BISERICI CU PLAN CIRCULAR

1. Cea mai reprezentativă prin ctitor, vechime şi structură este biserica Santa Constanţa, edificiu dedicat, la începuturi, spre a servi drept mausoleu fiicelor lui Constantin I-ul cel Mare, Constantina şi Helena.

Santa Constaza

Mausoleul a fost ridicat prin alipire de vechea biserică Sant 'Agnese fuori de mura, edificiu datorat lui Constantin I-ul cel Mare, dar ruinat.

Precedată de un vestibul îngust şi alungit, cu o poziţie tangentă la conturul circular intern, biserica are două structuri circulare, una internă şi alta externă. Rotunda interioară este purtătoare a unui tambur sprijinit pe un cerc de coloane jumelate, unite prin arcade elegante. Tamburul este acoperit de o cupolă şi străpuns lateral de 12 ferestre. Cercul pe care se sprijină este constituit din 12 perechi de coloane. Rotonda centrală, cu coloane, este înconjurată de un culoar circular cu tavan boltit. Bolta circulară mai poartă încă mult din decoraţiunea sa de mozaic din sec. al 4-lea, mărturie a reînnoirii artei în perioada ce a urmat lui Constantin I-ul cel Mare.

Mausoleul a fost transformat în biserică abia în sec. al 13-lea. Sarcofagul de porfir roşu al Constantinei a fost mutat la Vatican, unde a devenit un exponat de cea mai mare valoare. Probabil că din respect pentru primul împărat creştin, mausoleul este foarte bine păstrat şi nu a devenit ţintă pentru transformare în biserică decât după un mileniu.

In centrul bisericii este aşezat astăzi altarul, iar între coloanele dimprejur sunt rânduite scaunele credincioşilor. Spaţiul este mai întunecat şi obscur în partea de jos a sălii centrale şi mai luminos în partea superioară dotată cu ferestre. Jocul luminii întăreşte atmosfera de mister şi spiritualitate.

Biserica este amplasată în partea nordică a Romei, dincolo de zidul lui Aurelianus, pe direcţia Via Nomentana.

           Biserica Santa Constanta - interior

2. Cea de a doua biserică cu plan circular din Roma este San Stefano Rotondo de pe colina Caelius. Ea are leagătură cu Colosseum-ul prin artera largă Via Claudia.

Prin această stranie biserică cu plan circular, construită la sfârşitul sec. al 4-lea e.N. şi începutul sec. al 5-lea e.N, s-a încercat a se imita planul bisericii Sfântului Mormânt de la Ierusalim. 

Ea a fost dedicată Sfântului martir Ştefan de către un papă de la sfârşitul sec. al 5-lea e.N. Pe atunci era una dintre cele mai somptuoase biserici din Roma, cu trei nave concentrice, separate de coloane cu capiteluri ionice şi cu decoraţiune din marmură şi mozaic.

          Biserica san Stefano Rotondo - interior

In 1450, biserica nu mai avea acoperiş. Pentru a o salva s-a procedar la demolarea navei exterioare, iar spaţiile dintre coloanele celui de al doilea inel s-au umplut cu zidărie. Prin acea demolare a peretelui extern, diametrul bisericii a scăzut de la 65 de metri la 40 de metri. In sec. al 16-lea pereţii rămaşi au fost decoraţi cu 34 de fresce de către Pomarancio (între 1530-1592), cu scene de martiriu.

San Bernardo alle Terme

3. Cea de a treia biserică cu plan circular din Roma este San Bernardo, amplasată la mică distanţă spre nord-vest de Piazza Republica. S-a ridicat în sec. al 16-lea peste rotonda care forma colţul sud-vestic al Termelor lui Diocletianus. Interiorul degajă nobleţe prin frumoasa cupolă cu casete, care aminteşte de cea de la bătrânul Pantheon. . Cupola are diametrul de 22 de metri și un oculus. Decorațiunile interioare amintesc de antica Basilică a lui Maxentius. O serie de nișe din pereți sunt ocupate de statui de sfinți în stil manierist de Camillo Mariani.

MONUMENTUL REGELUI VITTORIO EMANUELE AL II-LEA ( VITTORIANO)

Inceput în anul 1885 de către G. Sacconi şi inaugurat în 1911, acest monument gigantic s-a ridicat în onoarea regelui Vittorio Emmanuele al II-lea (1820-1878) care, în 1870, a făcut din Italia un regat unificat cu capitala la Roma.

