CEAUŞESCU - CERE DE RACHETE AMERICANE

Un document secret, declasificat anul trecut de Departamentul de Stat al SUA, dar făcut public în aceste zile, arată cum, în 1975, în timpul administraţiei preşedintelui Gerald Ford şi în mijlocul Războiului Rece, Nicolae Ceauşescu cerea rachete antiaeriene şi antitanc (Stinger, Redeye şi TOW) americanilor.

România se supunea în acel moment Pactului de la Varşovia şi, după cum se arată într-un alt document desecretizat de americani în aceste zile (datat 13 august 1974), „Ceauşescu şi oamenii din jurul său ştiu foarte bine că nu pot face nimic care să sugereze o ieşire din Pactul de la Varşovia; dacă ar face asta riscă o intervenţie militară sovietică“.

Alte documente secrete din mandatele lui Richard Nixon şi Gerald Ford privesc discuţiile private dintre cei doi preşedinţi americani şi Ceauşescu în diverse locuri, de la Casa Albă la trenul regal aflat pe ruta Bucureşti- Sinaia.

În anii în care „bilateralele“ dintre Ceauşescu şi preşedinţii americani deveniseră un fapt usual, Departamentul de Stat al SUA primea o cerere care, după cum se vede din stenograme, le-a dat bătăi de cap oficialilor. Aceştia nu ştiau cum să interpreteze neobişnuita solicitare a unei ţări comuniste. Documentul pe care îl prezentă m azi este datat 1 noiembrie 1975, ora 1.00 PM, şi prezintă o discuţie între Helmut Sonnenfeldt (consilier la Departamentul de Stat) şi alţi responsabili din instituţie.

Secretarul: Ce vor românii?
Sonnenfeldt: Ne-au dat o listă de cumpărături care conţine 12 tipuri de echipament.

De ce crezi că îl vor?
Probabil ei cred au nevoie; ei simt că nu primesc ceea ce vor de la sovietici. Ei probabil că vor să-şi diversifice sursele de aprovizionare. Cred că are o semnificaţie simbolică pentru ei.

Vor asta pe bani gheaţă sau credit?
Nu ne-au dat nicio indicaţie.

Putem să facem asta legal?
Nu este chiar ilegal. Nu există nicio prohibiţie explicită în „Battle Act“ deoarece se presupune că SUA nu ar face asta şi Actul a fost semnat tocmai ca să prevină ca nici aliaţii noştri să nu o facă. Nu scrie explicit că nu putem face asta. Dacă o facem, va crea probleme politice, dar nu legale.

Sunt echipamente de înaltă tehnologie... Cum vor reacţiona ruşii?

Nu le-ar plăcea, dar probabil că nu vor face nimic. E necesar să le dăm un răspuns?

Da. Această cerere a venit când şeful lor (Ceauşescu - n.r.) a fost aici acum câteva luni. (...)
Putem să facem echipamentul de comunicaţii pentru avionul lui Ceauşescu.

Am aprobat deja asta.
Asta arată că suntem de bună credinţă. (...)

Este cineva de la Departamentul Apărării aici?
Jefferson: Da.

Secretarul: Care dintre echipamente au impact mare?
Stern: TOW, Redeye, Stinger. (rachete antiaeriene şi antitanc - n.r.)

CEAUŞESCU CĂTRE NIXON

„Am un director în chimie acasă“

Un alt document dezvăluie discuţiile din întâlnirea privată dintre Nixon şi Ceauşescu din 2 august 1969, la care au mai fost prezenţi şi Henry A. Kissinger şi Ion Gheorghe Maurer. Ceauşescu era foarte interesat de politica americană în Vietnam, a încercat să susţină poziţia Chinei în mai multe aspecte şi l-a asigurat pe preşedintele american că URSS-ul nu va mai rezista foarte mult timp.

Nixon: Presa americană a spus că această vizită va pune în dificultate România şi va fi dăunătoare. Noi nu vrem asta. Vrem relaţii bune cu România şi Rusia. Noi nu vrem să rupem Pactul de la Varşovia. Vrem relaţii bune cu toate ţările.

