MOȘTENIREA LĂSATĂ DE AMERICANI ÎN VIETNAM

     

Adevărata victimă a războiului din Vietnam a fos populația civilă. In ciuda recomandărilor guvernamentale forțele americane au avut tendința de a considera zonele rurale ale Vietnamului de Sud drept zone de ”Free Fire”, adică zone de tir liber.

Cătune și sate întregi au fost incendiate sau, așa cum s-a întâmplat la Ben Suc pe timpul operațiunii Cedar Falls, în 1967, rase până la suprafața pământului. Temându-se de a fi prinși în zonele de luptă violentă, țăranii au părăsit satele împreună cu familiile, pentru a se pune la adăpost. O mulțime incomensurabilă de obuze de obuze și de bombe nu au și se estimează până la 27.000 de tone ”ratate”explodat Craignant d'être pris dans les violents combats qui se
déroulaient à leur porte, les paysans sud-vietnamiens quittaient les
villages avec leurs familles pour aller les mettre à l'abri. De nombr au rămas pe teren. Și acum , după patru decenii, aceste ”suveniruri” ale războiului reprezintă continuu o amenințare pentru țăranii care lucreayă terenul.
Americanii au lăsat o moștenire costisitoare vietnamezilor, mai ales celor din sud, o țară devastată de napalm și defoliante, precum și alți agenți ai nenorocirilor încă deosebit de perfizi. Două treimi din cei 18 de milioane de sud-vietnamezi au fost fost deplasați pe timpul războiului și țara a fost lovită circa 10 milioane de tone de bombe și obuze, și 55.000 de tone de agenți de distrugere de altă natură. Munițiile și defolianții au distrus 32% din terenurile cultivabile 5% din junglă. Terenurile, apa și rezervele de alimente au fost contaminate. Noii născuți au fost serios atinși de malformații, sau de grave handicapuri. Americanii au lăsat o moștenire de moarte.

PIERDERILE AMERICANE ȘI VIETNAMEZE IN RĂZBOIUL DIN VIETNAM

Războiul aerian în războiul din Vietnam a fost de departe cel mai costisitor pentru americani, iar cel de la sol nu a mers prea bine. Au trebuit fi folosite armele cele mai perfecționate și enorme cantități de muniție. In cele mai puternice lupte, artileria americană trăgea în jur de  10.000 de obuze pe zi. Fiecare obuz valora în jur de 100 de dolari, astfel că susținerea de artilerie a unei singure operațiuni de infanterie costa pe contribuabilul american...un milion de dolari pe zi.

Sistemul de recrutare american s-a dovedit foarte oneros. Din cei 27 de milioane de americani care se aflau la vârsta încorporării, numai 10% dintre ei au servit în Vietnam cel puțin un tur (of duty) de serviciu de un an.

Sute de mii de oameni au fost chemați pentru încorporare, dar birocrația militară americană nu se folosea decât de o trime, Oamenii erau antrenați și înarmați înainte de a fi trimiși într-o regiune a globului de care nu auziseră niciodată vorbindu-se, la 10.000 de km de locul lor de viață. O divizie americană deplasată în Vietnamul de sud costa de 20 de ori mai mult decât o divizie sud-vietnameză.
Costurile de război din Vtetnamul de Nord erau cu mult mai mici în comparație cu imensele sume înecate de americani în război.Costurile războiului de partea nord-vietnameză sunt lipsite de precizie, dar este recunoscut  că bugetul de apărare se afla cu aproximație în jurul sumei de 3.56 miliarde de dolari, între anii 1965 și 1971.Fără ajutorul financiar al URSS și al Chinei, Vietnamul de Nord ar fi avut mari dificultăți de a-și susține efortul de război.

Contribuția sovietică s-a ridicat la circa 1,66 miliarde de dolari, iar cea chineză la 670 milioane, permițând Vietnamului de Nord să dispună de un buget militar de 5,89 miliarde de dolari. Ț

Și când au fost cunoscute toate sumele înghițite de război s-a constatat că efortul de război sud-vietnamez a fost de 17 ori mai mare decât al celui de Nord.

Războiul a apăsat greu asupra bilanțului american, dar privind pierderile umane cifrele au fost net mai bune. Intr-un război care a durat 10 ani (1963-1973), au  murit în luptă 46.370 de soldați americani și alți 10.000 în alte accidente, sau din cauze străine de lupte.S-au adăugat 300.000 de răniți. Trebuie făcută comparația cu pirderile britanice în prima zi  de ofensivă a Aliaților pe frontul de la Somme, în primul război mondial. In acea zi de 1 iunie 1916, britanicii au pierdut 19,240 de morți și 58.000 de răniți. In comparație cu acele pierderi, cele americane din întregul război din Vietnam par derizorii. In fapt o pierdere medie de 1,8% pe an pentru forțele americane. A existat o șansă la 55 de militari americani de a fi lovit
de proiectile.

Soldatul sud-vietnamez nu a avut aceeași șansă. Armata sud-vietnameză a  pierdut în jur de 2,5% din luptători în fiecare an, ceea ce înseamnă pierderi totale de 184.000 de oameni între 1961 și 1973.

Este foarte dificil de a  calcula pierderile nord-vietnameze și ale Vietcong-ului, datorită greutății departajării adevăratele pierderi militare de cele ale morților civili din forțele de gherilă. Se admite în general un număr de 900.000 de morți în operaținile celor două tipuri de luptători, între 1961 și 1974. Raportul dintre pierderile aliaților americani și sud-vietnamezi, cu cele comuniste a fost 1 la 4.