ÎNCORONAREA DE LA AIBA IULIA IN AFARA CATEDRALEI BBB - X

             In 1922, la Alba Iulia, a avut loc ceremonia de încoronare a regelui Ferdinand și a reginei Maria ca regi ai României Mari. Tradiția românească spunea că încoronarea sa aibă loc într-o catedrală, iar mitropolitul Miron Cristea ar fi dorit ca regele sa fie “uns” cu mir.

Cu toate acestea, ceremonia de încoronare a avut loc în fața catedralei construite special pentru acest moment.

Ferdinand devenise moștenitorul tronului României la 1889, Carol I neavând copii (unicul copil al lui Carol I-ul și al Elisabetei, Principesa Maria, nu a trăit decât trei ani). Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele lui Carol a fost desemnat moștenitor, însă în 1880 acesta a renunțat în favoarea fiului său, Wilhelm. In 1888, însă, Wilhelm a renunțat și el la tron, în favoarea fratelui său mai mic, Ferdinand.

Un an mai târziu, Parlamentul României l-a recunoscut ca prinț moștenitor pe Ferdinand, însă nu i-a cerut să se convertească de la catolicism la ortodoxism, ci doar ca viitorii copii sa fie botezați ortodox.

Ferdinand a devenit rege pe 12 octombrie 1914, la o zi după moartea lui Carol I. Ceremonia a avut loc la Palatul Regal din București.

Ferdinand I a prestat jurământul constituțional. Principesa Maria a fost prezentă la ceremonie, purtand un voal negru. Membrii Parlamantului, în picioare au strigat : «Traiască Regele ! Traiască Regina !» La aceasta scandare, Regina Maria și-a dezvelit fața.

Probleme de natură religioasă

Dupa război și după Unire, s-a pus problema organizării unei ceremonii în cadrul căreia regele să fie încoronat drept rege al României Mari.

Incă din vara anului 1921, mitropolitul primat al României, Miron Cristea, întocmise un tipic al încoronării regelui Ferdinand Reîntregitorul şi al reginei Maria, tipic alcătuit după tradiția țaristă, a celei austriece, dar mai ales după literatura bizantină.

Inaltul prelat ţinea foarte mult la ungerea monarhilor României, mai ales că ultimul domnitor român încoronat, după tradiție, fusese Alexandru Ioan Cuza.

Dar iniţiativa lui a fost blocată de către nunţiul papal Marmaggi. La 9 septembrie 1922, trimisul papal spunea: “Voi face totul pentru ca mitropolitul primat să nu-l încoroneze pe regele catolic, sau să-l ungă în vreun fel. Am trimis deja pe cineva la rege, pentru mediere, iar astă-seară vine domnul Brătianu la mine. Lumea se teme că voi pleca. […] Vor fi împiedicate încoronarea şi ungerea de către mitropolit”.

O incoronare prea civila

“A doua zi, în mediul catolic românesc se anunţase că la ceremonia încoronării, ungerea nu va fi săvârşită, precum şi binecuvântarea coroanei. După un Te Deum, în biserica din Alba Iulia, cei doi monarhi urmau să iasă şi în faţa incintei, să primească coroanele de la preşedinţii camerelor parlamentare. Apoi, regele îşi va aşeza singur coroana pe cap, urmând ca regina să o primească de la acesta. La 15 octombrie 1922, ceremonia s-a desfăşurat întocmai planului făcut de nunţiu. Prezent la ceremonie, arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Raymund Netzhammer, nota: “Încoronarea se petrecuse aşa cum fusese stabilit între guvern şi nunţiul papal, într-un loc public şi ca un act civil. Fusese civil, chiar prea civil! Încoronarea a fost o acţiune lipsită de sfinţenie, o acţiune fără nici un ideal şi la care episcopii şi preoţii [catolic, n.n.] nu au avut ce căuta!”

“La 15 octombrie 1922, ora 9.30 a sosit în gara orașului Alba Iulia trenul regal: Regale Ferdinand și regina Maria au fost insoțiți de Regina Maria a Iugoslaviei, Regina Elisabeta a Greciei, Principele Mostenitor Carol și soția sa Elena, Principele Nicolae ți Principesa Ileana.

Familia Regal a fost întâmpinată pe peron de Președintele Consiliului de Miniștri, de Președintii Senatului, Adunării deputaților, de membrii guvernului, înalți demnitari, generali, ziariști și de o companie de onoare.