Ceauşescu: Sunt încântat de răspunsul dumneavoastră. (...) Dacă apreciam că va slăbi sau rupe relaţiile româno-ruse sau va pune presiune internă, nu am fi acceptat această vizită. (...) Este adevărat că prietenii noştri sovietici au fost puţin deranjaţi de vizita dumneavoastră. I-am informat cu 36 de ore înainte de a fi anunţată oficial. Nu au comentat-o oficial (apoi Ceauşescu a prezis că hegemonia Rusiei nu va dura mult, bazându-se pe analize istorice). Tovarăşii sovietici găsesc acest lucru greu de acceptat. Uniunea Sovietică a fost prima în spaţiul cosmic. SUA au ajuns primele pe lună. Sunt schimbări şi în alte domenii.


1973 - Ceauşescu şi Nixon în balcon în SUA

 Nixon: Primii azi, mâine pe locul doi. (...)

Nixon: „Aveţi un fiu care studiază fizica atomică“Nixon: Poate sunteţi interesat de o misiune ştiinţifică, pentru că înţeleg că aveţi un fiu care studiază fizica atomică în Anglia.
Ceauşescu: Am un şef acasă la mine care este şi director în chimie.


Ceauşescu şi Nixon

 Nixon: Soţia dumneavoastră.
Ceauşescu: Da.

Nixon: Dr. Kissinger va lucra cu ambasadorul dumneavoastră pentru a aranja o misiune ştiinţifică.
Ceauşescu: Suntem foarte interesaţi de asemenea schimburi în industria chimică, pentru că SUA au un avans în acest domeniu. În ceea ce priveşte fizica, noi nu vrem arme nucleare, dar vrem să folosim energia nucleară în scopuri paşnice.

Nixon: „Discuţiile cu Ceauşescu exclud platitudinile“

Ceauşescu:Aţi cheltuit aproxi mativ 25-30 de miliarde de dolari pe război. Dacă aţi fi investit doar două miliarde în condiţii de pace aţi fi dezvoltat ţara şi îi aveaţi prieteni azi. De ce vă e frică de socialism? E un concept vechi.

Nixon: Sunt de acord că exis tă multe căi pentru a progresa - şi mai multe abordări. Trebuie să fie un progres economic real. Avem planuri economice pentru Vietnam. După vizita în România, pe 20 august, Nixon îl descrie pe Ceauşescu într-o discuţie cu un ambasador. „Ceauşescu este un marxist stalinist dur, iar discuţiile cu el exclud platitudinile uzuale diplomatice.“

"Ceauşescu este un marxist stalinist dur." - Richard Nixon, fost preşedinte american

CONVERSAŢII ÎN TRENUL REGAL

Lui Ford i s-a ţinut o lecţie de geografie despre Basarabia

La 3 august 1975, Nicolae Ceauşescu şi Gerald Ford călătoreau, împreună cu consilierii lor, în Trenul Regal pe ruta Bucureşti- Sinaia. Printre discuţiile privind acordarea Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizate, Ceauşescu i-a ţinut preşedintelui american o lecţie de geografie cu harta în mână, l-a bârfit pe Brejnev şi i-a spus că bulgarii voiau să facă o cale ferată cu ecartament larg (după model sovietic) care să traverseze România, se arată într-un „Memorandum al conversaţiei“, declasificat recent de Departamentul de Stat al SUA.



Ceauşesci şi Ford



3 august 1975, ora 9.00-10.25, trenul Bucureşti-Sinaia. „Secretarul a luat o hartă a României care a fost adusă la cererea preşedintelui şi a început o lecţie de geografie care s-a concentrat pe teritoriile pierdute de România către sovietici. Preşedintele Ceau şescu a început să vorbească despre «restituirea» Republicii Sovietice Basarabia după Cel De-al Doilea Război Mondial şi cedarea Bucovinei de Nord ca «pagube» pentru România, care a avut Basarabia timp de 20 de ani. De fapt, a notat el, România în anumite privinţe stătea mai bine în mâinile lui Hitler. (...) În contextul discuţiilor despre di fe renţele dintre căile ferate din URSS şi alte ţări, preşedintele Ceauşescu a punctat că bulgarii îi cer României să construiască o linie cu ecartament larg (de tip sovietic) care să traverseze România, dar că românii nu sunt interesaţi.“



