marți, 23 august 2011

23 AUGUST din descrierea G-ral Platon Chirnoagă

"In tratativele care se duceau pentru incheierea armistitiului ,lunile Iulie si August au insenmat o perioada de stagnare atat la Stockholm cat si la Cairo.  La Stockholm nu s-a mai cautat nici un contact din nici o parte, iar la Cairo s'au inregistrat doar telegramele pline de ingrijorare ale lui Iuliu Maniu prin care cerea un raspuns din partea occidentalilor. Cuvantarea de la 2 August a lui Churchill a fost cunoscuta nu numai de ministrul Nanu, ci si de cei doi delegati romani de la Cairo.  Daca Nanu a reactionat imediat printr-o scrisoare lamuritoare adresata ministrului afacerilor  straine de la Bucuresti, delegatii de la Cairo n-au facut nimic.  Nici cel putin nu l'au instiintat pe Maniu sau pe Rege despre declaratia categoria a primului ministru britanic, declaratie care nu mai lasa nici o indoiala ca occidentalii ii trimeteau sa trateze cu rusii, adica calea tratativelor de la Stockholm.  Asa se explica ca Maniu a mai dat inca o telegrama la 7 August la Cairo -deci la cinci zile dupa discursul lui Churchill- prin care cerea un raspuns urgent din partea aliatilor. La 18 August, vazand ca nu mai primese nici o indicatie de la reprezentantii celor trei puteri aliate, delegatii de la Cairo au dat o telegrama Regelui si lui Maniu, prin care le propunea sa inceteze unilateral rasboiul, pentru ca rusii nu vroiau sa semneze un armistitiu, ci preferau sa intre invingatori la Bucuresti (1) .La 20 August, incepand marea ofensiva rusa de pe frontul romdnesc, Regele cu Iuliu Maniu si ceilalti sefi ai opozitiei, impreuna cu generalii cari faceau parte din complotul in contra maresalului, au luat toate masurile pentru anuntarea iesirii Romaniei din alianta cu Germania pentru 26 August. Maniu a telegrafiat imediat la Cairo, comunicand ca opozitia, in strans contact cu Regele, vrea sa incheie tratativele si cerea sa se trimita, cât mai curand posibil in Romania trupele aero-purtate (2).
   Cum la 20 August nu se putea sti daca ofensiva rusilor va reusi sa, rupa frontul germano-roman asa fel incat sa oblige aparerea la o retragere adanca, Maniu s'a adresat aliatilor din occident sa trimita la Bucuresti trupe, ca sa-l poata inlatura pe Antonescu.  Una din conditiile puse de Rege si de blocul opozitionist -ofensiva puternica rusa era realizata. Prin aceasta ofensiva, toate fortele luptatoare ale natiunii fiind angajate in batalie, la Bucuresti ramanea campul liber pentru rasturnarea maresalului cu ajutorul fortelor occidentale aeropurtate. Cand s'a ales data de 26 August pentru iesirea Romaniei din alianta cu Germania, s'a avut desigur in vedere tirnpul necesar sosirii acestor trupe.
   In seara de 22 August, Maniu si Mihalache au avut o intrevedere cu maresalul Antonescu indata dupa intoarcerea acestuia de pe front.  In legatura cu operatiile in curs, s'au discutat posibilitatile incheierii unui armistitiu.  Maresalul a declarat ca nu poate incheia un armistitiu (3).  A doua zi dimineata -la 23 August- a fost vizitat de Gh.  Bratianu care, in numele partidelor national-taranesc si liberal, a incercat sa-l convinga pe Antonescu sa faca un armistitiu.  Aceste partide s'au declarat prin sefii lor, gata sa ofere tot sprijinul lor politic.  Cum de asta data maresalul s-a aratat inclinat sa incheie un armistitiu, Maniu a comunicat aceasta Regelui si s'a hotarat o audienta a lui Antonescu pentru dupa amiaza acelei zile (4).  Dupa Gh.  Bratianu, maresalul l-a vazut pe ministrul german Clodius ( caruia i-a explicat necesitatea in care se gasea Romania de a inceta rasboiul in contra
Rusiei (5).  El vroia ca guvernul german sa fie informat de schimbarea foarte grava pe care Romania era obligata sa o faca iesind din alianta cu Germania.
   Tot in dimineata de 23 August, Mihai Antonescu a trimis un curier la Stockholm.  Aceasta ducea ministrului Nanu un document prin care i se dadea sarcina de a se intalni cu ambasadoarea Kolontay, si daca Moscova mentinea conditiile admise la 29 Mai si 2 Iunie, sa, se aleaga locul si
data inceperii negocierilor.  Maresalul Antonescu era gata sa se retraga, daca se va considera acest act ca o necesitate pentru a favoriza conditii mai bune,si va da mana libera lui Mihai Antonescu sa
incheie armistitiul  (6).  Cand curierul a ajuns la Stockholm la 24 August, era prea tarziu.
   Deci maresalul Antonescu luase hotararea de a incheia un armistitiu in seara de 22 August, dupa ce-a vazut pe cei doi sefi ai partidului national-taranesc si probabil In raport cu informatiile venite de pe front in cursul serii.  Dar acest armisitiu era in functie de mentinerea conditiilor deja acceptate de Rusia si cari erau:
1)      Guvernul roman acorda armatei germane un termen de 15 zile pentru parasirea Romaniei; In cazul ca guvernul german refuza sa-si retraga trupele, armata romana va lupta alaturi de armatele ruse in contra trupelor germane, pentru a le sili sa iasa din Romania.
2)      Valoarea despagubirilor de rasboiu sa fie fixata in raport de greutatile financiare ale Romaniei si de situatia ei economica.
3)      Sa se respecte o zone libera in care guvernul roman sa functioneze nestanjenit de trupe straine.
   Pe de alta parte, maresalul hotarase de acord cu comandantul fortelor germano-romane din Romania, sa opuna o noua rezistenta pe linia Carpatii Moldovei, pozitia fortificata, Focsani- Namoloasa- Galati, Dunarea pana la mare.  Asa dar luase masuri pentru continuarea rasboiului si oprirea inmicului pe teatrul romanesc de operatii, in cazul ca Rusia n'ar mai fi fost dispusa, sa trateze armistitiul pe baza conditiilor deja cunoscute. Cu tot succesul de pe front al armatelor ruse, o oprire si o intarziere de cateva luni pe aceasta noua linie -pe care rusii o prevedeau n'ar fi convenit guvernului de la Moscova, care era grabit sa treaca Carpatii inainte de venirea iernii.  De aceia Antonescu se putea astepta ca rusii sa accepte sa semneze un armistitiu convenabil pentru România.  Prin lovitura de la 23 August, aceasta posibilitate -singura care ar fi putut evita instalarea stapanirii rusesti in Romania a fost distrusa.In timp ce maresalul pregatea astfel terenul pentru salvarea României cautand calea unui armistitiu prin care ni s'ar fi respectat independenta,
Regele Mihai informat ca a doua zi, la 24 August, maresalul intentiona sa plece din nou pe front, a decis sa dea lovitura de stat chiar in ziua de 23 August (7).
   In audienta din dupa amiaza acelei zile, maresalul Antonescu insotit de M. Antonescu a expus Regelui situatia operatiilor pe front si a aratat ca este necesar sa se incheie cat mai curand un armistitiu.  I-a reamintit condillile deja acceptate de guvernul rus, l-a informat despre dispozitiile date pentru reluarea discutiilor de la Stockholm si despre comunicarea facuta guvernului german prin ministrul Clodius.
   El considera ca daca trupele germane au libertatea sa se retraga in ordine in timp de doua saptamani, guvernul german trebuia sa fie instiintat ca sa-si ia masurile pentru aplicarea acestei conditii, bine inteles cunoscand si partea cealalta prin care Romania era datoare si intervina cu armele, in cazul ca Germania ar fi refuzat sa-si retraga trupele. Regele Mihai n'a luat in consideratie explicatiile maresalului.  Dupa ce s'a consultat cu oamenii lui de incredere aflati intr'o camera alturata, i-a adus la cunostinta ca guvernul lui este concediat si a dat ordin sa fie arestat pe loc si inchis in palatul regal, impreuna cu Mihai Antonescu.  Imediat au mai fost arestati G-lul Pantazi ministrul de rasboiu, si generalul Vasiliu ministrul de interne.
   Aceasta audienta reprezinta momentul crucial al istoriei rasboiului nostru cu Rusia.  Aici s'a frant incordarea de mai bine de trei ani, prin care poporul român a cautat sa-si salveze independenta luptand in contra Rusiei si s'a trecut total de cealalta parte alaturi de rusi, fara nici un fel de garantie scrisa nici din partea acestora, nici din aceia a aliatilor lor occidentali.  Din nefericire nici unul din participantii la aceasta audienta n'a scris nimic asupra felului cum s'a desfasurat, asa ca exista mai multe versiunii (8)..."
Bombardament american asupra Ploiestiului...

