ROMA V - TEMPLUL CASTOR SI POLLUX (FORUM ROMANUM)

Din templul Dioscurilor nu a mai rămas astăzi decât un grup de trei coloane ce suportă un fragment de arhitravă și formează o imagine dintre cele mai celebre din Forum Romanum. El se găsește pe partea sudică a Forum-ului, la răsărit de basilica Julia, de care îl desparte Vicus Tuscus. La răsărit de templul Dioscurilor se află, tot pe latura de sud a Forum-ului, templul Vesta, cu bine cunoscutul său plan circular. Fațada și scările de acces ale templului erau îndreptate spre Via Sacra, având la răsărit, aproape alipit Arcul lui Augustus, arc care făcea legătura, peste Via Sacra, cu templul lui Caesar.

Alături de zidul răsăritean al templului, la câțiva metri de Via Sacra, se ridica și statuia lui Marsyas, adusă din Grecia în sec.al 2-lea e.A, statuie care se bucura de o mare popularitate. Ea reprezenta o maimuță cu trăsăturile unui satir bătrân foarte urât și beat și care purta un burduf pe umeri. Deoarece avea pe cap o bonetă frigiană, simbol al libertății, luase naștere cutuma ca sclavii, de curând eliberați, să vină și să atingă statuia, drept mulțumire.

Fondarea templului Dioscurilor conduce la începutul sec.al 5-lea e.A. Din acel timp și-a păstrat amplasamentul. Toată istoria acestui edificiu este învăluită în legendă. La începutul sec.al 5-lea e.A, Roma a intrat în eăzboi cu alte orașe latine din vecinătate, care îi amenințau libertatea. Confruntarea a avut loc pe malurile lacului Regillum, în jurul anului 499 sau 496 e.A. Pe timpul bătăliei, romanii au văzut că li s-au alăturat doi cavaleri divini, Castor și Pollux, fii lui Jupiter și Leda. Cei doi s-au dus apoi la Roma pentru a anunța victoria poporului roman, adunat în Forum. Caii lor asudați au băut din izvorul nimfei Juturna (zeița fântânilor). Pe locul acestei apariții divine, fiul dictatorului Postumius, cel care condusese războiul contra latinilor, a ridicat un templu dedicat Dioscurilor Castor și Pollux, în 484 e.A.

            Introducerea cultului pentru Castor și Pollux la romani, pare a proveni din legăturile lor cu grecii din sudul peninsulei. Iar atașamentul romanilor fașț de cai a fost moștenit de la etrusci. Acest fapt a ajutat mult la adoptarea Dioscurilor, divinități foarte legate de caii lor.

            Templul lui Castor și Pollux a făcut obiectul unor numeroase restaurări, printre care cea de la sfârșitul sec.al 2-lea e.A, realizată de Lucius Caecilius Metellus Delmaticus. Acela a decorat edificiul cu tablouri și statui. A urmat reconstrucția din timpul lui Augustus, în anul 6 e.N, realizată de Tiberius și de fratele său Drusus, cea care corespunde ultimelor vestigii.

            Monumentul se ridica pe un postament acoperit cu tuf și travertin, cu laturile de 50 X 30 de metri și cu scări strâmte din marmură, pe fiecare parte. Era un templu octostil și peripter. Avea opt coloane corintice la fațadă și câte unsprezece pe fiecare latură, toate din marmură albă. In interior (cella) două rânduri de coloane bordau fiecare perete. Ruinele de astăzi lasă să se vadă o parte din postament și cele trei coloane de 12,50 metri, unite de antablament.

            Interiorul (cella) adăpostea statuile lui Castor și Pollux, considerați drept apărătorii Romei.

            Templul era simbolul succesului militar al poporului roman. In fiecare zi de 15 iulie, cavalerii romani (pătura socială) comemorau victoria de Regillium, defilând prin fața templului Dioscurilor.

            Având o poziție dominantă în Forum, podiumul templului a fost folosit frgvent de către oratori, pe timpul republicii. Se povestește că împăratul Caligula a practicat o deschidere în spatele templului, cu acces spre vestibulul palatului imperial. El a legat cu un pod palatul său și templul Dioscurilor. Un alt pod a fost construit până pe Capitoiu, la templul lui Jupiter. Așa putea merge să se întrețină cu zeii pe care îi considera egalii săi.

            Templul Dioscurilor a avut și un rol economic. Aici se adăpostea biroul de greutăți și măsuri, plasat sub cella birou numit ponderararium. Concomitent o tablă de măsuri (greutăți și lungimi) se găsea în pronaos. Ea era folosită de către comercianții de pe Via Sacra. Templul era și el încojurat de localuri amenajate pentru bancheri.

            Spațiul sacru cuprindea și fântâna vechiului izvor al zeiței Juturna, zeița fântânilor, izvor din care Castor și Pollux lăsaseră caii să bea după bătălie. Fântâna se afla în colțul exterior de sud-vest al Forum-ului.

