ROMA V - CAZĂRMILE COHORTELOR VIGILIS URBANI

Vigiles Urbani erau socotiți ochii Romei și organizați în trupe însărcinate cu lupta contra incendiilor cu poliția pe anumite cartiere. Marele oraș suferea într-un mod continuu de incendii, mai mult, sau mai puțin devastatoare, dar și de o criminalitate extremă.

In ciuda numărului lor mic în raport cu supraaglomerarea orașului, acești soldați jucau un rol foarte mare în viața Romei. Nu erau prea iubiți, din motive legate de aroganța și brutalitatea lor, după cum relatat Juvenal. Pe de altă parte, ei aveau numeroase legături cu civilii și, mai ales, cu larga categorie a delatorilor.

Acest corp nu avea contingent de cavalerie și nici o tabără, sau o cazarmă centrală, carec să îi asemene cu pretorienii.

Cele șapte Cazărmi ale cohortelor de Vigiles Urbani (Cohortium Vigilum Stationes) au fost stabilite de Augustus odată cu reorganizarea orașului în paisprezece regiuni (mari cartiere). S-au desemnat numai șapte cazărmi de Vigiles Urbani, adică câte una pentru câte două regiuni urbane. Augustus a creat totuși și unele mici sedii astfel încât fiecare regiune urbană să aibă câte un post de poliție și de pompieri.

- Cazarma primei Cohorte de Vigiles era situată pe latura de răsărit a Viei Lata, în Câmpul lui Marte. Această cazarmă era destinată regiunii a VII-a – Via Lata și regiunii a IX-a – Circus Flaminius. Edificiul ei era rectangular, divizat în trei aripi. Fiecare aripă avea o curte centrală înconjurată de un portic și ce șiruri de camere. Această cazarmă a fost reconstruită și modificată de Septimius Severus.

- Cazarma Cohortei a II-a de Vigiles era situată pe colina Esquilin, în afara incintei serviene. Ea avea avea în sarcină regiunea a V-a – Templum Pacis și regiunea a III-a – Isis și Serapis.

- Cazarma Cohortei a III-a de Vigiles se găsea în regiunea a VI-a – Alta Semita, în fața Porții Viminal, poartă a Zidului lui Servius Tullius, nu departe de Termele lui Diocletianus, sau de Cazarma Gărzii Pretoriene. In plus, această cazarmă trebuia să se ocupe și de regiune a IV-a – Templum Pacis.

- Cazarma Cohortei a IV-a de Vigiles se găsea pe Aventin în interiorul Zidului servian.în apropiere de Poarta Raudusculana și de Aopeductul Marcia. Regiunile ei erau a XIII-a – Aventius și a XII-a – Piscina Publica.

- Cazarma Cohortei a V-a de Vigiles era situată pe Caelius, în apropierea de arcul lui Dolabella și Silanus, care servea de poartă a zidului servian și de arc pentru Apeductul Claudia. Ea avea ca sarcină regiune a II-a – Caelimontum și regiunea I-a – Porta Capena. Unele urme ale edificiului au fost regăsite în sec.al 16-lea.

- Cazarma Cohortei a VI-a de Vigiles se situa în regiunea a VIII-a – Forum Romanum și în Velabru, între Palatin și Capitoliu, aproape de roca Tarpeiană și de Templul lui Augustus. In plus avea în răspundere regiunea a X-a – Palatium.

- Cazarma Cohortei a VII-a de Vigiles era în regiunea a XIV-a – Transtiberiun, din partea apuseană a Tibrului, dar avea în răspundere și regiunea a XI-a – Circus Maximus. Edificiul pare să fi avut la origine o mare locuință privată. Un număr de gravuri au fost regăsite, datând dintre anii 215 și 245 e. N. Ele conțin multe informații privind organizarea corpului de Vigiles Urbani. Cazarma avea un portic rectangular, cu o curte în mijloc și un pavilon central.

ROMA V - CIRCUL LUII VARUS (CIRCUS VARIANUS)

Circus Varianus a fost construit, cu siguranță, pe timpul dinastiei Severilor, pe teritoriul unui mare teritoriu imperial numit Sessorium. Pe timpul întregii sale existențe a servit ca hipodrom și pentru jocuri de circ. Numele edificiului provine de la numele detracatului împărat Elegabal, cel de Varius Avitus Bassianus.

Construit, probabil sub domnia lui Elagabal (218-222 e.N.), circul s-a încadrat între edificiile palatului Sessorium., un complex rezidențial imperial a cărui construcție a început pe timpul lui Septimius Severus și s-a terminat sub Elagabal. Complexul s-a aflat în răsăritul Romei, cu mult în afara Zidului servian de apărare, cel care exista în acel timp.

Impărații acestei dinastii au dotat complexul imperial cu un amfiteatru (Amfiteatrul Castrense) și cu acest circ, ambele rezervate numai folosinței propriei folosințe și a celor apropiați. Circul a văzut spectacole și manevre militare în onoarea curții imperiale până la construirea Zidului lui Aurelianus, zid nou de apărarea Romei ridicat între anii 272-282 e.N, început de Aurelianus (270-275 e.N.) și terminat după 11 ani sub domnia lui Probus (276-282 e.N).



Circus Varus străbătut de Zidul lui Aurelianus

Vestigii ale circului se găsesc în zona din spatele basilicii Sfânta Cruce de Ierusalim, construită peste vestigiile unei săli a palatului Sessorium. Urmale circului sunt paralele celor ale Apeductului lui Claudius. Dimensiunile lui sunt estimate la 565 de metri lungime și 115/125 de matri lățime.