S-a intonat inmul regal și li s-a oferit Suveranilor pâine și sare. Cortegiul Regal s-a indreaptat spre catedrală. Tot ceremonialul încoronarii Suveranilor României Mari a fost foarte fastuos. Mantia Reginei Maria era facută după modelul celor bizantine, având brodate emblemele tuturor provinciilor care formau Romania Mare, iar coroana era facută de giuvaiergiul parizian Faliza.

O mulțime imensă s-a strâns i
în fața catedralei din Alba Iulia, construită anume pentru acest eveniment. Suveranii au asistat întâi la o slujbă religioasă celebrată de patriarhul României și de Mitropoliții provinciilor Romanești”.

Ceremonia

“Serviciul religios a fost asigurat de către Miron Cristea, Patriarhul României, care a ţinut o Liturghie solemnă şi a sfinţit coroanele regale gata pregătite. In faţa clopotniţei a fost aranjată o scenă imbrăcată in pănză roşie, şi aici, pe un larg soclu roşu, s-a intins, cateva minute mai tărziu, baldachinul incoronării intreţesut cu brocart roşu şi galben pe un fond alb.

De la ieşirea din catedrală pană la scenă au fost aşternute covoare roşii. După terminarea serviciului religios, care a durat o jumătate de oră, alaiul încoronării s-a rânduit spre baldachin, in faţă aflandu-se regele Ferdinand şi regina Maria, imbrăcaţi pentru ceremonie cu mantiile ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină, cu fiii şi fiicele lor.

După ce şi-a aşeazat pe cap coroana de oţel, suveranul a  așezat apoi coroana de aur pe capul soţiei sale îngenunchiate. Salve de tun au anunţat imediat că primul suveran al tuturor romanilor a primit consacrarea religioasă a demnității sale.

După ce regele a dat citire proclamaţiei sale de încoronare, însoţit de regină, trecând printre emisari, parlamentari, invitaţi străini, s-a indreptat spre incăperile regale, salutand mulţimea”.
Conform datelor istorice, la festivităţile de la Alba-Iulia au luat parte reprezentanţi din 13 state ale lumii ca o confirmare internaţională a Marii Uniri. Printre aceştia au fost prezenţi la ceremonia de incoronare a regelui Ferdinand I şi a reginei Maria, pe lângă reginele Maria a Iugoslaviei şi Elisabeta a Greciei, principesa Beatrice de Bourbon, ducele de York, generalii Berthelot şi Weygand.

Incoronarea văzută de Regina Maria

Ferdinand şi Maria au devenit regii României Mari la data de 15 octombrie 1922. S-a întâmplat într-o zi cu vreme mohorâtă, dar luminată de bucuria oamenilor şi a împlinirii în totalitate a visului de veacuri al poporului român: România Mare.

"Alba Iulia este frumoasă. Un orăşel-cetate vechi, şi acolo, în mijlocul zidurilor crenelate, fostul guvern (Averescu) a construit mica catedrală unde urma să aibă loc încoronarea. Ea este în centrul unui scuar, înconjurată de o clădire, ca o mănăstire. A fost foarte mult criticată şi are, fireşte, greşeli, dar, în general, arată extrem de frumoasă şi plăcută şi a fost minunat împodobită şi îngrijită", a descris Regina Maria locul în care a primit coroana de Regină a Tuturor Românilor.

"După ce s-a terminat slujba, Nando şi cu mine, urmaţi de cei care ne duceau coroanele şi mantiile, am ieşit afară, în marele scuar din partea cealaltă a bisericii, unde se ridicase o estradă cu un baldachin deasupra. Toţi oaspeţii au luat loc în jurul estradei, unde doar Nando şi cu mine stăteam singuri."

Bătrânul Ferekide, ca preşedinte al Senatului, şi Orleanu, preşedintele Camerei, au înaintat cu coroanele noastre, generalul Lupescu cu mantia Majestăţii Sale, şi generalul Popovici cu a mea” a scris Regina Maria.

Regele Ferdinand a fost cel care a citit Proclamaţia Incoronării. Aceasta conţinea dorinţele Regelui pentru Poporul Român.