Gerald Ford şi Kissinger împreună cu Nicolae şi Elena Ceauşescu 



Ceauşescu: „Ar fi greu ca politicile sovietice să fie mai dure decât sunt acum“

„(...) Secretarul l-a întrebat pe preşedintele Ceauşescu cine crede că-i va succeda lui Brejnev. Preşedintele Ceauşescu a răspuns că este greu de spus şi apoi secretarul a întrebat ce crede des pre policile sovietice post- Brejnev, vor fi mai dure sau mai flexibile. Preşedintele Ceauşescu a replicat că «ar fi greu să fie mai dure decât sunt acum». (...)


1975 - Gerald Ford şi Nicolae Ceauşescu la Bucureşti



Preşedintele Ford l-a mai întrebat pe Ceauşescu şi ce crede despre starea de sănătate a lui Brejnev. Ceauşescu a răspuns că nu este doctor, dar părerea lui personală este că Brejnev va termina precum Pompidou. Când preşedintele Ford s-a întrebat dacă şi Brejnev ştie asta, preşedintele Ceauşescu a spus că e greu de zis, citându-l pe Pompidou care a anunţat cu două zile înainte să moară că se află într-o stare de sănătate foarte bună.“

BÂRFĂ. Gerald Ford şi Nicolae Ceauşescu au discutat
despre cine va fi succesorul liderului sovietic Leonid Brejnev

CEAUŞESCU - NĂZDRĂVANUL LAGĂRULUI SOCIALIST

A fost o vreme când Ceauşescu părea a fi copilul năzdrăvan al lagărului comunist. Ziariştii români care l-au însoţit la Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti de la Moscova în 1969 relatează în acest sens un episod inedit. Prin sursa Ceauşescu s-au făcut atunci scurgerile de informaţii din conclavul comunist către jurnaliştii occidentali. 

Timp de două săptămâni (5-19 iunie 1969), la Moscova s-a desfăşurat Conferinţa partidelor comuniste şi muncitoreşti. Răfuiala sino-sovietică ajunsese la apogeu. Convins că venise momentul să aplice lovitura de graţie lui Mao, încurajat şi de invadarea Cehoslovaciei în urmă cu un an, Leonid Brejnev, secretarul general al CC al PCUS, a chemat la apel întreaga suflare a conducătorilor "roşii" ai planetei. Din San Marino până în Lesotho, din Guadalupe până în Ceylon, comuniştii au sosit în capitala URSS cu intenţii mai mult sau mai puţin paşnice. Cum să-i elimine din mişcarea internaţională pe "rebelii" chinezi era gândul ce unea "în cuget şi-n simţiri" pe sovietici şi partidele obediente lor. De la mazilirea ce i se pregătea, Mao a lipsit. La fel au procedat albanezii, iugoslavii, nord-coreenii şi nord-vietnamezii.


Presa în prima linie
PCR a fost reprezentat la conferinţa internaţională de o delegaţie mai numeroasă decât de obicei. Pe lângă Nicolae şi Elena Ceauşescu şi Paul Niculescu-Mizil (secretar al CC al PCR), au fost cooptaţi şi mai-marii presei: Alexandru Ionescu (redactor-şef la Scînteia), Nicolae Corbu (redactor-şef adjunct la Scînteia), Ion Bucheru (redactor-şef la Scînteia Tineretului), Ion Mărgineanu (redactor-şef la România Liberă), Zamfir Brumaru (director general adjunct la Agerpres), Ion Florea (redactor-şef la Lumea), Romulus Căplescu (redactor Agerpres). Conducerea "de partid şi de stat" a trasat ziariştilor misiunea informării presei occidentale cu ştirile neoficiale. Aşadar, o scurgere de informaţii. Iar cotidianele şi agenţiile de ştiri ale mapamondului mizau tocmai pe scandalul dintre "statele frăţeşti proletare".

