandatul.
Proiectul de lege privind reforma electorală a fost discutat pe articole începând cu 4 august şi a fost adoptat cu mici modificări şi un singur vot împotrivă pe 6 august. Consiliul Dirigent a trimis Consiliului de Miniştri de la Bucureşti, la 12 august, un exemplar legalizat al proiectului, care a fost discutat în şedinţa din 20 august şi promulgat ca decret-lege pe 24 august. Acelaşi traseu a fost urmat şi de către proiectul de lege privind reforma agrară. El a fost luat în discuţie de către Marele Sfat Naţional Român în şedinţa a 13-a, din 6 august 1919, iar varianta adoptată a devenit decret-lege pe 10 septembrie. Potrivit acestei reforme, marile proprietăţi urmau a fi reduse prin expropriere la un preţ stabilit de către comisiile judeţene de împroprietărire, iar ţăranii aveau dreptul la o suprafaţă de pământ cel puţin atât cât puteau s-o lucreze ei şi familiile lor. Marele Sfat Naţional Român a fost dizolvat de facto pe 11 august 1919, după încheierea celei de-a 21-a şi ultima şedinţă a sa, iar de jure pe 20 noiembrie 1919, la întâlnirea Corpurilor Legiuitoare ale României Mari