"Cu inima plină de dragoste şi credinţă mărturisesc dorinţele sufletului meu: Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire în folosul ei şi al binelui obştesc. Vreau ca muncitorimea, credincioasă Patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă întru viaţă de armonie şi dreptate socială. Vreau ca, în hotarele României-Mari, toţi fiii buni ai ţării, fără deosebire de religie şi de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale cu ale tuturor Românilor, ca să ajute cu toate puterile Statul, în care Cel-de-Sus a rânduit să trăiască împreună cu noi. Vreau ca Românii din toate straturile sociale, însufleţiţi de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a Statului. Vreau ca în timpul Domniei Mele, printr-o întinsă şi înaltă dezvoltare culturală, Patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie ce-i revine în renaşterea Orientului European, după atâtea veacuri de cumplite zbuciumări.(...)"

RELAȚIILE CONSILIULUI DIRIGENT - IULIU MANIU - ȘI BUDAPESTA

 

La 7 dec.1918, dr. Ioan Erdélyi a fost numit ministru plenipotenţiar la Budapesta şi a plecat la Sibiu pentru depunerea jurământului şi pentru a primi instrucţiuni. Reîntorcându-se la 19 dec.1918 a adus şi numirea lui Iuliu Mezei în funcţia de consilier de Legaţie"...
Iuliu Mezei a reuşit să-i determine pe unguri să semneze împreună o telegramă adresată: 

"D-lui Iuliu Maniu Preşedintele Consiliului Dirigent, Sibiu"
"Pentru aranjarea retribuţiilor Gărzii Naţionale Româneşti, dorim să avem o conferinţă. Rugăm ca delegatul Consiliului Dirigent Român şi comandantul general al gărzilor, precum şi un expert financiar, să binevoiască a veni la Budapesta, în timpul cel mai scurt posibil".
"Rugăm a aduce date referitoare la numărul gărzilor româneşti, la repartizarea lor teritorială şi totodată a ne comunica data venirii la Budapesta".

"Budapesta, la 12 decembrie 1918

Fényes Laszlo

ss. Comisar guvernial...

s.s. Dr. Iuliu Mezei"

Telegrama este un document istoric, căci prin aceasta s-a recunoscut oficial, pentru prima oară, în scris, «Consiliul Dirigent Român», de către guvernul maghiar". "Tot în luna decembrie 1918 s-a cerut eliberarea tuturor deţinuţilor politici români, şi la stăruinţele lui I. Mezei s-a dat ordin în sensul cerut." 
Iuliu Mezei este cel care a dat în vileag diversiunea (spirtul rafinat) pusă la cale de la Budapesta: "La 24 ianuarie 1919 au venit la mine la Legaţie indivizii dr. Goldberger Armin şi Hirsch Zoltan şi mi-au prezentat 15 permise de import (oare cum au fost obţinute?) ale Consilului Dirigent Român, resortul finanţe din Sibiu, sub nr. 66-80 din 13 ianuarie 1919, pentru 15 vagoane de spirt rafinat destinat comerţului liber din Translvania". Au cerut aprobarea şi ajutorul pentru transport. "Trebuie să mărturisesc că am rămas înmărmurit, când m-au asigurat de recunoştinţa lor bănească"... "Interesul guvernului maghiar în exportul spirtului în Transilvania era vădit (căci cu puţin timp înainte se interzisese orice fel de export pe teritoriile aflate aub administrarea Consiliului Dirigent din Sibiu), mai ales că guvernul maghiar nu acorda exportul spirtului decât numai în cantităţi mici şi numai contra valutelor forte, iar pentru teritorile sub administrarea românească, acum le acordase fără nici o compensaţie"...
"La 28 ianuarie 1919 am primit iarăşi o informaţie preţioasă şi anume, că guvernul maghiar a acordat permise de export pentru Transilvania, de această dată pentru 50 de vagoane spirt şi aceasta fără nici o compensaţie".
"Eu (Mezei I.) şi Moise Baltă ne-am lăsat mituiţi cu 40.000 de coroane de către Mándoki, Beniamin Neumman ş.a., iar ca ei să fie mai siguri şi prin aceasta să-i putem demasca, le-am dat o chitanţă de primire a sumei". Banii au fost predaţi ministrului Erdélyi şi mai departe Consiliului Dirigent".... "Intenţia ungurilor era să reușească, cu ajutorul spitului, să demoralizeze ţărănimea şi îmbătându-i pe soldaţii români, să provoace răscoala lor şi prin aceasta să înlesenească atacurile batalioanelor de secui".
La 4 martie 1919, Iuliu Mezei şi Moise Baltă au fost însărcinaţi de către Iuliu Maniu să plece la Budapesta şi să comunice ungurilor dizolvarea Legaţiei şi rechemarea conducătorului ei. Iată extrase din nota prezentată de Iuliu Mezei: ..."Având în vedere că guvernul maghiar a dizolvat cu forţa gărzile naţionale ale românilor, pe comandanţii acestora i-a arestat în parte, pe funcţionarii români i-a îndepărtat"... "Având în vedere să atât armata maghiară regulată, precum şi trupele neregulate plătite din tezaurul maghiar şi transportate cu mijloacele de comunicaţie de stat, despoaie comunele româneşti, omoară populaţia română şi o maltratează în modul cel mai neuman, prin aceasta socotindu-se nevrednică de epoca civilizaţiei omeneşti în care trăim"... "Consiliul Dirigent român nu se simte îndemnat să menţină legăturile cu Guvernul Republicii Populare Maghiare şi prin urmare revocă pe încredinţatul său"... Sibiu, la 2 martie 1919, s.a. Iuliu Maniu, preşedintele Consiliului Dirigent Român"... Această notă a fost remisă ungurilor la 6 martie 1919"... "După ce am lichidat Legaţia (eu Mezei), am mai rămas la Budapesta ca observator al evenimentelor, ca să pot da informaţiile necesare Consiliului Dirigent Român de la Sibiu".