Încă din prima seară petrecută la Moscova, îşi amintesc membrii delegaţiei, Ceauşescu i-a luat tare pe amfitrioni. Printr-o hârtie oficială, PCR ceruse PCUS evitarea atacurilor împotriva altor partide. Dar Kremlinul nu a reacţionat la doleanţele comuniştilor români. Profitând de microfoanele ce împânzeau vila delegaţiei române, Ceauşescu ar fi transmis un avertisment sovieticilor. "Vă rog, pregătiţi avionul prezidenţial că ne întoarcem, le-ar fi zis subalternilor. Dacă nu se acceptă cererea noastră, noi ne întoarcem." Ca prin "minune", în cursul nopţii, s-a primit asigurarea că la conferinţă va domni o "atmosferă caldă, tovărăşească".

Promisiunea nocturnă a fost uitată chiar a doua zi, când Brejnev a rostit discursul de inaugurare. Cu "mânie proletară", i-a înfierat liderul sovietic şi pe imperialiştii americani, şi pe inamicii chinezi. Unul câte unul, secretarii partidelor supuse Moscovei (Gomulka, Ulbricht, Kadar şi Jivkov) au afurisit politica "independentă" a "anumitor partide". Vizat de aluzii, Ceauşescu a susţinut, spre stupoarea  participanţilor, desfiinţarea NATO şi a Tratatului de la Varşovia. "Nici o forţă din lume nu poate cuceri o naţiune care îşi apără curajos libertatea, independenţa naţională şi dreptul sacru să-şi decidă soarta", a încheiat sfidător secretarul general al CC al PCR.


Au furat textele lui Ceauşescu 
Tirada liderului din Scorniceşti a produs rumoare în sala conferinţei. "Exact în momentul în care Ceauşescu a terminat cuvântarea şi trebuia adus textul xeroxat la biroul de presă, toţi colegii mei erau la masă, îşi aminteşte Ion Bucheru. Îmi venise mie rândul să fiu de planton acolo. Şi s-a întâmplat următorul episod. Au venit organizatorii cu textele. Eu, când am văzut teancurile, m-am dus repede acolo. Erau traduceri în limbile engleză, franceză, rusă, germană, italiană; în română nu erau. Şi am luat vreo 3-4 exemplare, în franceză, în special, şi stăteam ca pe ghimpi să vină ai mei să comparăm textul. Nu avusesem textul iniţial, dar ştiam cam câte paragrafe sunt şi cam ce număr de pagini. Şi nu veneau ai mei, s-au mai întins la masă.

Şi, la un moment dat, văd că vine o jună grasă, chipurile să pună pe masă nişte gustări pe masă. Niciodată nu se dăduse gustare până atunci. Şi pune mâncarea pe masă şi, ca din întâmplare, trece pe lângă masa unde erau textele şi harşt! Cât a încăput la subţioară, a luat o parte, le-a îndesat şi a fugit cu ele. Până să apuc eu să mă ridic, a plecat. Peste vreo trei minute, un securist burtos, cu chipiu, cu trese multe, vine şi, pac, şi el, la plecare, cât a apucat, 30-35 de texte. Peste un minut jumătate, altul, cu o servietă. Şi el a umplut servieta. Domnule, eram disperat, cui să spui, unde să te duci!? Textele se topeau, vreo 6-7 au venit şi au luat cât au apucat, ca să nu fie cuvântul românesc, chit că nu se spunea acolo cine ştie ce. Când am văzut că vin ai mei am crezut că îl prind pe Dumnezeu de picior".

În schimb, la Bucureşti, în Scînteia, toate cuvântările vorbitorilor s-au publicat integral. În 12 şi 16 pagini, "cearşaful" oficiosului PCR a redat toate opiniile, fără discriminare între susţinătorii şi opozanţii Moscovei. Zi-lumină a muncit telexistul Agerpres-ului să transmită în România cele mai proaspete declaraţii.  