ROMA V - ARCURILE DE TRIMF ALE LUI AUGUSTUS (FORUM ROMANUM)




Augustus a ridicat două arcuri de triumf între templul lui Caesar și templul Castor și Pollux, în Forum Romanum. In anul 29 e.A, a dedicat primul arc victoriei de la Actium, împotriva lui Marcus Antonius și a Cleopatrei, în anul 31 e.A. Arcul avea o singură deschidere peste Via Sacra, cu fața spre templul Vesta. Servea drept intrare monumentală spre Forum pentru cei ce veneau pe Vicus Vestae.

O mare inscripție aparținând arcului din anul 29 e.A, cu dedicația lui Augustus, a fost găsită în anul 1546 pe locul stabilit de istorici. Deci amplasamentul este cert.

Zece ani mai târziu (19 e.A), pe când vechiul arc se deteriorase, Augustus a construit un alt arc care comemora succesul diplomatic prin care a determinat pe parți să cedeze  însemnele legiunilor romane învinse la Carrhae (azi Harran, în Turcia orientală), în anul 53 e.A. In acea bătălie, nefastă pentru romanii comandați de Crassus, parții au fost conduși de renumitul lor războinic de cavalerie, Surena.

Cel de al doilea arc de triumf avea trei deschideri. De la el  s-au mai descoperit numai fundațiile a doi pilaștri, dar aspectul lui poate fi dedus de pe unele monede ale acelui timp. Reiese că arcul avea numai deschiderea centrală boltită, pasajele laterale având plafon drept și acoperiș triunghiular, în șarpantă. Pereții pasajului central erau ornate cu reliefuri ce reprezentau Victoria, după cum o demonstrează un fragmet ce a supraviețuit. Alte fragmente ale decorației boltei centrale se află în Atiquarium, iar un relief prezentând Victoria se află în Glyptotheca Ny Carlsberg, la Copenhaga.

Arcul lui Augustus a fost primul arc de triumf cu trei căi din Roma și a servit drept model pentru arcul lui Septimius Severus, care, la rândul său, a devenit model pentru arcul lui Constantin cel Mare. Conform unei teorii, pe laturile deschiderilor laterale ale arcului erau afișate, pe plăci de marmură, numele consulilor și ale generalilor care au beneficiat de procesiuni triumfale. Deschiderea centrală era mult mai înaltă decât cele laterale.
Prin înlocuirea unui aec de triumf cu un altul, Augustus a trecut în umbră victoria lui asupra lui Marcus Antonius, în războiul civil și s-a prezentat ca triumfător fără a folosi armele ci numai prin  diplomație și pace. 

După alte exemple contemporane, deasupra părții centrale a monumentului ar fi putut exista o quadrigă, iar deasupra deschiderilor laterale ar fi putut exista statui de barbari.
Un alt arc de triumf a fost construit în cealaltă parte a templului lui Caesar, alăturat basilicii Aemilia, care forma o a doua intrare monumentală în partea centrală a Forumului Roman prin Via Sacra. Acest arc a fost consacrat lui Gaius și Lucius, nepoții împăratului și viitori moștenitori la tron. Când a determinat senatul să consacre acest arc nepoților săi, a confirmat intnțiile sale de transmitere ereditară a calității de princeps.

ROMA V - TEMPLUL LUI CAESAR (FORUM ROMANUM)

Templul lui Caesar  a fost început de către Augustus în anul 42 e.A, după ce senatul l-a zeificat pe Julius Caesar în mod postum. Templul dedicat de Augustus era un templu prostil, despre ale cărui coloane nu se știe în ce stil au fost, ionic, corintic, sau compozit. A fost consacrat la 18 august 29 e.A, după bătălia de la Actium. Era situat pe latura de est, în Forum Romanum, între Regia,  templul Vesta, templul Castor și Pollux și basilica Aemilia, pe locul arderii cadravului lui Caesar.

In seara idelor lui martie, 44 e.A (15 martie), corpul lui Caesar, străpuns de 23 de lovituri de pumnal, a fost transportat de la Teatrul lui Pompei, din Câmpul lui Mrate, unde se petrecuse asasinatul, în Forum Romanum, la Regia, unde era reședința sa în calitate pontifex maximus. Acolo a fost ars pe rug, în fața tribunei oratorilor, în ziua de 20 martie 44 e.A. Teatrul lui Pompei era folosit de senatori pentru întruniri pr timpul când Curia se afla în reconstrucție.

Cadavrul a fost expus pe un pat de fildeș și așezat pe tribună într-o raclă aurită, după modelul templului lui Venus Genitrix, zeița familiei Julia. Marcus Antonius a rostit un celebru discurs și a citit testamentul lui Caesar. Un dispozitiv mecanic, plasat deasupra sicriului, arăta o imagine din ceară a lui Caesar, rotindu-se, pentru ca oamenii să poată vedea cu claritate cele 23 de lovituri în toate părțile corpului și al feței. Mulțimea emoționată de cuvântarea lui Marcus Antonius și de imaginea din ceară a victimei, a cerut să ducă cadavrul pe Capitoliu, dar încercarea a eșuat. In final cadavrul a fost așezat pe un rug creat în apropiere de Regia, utilizându-se lemnul disponibil în Forum. Focul a ars toată noaptea. Funeraliile obișnuite aveau loc totdeauna în Câmpul lui Marte.

