Via Labicana era una dintre cele unsprezece vechi drumuri, create pe timpul Republicii, care porneau din Roma spre diverse ținuturi ale Italiei. Ea pornea pe direcţia sud-est. Se pare că pentru început ea conducea spre Tusculum, de unde s-a prelungit spre Labici şi, mai târziu, a devenit un drum intens pentru circulaţia de tranzit. La un moment dat a subclasat Via Latina în drum spre sud-est pentru că distanţa de la Roma până la prima lor joncţiune principală la bivium (sau la altă joncţiune de la compitum Anagninum ) era pracric identică. Nivelul celei dintâi era cu 22 de metri mai jos decât al celei din urmă, puţin la vest de trecătoarea Mons Algide. Este probabil ca după joncţiunea lor drumul a purtat numai numele de Via Latina trecând în uitare numele de Via Labicana. Traseul vechiului drum, după primele șase mile de la Roma, nu mai corespunde cu niciunul din drumurile moderne, dar poate fi trasat în mod clar prin vestigiile păstrate, dar şi prin edificiile care i-au însoțit cursul.
Via Labicana intra în Roma prin Zidul lui Aurelianus, prin poarta monumentală Porta Prenestina, după care, spre interiorul orşului atigea Zidul servian, intrând prin Porta Esquilina, decorată ca arc de împăratul Gallianus. Secţiunea din apropiere de Roma este cunoscută astăzi sub numele Via Casilina. Pe acest drum, într-o vilă a Liviei, pe pantele colinei Oppius s-a găsit, în 1910, o statuie a lui Augustus în postură de pontifex maximus. Statuia are capul acoperit de un voal, ca pentru un sacrificiu şi se apreciază ca fiind realizată după anul 12 e.N. Astăzi este păstrată în Palazzo Massimo alle Terme (termele lui Diocletianus), în cadrul Muzeului Național al Romei.
Porta Prenestina
Este o statuie importantă care confirmă că Augustus nu era numai conducătorul politic al Imperiului Roman, ci și cel religios. In Res Gestae 19-21, se vorbește de toate binefacerile lui religioase în slujba Romei, precum construcția templelor zeităţilor Minerva, Junona Regina şi Jupiter Libertas.
Porta Esqulina
Reprezentările lui Augustus sub formă de statuie au fost foarte bine conturate şi urmau stilul grecesc al tinereţii personajului. Aceasta în opoziţie cu reprezentările tradiţionale republicane, mai apropiate de realitatea vârstei. Impăratul Didius Julianus a fost îngropat la cea de a cincea milă de Roma, pe Via Labicana, după asasinarea sa în anul 193 e.N