In plin război, Iuliu Mezei a reuşit să încheie cu ungurii următoarea convenţie: "Încheiată în numele Consiliului Dirigent al Republicii Sovietice Maghiare, între Béla Kun, comisarul poporal al afacerilor străine şi între de Mezei Iuliu, delegat special cu depline puteri, în numele Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi teritoriilor româneşti din Ungaria, cu sediul la Sibiu, în scopul schimbării persoanelor, care ar dori să se mute reciproc de pe teritoriile ocupate şi neocupate ale Ungariei"...
"2) Consiliul Dirigent Maghiar acordă dreptul de mutare pentru persoanele domiciliate în Budapesta şi judeţul Pesta, iar Consiliul Dirigent Român, pentru persoanele domiciliate în Sibiu şi judeţul Sibiu de naţionalitate română, respectiv maghiară"... Cele 11 puncte ale Convenţiei sunt semnate şi de către comandantul trupelor române din Transilvania, generalul Mărdărescu, în 24 mai 1919.
Primii care au beneficiat de asemenea înţelegeri au fost familiile lui Iuliu Maniu, din Budapesta şi a lui Bela Kun din Transilvania. Este demn de remarcat că şi familia lui Iuliu Mezei se afla la Budapesta şi care împreună cu ceilalţi intelectuali trăiau în mizerie fiindcă "la Budapesta nu se dădea pentru intelectuali decât varză acră, cartofi şi pâine puţină"... Cu toate acestea au refuzat plecarea spre Transilvania până când pleacă toţi românii care doresc aceasta.
Fiindcă de la Budapesta spre Sibiu nu se putea trece peste linia frotului, Iuliu Mezei a plecat din Seghedin spre Timişoara. "Sosind seara la Kikinda Mare, ne-am pomenit în compartimentul nostru (era împreună cu farmacistul Gal, ruda lui Bela Kun, care se înapoia în Transilvania) cu doi agenţi sârbi, care ne-au arestat, spunându-ne că au ordin să ne predea comandantului sârb din Timişoara. "În dimineaţa zilei de 30 mai 1919 ajungând la Timişoara am fost predaţi comandamentului sârb"...
"La comandament în zadar am protestat împotriva arestării noastre, căci nici n-au vrut să stea de vorbă cu mine, mă tratau ca spion român şi când au văzut că pe paşaportul meu este şi girul şi titulatura "Consiliul Dirigent Român al Transilvaniei, al Banatului şi al părţilor ungurene", s-au înfuriat, înjurându-ne pe noi românii, spunând: "Banatul vă doare? Fiţi siguri, că n-aveţi să puneţi mâna pe el, căci al nostru are să fie". După ce a protestat pe lângă francezi a primit următorul rspuns: "Aici noi suntem domnii şi nu francezii. Domnule, eşti spion românschi" şi mai târziu": "Ah, asta vă doare?! Banatul vă trebuie? Dar n-o să-l capeţi, nici chiar să muriţi cu toţii. Ar trebui să îngenunchiaţi în faţa sârbilor, care v-au eliberat. România vrea să primească totul fără luptă, ca în 1913" 
Convenţia privind schimbul de populaţie nu s-a mai aplicat din vina ungurilor. La 1 august 1919 regimul lui Bela Kun a căzut.