Pe spina Circului lui Varus a fost ridicat un obelisc egiptean, care fusese adus la Roma de împăratul Hadrianus (117-138 e.N.), între anii 110-130 e.N, și așezat pe Via Lambicana, în onoarea tânărului său favorit, Antinous. Obeliscul lui Antinous a rămas îngropat și rupt în trei părți până în anul 1570. Atunci a fost restaurat și ridicat în grădinile de pe colina Pincio (Pincius).

Amfiteatrul Castrense și Circul lui Varus

Circul a fost încorporat, mai târziu, în Zidul lui Aurelianus, ca și amfiteatrul Castrense. Această refolosire a lui a permis reducerea costurilor, dar și un avans rapid al lucrărilor. S-a evitat demolarea circului, sau decierea zidului. Multe alte monumente au avut aceeași soartă în calea zidului cel nou. Zidul lui Aurelianus a traversat circul la circa 100 de metri de stalurile de plecare, astfel că circa o cincime din el s-a aflat în incinta cuprinsă de zid.

Circul a fost redescoperit în anul 1959. Practic, edificiul poate fi considerat ca dispărut. Nu a rămas nimic din tribune, sau din spina.

ROMA V - CIRCUL LUI MAXENTIUS

Impăratul uzurpator, Maxentius (306-312 e.N.), a construit un complex rezidențial în afara Romei, pe Via Appia, între mila a doua și a treia,între catacombele şi basilica San Sebastian. In imediata apropiere se află şi mausoleul impresionant al Caeciliei Metella, edificiu ce domină de pe colina scundă de la răsărit de complex. Complexul cuprindea circul, un palat și un mausoleu, construcții abia terminate la sfârşitul domniei lui Maxentius, în anul 312 e.N. O sursă a întăririi legitimității pe tron a lui Maxentius a constituit-o impresionantul său program de construcții în Roma.

Circul urma a fi rezervat familiei imperiale și intimilor. Avea numai 10.000 de locuri și era realizat numai din cărămidă. Era lung de 513 metri și larg de 91 de metri, iar spina, care separa mijlocul arenei, măsura avea 283 de metri lungime. Loja imperială a circului era conectată printr-un portic cu palatul lui Maxentius, ale cărui vestigii sunt ascunse astăzi de un frunziş denas, cu excepţia absidei şi a sălii de audienţe, de formă basilicală, care depăşesc limita arborilor.

 Pentru ornamentare, Maxentius a plasat pe spina un obelisc care provenea de la templul lui Isis din Câmul lui Marte. In afară de obelisc, s-au mai aşezat pe spina o serie de statui, dintre care o copie a bustului lui Demosthene din Agora Ateneişi conurile obişnuite. Marginile spinei erau placate cu marmură.

In evul mediu (sec.al 17-lea) acel obelisc a revenit în Câmpul lui Marte, în Piazza Navona (vechiul stadion al lui Domitianus). El s-a reamplasat ca centru al Fântânii Fuviilor (Fontana dei Fiumi), fântână realizată de Bernini la comanda pa-pei Innocentius al X-lea.

Astăzi Circul lui Maxentius este în ruină, numai stalurile de plecare și spina sunt conservate parțial. Cu toate acestea este cel mai bine conservat circ din Roma antică şi al doilea ca mărime după Circus Maximus. Zidurile sale din exterior sunt încă la verticală, iar conturul spinei este încă vizibil. In partea de apus se găsesc vestigiile a două turnuri, care continuă să impună. Acestea cuprindeau mecanismul destinat să ridice porţile de plecare a carelor în cursă. In extremitatea răsăriteană se găsea un mic arc de triumf.  Locul judecătorilor se găsea pe latura sudică, în partea de jos a gradenei, la două treimi din lungimea acesteia, loc de unde puteau observa cel mai bine linia de sosire. Loja imperială, ale cărei urme sunt identificabile, se găsea într-o poziţie optimă pentru observarea arenei. Exact în faţa lojei imperiale, în peretele lung din sud, exista un alt mic arc, prin care se putea vedea mausoleul Caeciliei Metella.

Circul lui Maxentius mai este numit și Circul lui Romulus, după numele fiului defunct al împăratului, Valerius Romulus, mort la o vârstă fragedă, în anul 309 e.N. Este probabil ca acela să fi fost îmgropat în mormântul cilindric alăturat, numit Mormântul lui Romulus, mormât pe care şi-l destinase pentru sine, Maxentius.

Datorită amenajării complexului rezidenţial la sfârșitul domniei lui Maxentius și datorită morții foarte apropiate a acestuia, în anul 312 e.N, în bătălia de Podul Milvius, contra lui Constantin I-ul, se poate aprecia că circul nu a fost folosit în perioadele următoare. Primele jocuri au fost jocuri funerare, care, ca şi circul, au fost destinate divinizării lui Romulus. Accentul omniprezent al morţii şi al apoteozei, a argumentat ipoteza că întregul complex a dobândit un caracter funerar din momentul inaugurării. Ca urmare, după dispariţia lui Maxentius totul a rămas lipsit de interes festiv.

In evul mediu circul a fost numit eronat Circul lui Caracalla, datorită faptului că în apropiere s-au găsit urme atribuite aceluia.