De moment, pentru cultul lui Caesar, în calitate de pontifex maximus, de om sacru, s-a ridicat imediat un altar și o coloană chiar pe locul arderii cadravului. Coloana era din piatră galbenă de Numidia și purta inscripția Parenti patriae, adică fondator al națiunii. Dar acest prim monument a fost înlăturat aproape imediat de partidul opozant lui Caesar. Foarte curând, în anul 42 e.A, după ceremonia de apoteoză, trimvirii Octavianus, Lepidus și Marcus Antonius au decretat construirea unui templu pentru Caesar.

Caesar a fost primul locuitor al Romei divinizat și onorat cu un templu. Petru preoți majori (maiores flamines) i-au fost consacrați, asemănător marilor zei. Marcus Antonius a fost și el numit preot al său.

Platforma înaltă pe care a fost construit templul a servit ca tribună a oratorilor (Rostres division Iuli ad). Totodată templul lui Caesar a fost singurul templu dedicat cultului unei comete. Este vorba de cometa care a apărut pe cer după moartea sa și care a fost interpretată ca un semn divin al renașterii.

Consacrarea templului a durat multe zile, în cursul cărora s-au oferit distracții, printre care s-a reimaginat asediul Troiei, au avut loc lupte de gladiatori, scene de vânătoare și s-au oferit banchete. Cu această ocazie au fost prezentați pentru prima dată la Roma, hipopotami și rinoceri. Se pare că porțile templului au fost lăsate deschise pentru a fi văzută de cât mai mulți statuia divinului Caesar ca pontifex maximus, cu o stea deasupra capului (cometa).

 Augustus a folosit templul pentru a depune în el capturile de război și i-a atribuit dreptul de a acorda azil. La fiecare patru ani în fața tribunei ad Divi Juli avea loc un festival în onoarea lui Augustus. Rostrele ad Divi Juli au fost folosite de împărați pentru rostirea de discursuri funerare.

Augustus a dispus emiterea unor monede consacrate Cometei și Divinului Caesar.

Nu mai există aproape nimic din templul care a marcat instituirea cultului împăraților divinizați. Nu este cunoscut dacă, arhitectural, templul a fost prostil, sau peripter și nici din ce ordin au făcut parte capitelurile coloanelor sale. Se presupune că edificiul ar fi urmat planurile obișnuite ale templelor din timpul lui Augustus, precum templul lui Mars Ultor și cel din Nines (maison carree).

Templul a fost distrus de un incediu pe timpul domniei lui Septimius Severus și apoi restaurat. Este posibil ca prin acea acțiune să se fi schimbat ordinul capitelurilor coloanelor, deși, cel mai probabil, ele au avut capiteluri corintice, sau compozite.

Nici poziția scării tribunei nu este certă. Se presupune că două scări laterale urcau până la nivelul tribunei, după care urma una centrală care urca mai departe până la nivelul platformei templului propriu-zis, platformă strpjuită de un portic de fațadă.

Intre cele două scări laterale exista un hemiciclu (nișă) care proteja altarul principal, pe locul căruia a fost expus trupul lui Caesar. De altfel există o serie de variante imaginate de autori moderni.

Decorația frontonului este la fel de incertă ca și alte elemente constructive. Ea apare în două variante, greu de determinat, pe monede. O variantă pare a fi decorarea cu flăcări de foc ce aduc aminte de coada cometei, iar altă variantă presupune trei statui pe fronton, una în centru și două în colțurile extreme.

Hemiciclul și altarul principal dinaintea podiumului au creat și ele motive de interpretare. Este sigur că la un moment dat altarul a fost acoperit, iar nișa umplută și închisă cu un zid de patră, astfel că s-a obținut un perete continuu pentru podium. Este probabil ca această acoperire să se fi făcut pe timpul lui Constantin cel Mare, sau al lui Theodosius I-ul, pentru a da satisfacție susceptibilităților creștine. Astăzi altarul este scos la lumină și vizitatorii așează flori pe el.

Templul măsura 26,97 metri lărgime și 30 de metri lungime. Zona podiumului era ridicată de cel puțin 5,50 metri de la sol și ieșită în afară cu 3,50 metri. Se presupune că înălțimea coloanelor era de circa 11,8-12,4 metri.

In cella este sigur că a existat o statuie gigantică a lui Caesar și o pictură datorată lui Apelles, Venus Anadyomene, pictură ce nu a putut fi restaurată pe timpul lui Nero și care a fost înlocuită cu o alta a lui Dorotheus. Se presupune că templul a mai avut încă o pictură a lui Apelles., reprezentând Dioscurii și Victoria.