Cârtiţele Kremlinului 
Conform directivei "Tovarăşului", în funcţie de competenţele lingvistice, ziariştii români au contactat pe omologii lor occidentali. "Eu am luat francofonii, spune Ion Bucheru. Mărgineanu a luat italienii, fusese corespondent în Italia, ştia italiana, Romulus Căplescu pe cei de limbă engleză, Florea nu ştiu ce a mai luat, Brumaru vorbea rusa. Ne-am acreditat la biroul de presă, am luat legitimaţii, ne-am luat toate documentele şi din acel moment am făcut câte un contact. Eu l-am găsit pe domnul Chalet, de la France Press. I-am spus: «Noi românii am venit cu misiunea să vă informăm, pentru că aici veţi sta degeaba, nu veţi afla decât comunicatul ăla sec pe care îl va transmite TASS-ul în 11-12 rânduri şi voi nu veţi şti nimic». Nu erau întotdeauna chestii esenţiale, dar erau nişte chestii de nuanţă, de poveşti, de reacţii."

In fiecare seară, Niculescu-Mizil le relata ziariştilor români cele mai interesante reacţii de peste zi. Din camera lui, Ceauşescu ridica uneori tonul, acompaniindu-l pe secretarul CC. "Măi, spuneţi-le că, în general, atmosfera e mai calmă pentru că ruşii s-au speriat, le-a spus Niculescu-Mizil ziariştilor. Au fost multe încercări de a se impune, dar românii au intervenit de vreo 3-4 ori şi, pentru prima dată, şi alte voci au invitat la moderaţie, la calm, la judecată, la reconciliere." 

Intr-adevăr, după două săptămâni de harţă, partidele "comuniste şi muncitoreşti" au încheiat conferinţa în unanimitate de păreri. În rezoluţia adoptată s-a scris despre omagierea lui Lenin la centenarul naşterii şi despre lupta pentru pace. Nici Mao nu a fost "excomunicat", nici Brejnev înscăunat ca "hegemon" al mişcării comuniste internaţionale.

"Gde naşi?"
Spre sfârşitul consfătuirii, neprevăzută iniţial, s-a produs şi întâlnirea dintre Nicolae Ceauşescu şi Leonid Brejnev. Ziariştii şi fotografii români, aflaţi pe fază, au surprins evenimentul. Ofuscat de absenţa reprezentanţilor presei sovietice, prim-secretarul PCUS a întrebat nedumerit: "Gde naşi?" ("Unde sunt ai noştri?"). Ce au discutat cei doi şefi de state, gazetarii nu au mai aflat, căci convorbirea s-a purtat între patru ochi. Dar presa românească marcase deja la capitolul "promptitudine".

CEAUŞESCU - NU SIMPATIZA CONSILIERII SOVIERICI

In calitate de şef al Direcţiei Politice Superioare a Armatei, Nicolae Ceauşescu trebuia să accepte formal colaborarea cu consilierii sovietici din Ministerul Apărării. Pe la spate însă, contesta ingerinţele Moscovei în politica internă a României.



Ceauşescu atribuind distincţii unor utecişti - 1952
Ion Coman primul din stânga



Aceasta este mărturia gen. (r) Ion Coman, fost ministru al Apărării sub Ceauşescu şi subordonat al fostului preşedinte în anii '50, la DSPA. De-a lungul celor aproape cinci ani petrecuţi în armată, Ceauşescu şi-a uimit de multe ori subalternii, spune Coman. Într-un an, de pildă, cu ocazia bilanţului anual al DSPA, când comandanţii de regimente şi locţiitorii politici prezentau superiorilor „rezultatele muncii". Fiecare şef de direcţie şi de secţie prezenta câte un raport, timp de 30-45 minute.

Consilierii sovietici se implicau, la rândul lor, în raportările anuale. Unii mai mult decât alţii. Bunăoară, Ion Coman îşi aminteşte de colonelul sovietic Mihailov, „un tip impulsiv, chiar obraznic", consilierul lui Corneliu Mănescu, şeful Direcţiei Organizatorice din DSPA. Înainte de întrunirea mai-marilor din armată, acesta i-a cerut lui Coman referatul. A fost refuzat, cu argumentul că îl citise deja Nicolae Ceauşescu. Ofiţerul rus a insistat. Astfel încât problema a fost tranşată în biroul şefului DSPA. „Am raportat lui Ceauşescu, zice gen. (r) Coman. I-am repetat şi lui conversaţia. Mi-a zis: «Dacă ţi-l mai cere, să îi spui că eu sunt şeful DSPA-ului, şi nu el. Eu aprob, şi nu el». Într-o săptămână, acest colonel sovietic a plecat din România".