Veche diaconie, biserica s-a născut, probabil, în sec.al 6-lea e.N, la inițiativa papei Grigore cel Mare (590-604). O refacere este atribuită papei Leon al II-lea (682-683), care a consacrat-o Sfîntului Sebastian. Ea era situată în cartierul grecilor din Roma (Schola Graeca).
Papa Zaharia (741-752), grec de origine, a transferat aici relicvele Sfântului Gheoghe de Cappadocia. Astfel acest sfânt a avut un lăcaș dedicat la Roma, cu mult înainte de difuzarea cultului său de către cruciaţi.
Papa Grigore al IV-lea (827-844) a operat o nouă restaurare.Bisericii i s-au adăugat un portic de faţadă şi o cloponiţă cu 5 etaje (campanilla) la mijlocul sec.al 12-lea.
Intre 1923-1926 s-a efectuat o renovare de amploare cu scopul de a reda edificiului caracterul său medieval. Pavimentul a fost readus la nivelul său iniţial de la baza coloanelor. Vechile redeschise, redând lumina avută navei centrale. In cursul restaurărilor s-au adus la lumină unele vestigii din străvechea Schola Cantorum.
Inetriorul este dominat de simplitate. In evul mediu foarte timpuriu Roma era devenise forte săracă, inclusiv instituția Bisericii. Pentru a se folosi de fundațiile existente din epoca antică, constructorii au ridicat biserica pe un plan asimetric. Nava centrală şi cea dreaptă se îngustează mult spre absidă, iar cea din stânga se depărtează puţin de axa centrală a bisericii. Tot din economie, s-au folosit coloane și capiteluri disparate de la edificii antice necunoscute. In absidă, o frescă atribuită lui Pietro Cavallini (1295), îl reprezintă pe Christos botezând și înconjurat de Sfânta Fecioară și de Sfinții Gheorghe, Petru și Sebastian.
Relicva Sfântului Gheoghe de Cappadocia, o parte de craniu, este păstrată sub altar. Baldachinul şi altarul principal sunt opere ale familiei Cosmas, din sec.al 12-lea şi al 13-lea.
Biserica aparține cartierului străvechi Velabrum și forului Boiarium. Este plasată în partea de răsărit a forului, în spatele Arcului lui Janus. De faţadă este alăturat Arcus Argentariorum (Arco degli Argentari), ridicat în anul 204 e.N. în onoarea împăratului Septimius Severus şi al soţiei sale Julia Domna. Cu o înălţime de 6,15 metri şi o lăţime de 3,30 metri, el se compune dintr-o arhitravă susţinută de doi pilaştri cu basoreliefuri pe interior şi pe exterior. Jumătatea sa răsăriteană a fost încorporată bisericii în sec.al 7-lea.
La 27 iulie 1993, o maşină capcană a fost parcată în faţa bisericii. Ea a explodat fără a face victime omeneşti, dar a distrus porticul din sec.al 12-lea şi a făcut o mare gaură în zidul pricipal. Ministerul italian al patrimoniului a restaurat edificiul, păstrănd unele detalii care să amintească de tristul eveniment. Se presupune că atentatul a fost îndreptat împotriva Romei, ca centru al guvernului italia, iar locul ales a fost legat de faptul că în zona respectivă au fost găsiţi Romulus şi Remus, loc cu valoare simbolică.