ROMÂNII DIN BUDAPESTA IN JURUL LUI 1 DECEMBRIE 1918

            La 18 noiembrie 1918 s-a format Consiliul Naţional Român din Budapesta, sub preşedinţia dr. Ioan Erdélyi şi cu sediul la hotelul "Gornul Vânătorului". În ziua de 11 nov., dr. Iuliu Mezei Câmpeanul ridică problema gravă a ordinului dat de autorităţile maghiare prin care erau somaţi soldaţii şi ofiţerii români înapoiaţi de pe front la vetrele lor, să depună "jurământ de credinţă" consililor naţionale maghiare, căci numai în acest caz vor primi leafa sau solda şi mai departe"... La somaţia lui Iuliu Mezei Câmpeanul, ministrul de război maghiar, Bartha Albert a semnat următorul ordin: "Aduc la cunoştinţa ofiţerilor, subofiţerilor şi soldaţilor români din Ardeal şi Ungaria, că vor depune jurământul de credinţă, în mâinile Consiliului Naţional Român.

"Leafa, solda, li se va plăti întocmai, cum li se plăteşte celor care au jurat Consiliului Naţional Maghiar.

Bartha m.p.

Ministru de război maghiar"

Dr. Ioan Erdélyi a numit pe căpitanul Sorescu în fruntea gărzilor româneşti din gările budapestane. Aici s-a făcut o propagandă intensă îndemnând ofiţerii şi soldaţii români "ca ajungând la vetrele lor, să se prezinte pentru depunerea jurământului Consiliului Naţional Român"...

"La 16 nov. 1918 s-a proclamat Republica Populară Maghiară".

Tot Iuliu Mezei Câmpeanul ne mai spune că: "La 25 nov. 1918 m-am prezentat la ministrul Garami Ernö, căruia i-am cerut în numele Consiliului Naţional Român din Arad, să ordone conducerii căilor ferate maghiare (CFM) din Arad, Braşov şi Cluj, să pună la dispoziţia românilor, începând de al 29 nov. 1918 şi până la 2 dec. 1918, inclusiv, trenurile speciale gratuite pentru cei care vor să participe la Marea Adunare Naţională de la 1 Decembrie din Alba Iulia, cât şi pentru transportarea lor la domiciliu după adunare"...
Ca urmare a tergiversărilor ungurilor, Iuliu Mezei ne arată că: "Am protestat şi am arătat lui Garami, că dacă nu va da ordinul în sensul cerut de mine, trenurile din Ardeal şi Banat vor fi luate cu forţa de gărzile românilor, şi în mod deosebit de energic, i-am atras atenţie că pentru eventualele dezordini şi ciocniri ce s-ar întâmpla cu această ocazie, guvernul maghiar va fi responsabil"... Pentru lunile noiembrie-decembrie 1918 şi ianuarie 1919, guvernul din Budapesta a fost obligat să "aprobe suma de 1.500.00 coroane, iar ordinul de plată s-a predat d-lui Căpitan Popoviciu în prezenţa mea". Cu aceea ocazie s-au aprobat şi trenurile solicitate.
"Ordonanţa de plată a fost predată Consiliului Naţional Central Român din Arad. Cu ajutorul acestei sume a fost organizată Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, şi a mai servit ca bază financiară Consilului Dirigent Român din Sibiu".
La 28 nov. 1918, ministrul Garami m-a întrebat, dacă pleacă cineva la Alba Iulia şi din Budapesta şi răspunzându-i afirmativ, în prezenţa mea a dat dispoziţii... să ataşeze un vagon, chiar în acea seară şi să-l pună la dispoziţia mea, pentru reprezentanţii Consiliului Naţional Român din Budapesta. Cu acest vagon au plecat Moise Baltă, memorandistul Iuliu Caroianu, delegaţia social-democraţilor români şi doi ziarişti maghiari"... "La 30 nov. 1918, când trenul nostru era gata de plecare în gara Simeria, am observat doi bărbaţi împărţind publicului nişte foi volante şi care în momentul plecării trenului s-au urcat într-un vagon vecin cu al nostru. Imediat am trecut în vagonul lor şi cu ajutorul unor gardişti români, care mergeau spre Alba Iulia, am reuşit să le confisc revolverele şi nişte pachete voluminoase, în care s-au găsit vreo 10.000 foi volante, redactate în limba română, prin care se făcea propagandă contra Unirii"... "Cu ajutorul gardiştilor români, au fost predaţi în aceeaşi zi, la orele 20, d-lui Ovidiu Gritta, şeful serviciului de pază din Alba Iulia".