Piatra de calcar foarte alb nu se asortează cu nuanţele coloristice cafenii-aurii ale Romei, iar stilul grandilocvent al monumentului nu reuşeşte să se adapteze în acest oraş milenar unde grandoarea emană uneori de la o simplă coloană. Deşi a suferit numeroase critici, măreţul monument Vittoriano rămâne o operă arhitectonică fără egal în Italia vremurilor moderne. Ea vorbeşte probabil despre visele de viitor ale unui popor pe care îl lansează măreţia trecută.

Spre monument se accede dinspre Piazza Venezia, urcând o scară foarte largă, flancată de două grupuri alegorice din bronz aurit, sculpturi care reprezintă Gândirea şi Acţiunea. Scara conduce la Altarul Patriei apoi se divide în două rampe pentru a conduce la statuia ecvestră a regelui şi mai departe, spre înălţime, la un imens portic cu plan concav, portic decorat cu două quandrige din bronz, conduse de statui ale Victoriei înaripate. Jos, de o parte şi de alta a scării largi, două fântâni cu bazine semicirculare reprezintă, la dreapta, marea Tyrreniană şi, la stânga, marea Adriatică.

In stânga scării centrale s-a găsit şi păstrat mormântul lui Caius Publicius Bibulus. Modesta zidărie din travertin şi cărămidă care a rămas de la edilul plebeian Bibulus, îngropat în urmă cu două mii de ani, prezintă un interes arheologic major. Deoarece nu era permisă înmormântarea în interiorul oraşului, amplasamentul acestui mormânt semnifică faptul că incinta Romei, în sec. 1 e.A. trecea pe la poalele Capitoliului şi că aici începea Via Flaminia, marea arteră care conducea spre nordul Italiei.

La baza statuii reprezentând pe zeiţa Roma, din componenţa Altarului Patriei, statuie plasată exact sub soclul statuii ecvestre a regelui, se află mormântul soldatului necunoscut, în care au fost îngropate, în mod simbolic, resturile unui soldat mort în Primul Război Mondial (pentru Italia 1915-1918).

Statuia regelui Vittorio Emmanuele al II-lea, operă a lui E. Chiavadia a fost dezvelită, la 4 iunie 1911, în faţa unei mulţimi reunite în Piazza Venezia, în prezenţa regelui şi a veteranilor trupelor garibaldiene. Un cronicar al epocii a povestit că monumentul, executat într-o turnătorie din cartierul Transtevere, a necesitat 50 de tone de bronz şi că mustăţile Majestăţii Sale măsurau 1 metru în lungime.

Porticul grandios, care încununează monumentul, oferă o perspectivă unică asupra oraşului. Privitorul are posibilitatea să se aşeze pe terase din dreapta, stânga şi din centru pentru a schimba tablourile aeriene şi a depista diversele monumente.

In centru, cu faţa la Piazza Venezia privirile urmează Via del Corso care conduce până la Piazza del Popolo. La intrare pe această arteră, la stânga, se găseşte Palatul Bonaparte, construit în 1660 şi care a revenit mamei lui Napoleon I-ul. Ea a trăit aici după căderea imperiului francez, având plăcerea să contemple animaţia străzii din loggia de la primul etaj, ferită de privirile indiscrete prin draperii persane. Ea a murit în acest palat în 1836, la 15 ani după dispariţia inegalabilului său fiu.

In spatele monumentului se află culmea colinei Capitoliului cu piaţa şi palatele sale. Tot acolo, într-o latură, stă tăcută şi venerabilă biserica Santa Maria d'Aracoeli. La stânga monumentului se deschide generoasa Via dei Fiori Imperiali, arteră lată care conduce direct la Colosseum prin fosta inimă a oraşului antic, trecând peste porţiuni ale fostelor Forumuri imperiale.

DEFILAREA LA 23 AUGUST 1964

Defilarea de 23 August 1964 la a 20-a aniversare a eliberării de sub jugul fascist. Conducătorul țării era Gheoghe Gheorghiu-Dej, care se distanțase de URSS prin "Declarația din aprilie 1964", dar care tot mai avea alături, în tribună un înalt reprezentat al URSS