NICOLA TESLA - SAVANT DE ORIGINE ROMÂNĂ

Motto: “pământul este de fapt viu, având vibraţii electrice”(Nicola Tesla)

 

 

La data de 10 iulie 1856, in orășelul Smilean ( actuala Croatie), s-a născut Nicola Tesla, savant american de origine istro-română.

Savantul Nicolae Tesla, cunoscut sub numele Nikola Tesla, are origine istro-romana. Era fiul preotului ortodox Milutin Teslea si al Gicai Mandici. A avut un frate Dan, care a murit tanar, intr-un accident, si trei surori: Anghelina, Milica si Marita. Familia s-a numit Draghici, dar au preluat porecla bunicului care era dulgher (teslar).

A realizat primul motor asincron cu camp invirtitor; a inventat curentii polifazati si montajul in stea si a construit transformatoare.

Tesla avea propria perceție asupra electricității ce intra în contradicție cu teoriile epocii despre aceasta.

La bază multitudinii invențiilor sale era conceptul fundamental al eterului – o substanţă invizibilă ce umple toată lumea şi care transmite frecvenţe cu o viteză ce cu mult întrece viteza luminii. Fiecare milimetru al spaţiului, gîndea Tesla, este plin de o energie fără limite şi margini ce trebuie numai să o poţi extrage. Nici teoreticienii fizicii de astăzi aşa şi nu au fost în măsură să interpreteze punctul de vedere al lui Tesla despre realitatea fizică.

 

A urmat studiile la Karlovat si la Politehnica din Graz, intre 1875-1881. Primele descoperiri dateaza din acea perioada, mai intai in cadrul Companiei Edison, apoi la Strasbourg si, in cele din urma, in Statele Unite. A obtinut cetatenia americana in 1891, cand desfasura cercetari in SUA. O mare parte din munca sa de inceput a pus bazele ingineriei electrice moderne, iar descoperirile sale stiintifice sunt de o importanta colosala.

Thomas Edison si Tesla au fost propusi impreuna sa imparta premiul Nobel pentru fizica pe 1915, ca unii ce-si inchinasera viata pentru descoperiri si realizari tehnice utile omenirii. Tesla a refuzat premiul, din cauza animozitatilor din trecut. Datorita faptului ca lumea era in plin razboi mondial (1916), premiul nu a mai fost acordat. A murit, la New York, in noaptea de 7-8 ianuarie 1943 fiind inmormantat la 12 ianuarie.

 

Tesla a elaborat noi, nevăzute nici pînă astăzi, metode de transmitere a curentului electric. Cum conectăm orice aparat electric la reţea? Prin fişa de curent – adică prin intermediul a două conductoare. Dacă conectăm numai un conductor curent n-o să fie, din motiv că circuitul nu este închis.Tesla a demonstrat transmiterea intensităţii numai printr-un singur fir, sau chiar fără fire. În cadrul lecţiilor despre cîmpul magnetic de frecvenţă înaltă, în faţa savanţilor Academiei regale, pornea şi stingea electromotorul de la distanţă, la el în mîini se aprindeau becuri, unele nu aveau nici spirală – pur şi simplu o colbă goală

Era anul 1892 !

Hidrocentrala electrică de pe Niagara a fost echipată cu generatoarele puternice ale lui Tesla. În afară de preocupaţii de electrotehnică, Tesla se ocupă serios de lingvistică, scria şi poezii. Vorbea superficial opt limbi, ştia excellent muzica şi filosofia. Genialul savant a prevazut si posibilitatea tratării pacienţilor folosind curent de tensiune înaltă, apariţia cuptoarelor electrice, a lămpilor luminiscente si a microscopului electronic.