SCENA SI CULISELE ULTIMUNLUI 23 AUGUST

În '89, sărbătoarea naţională a căzut într-o miercuri. Manifestările omagiale au început însă luni, 21 august. 
Pentru a 25-a şi ultima oară, de ziua naţională a României,  Ceauşescu a fost eroul principal. Din relatările unor foşti demnitari reiese însă că, în vara aceea, soţii Ceauşescu erau focalizaţi pe schimbări de anvergură.


Faţa văzută a sărbătoririi 

Toate "manifestările" lunii august au fost "dedicate celei de-a 45-a aniversări a revoluţiei de elibe­rare socială şi naţională, antifascistă şi antiimpe­rialistă".

Festivităţile au debutat la Palatul Republicii cu Adunarea solemnă de luni, 21 august (orele 17:00-21:20 în agenda Elenei Ceauşescu). Organizatorii declaraţi au fost CC al PCR, Marea Adunare Naţională şi Consiliul Naţional al FDUS. Adunarea a fost deschisă de Manea Mănescu. De observat ar fi fost că pauzele de respiraţie din discursul lui Ceauşescu - umplute cu aplauze şi scandări de lo­zinci - au fost mai dese şi mai lungi ca-n alte dăţi. În final, participanţii au asistat la un "vibrant spectacol omagial" (regizori Dan Micu şi Cristian Hadjiculea). În aceeaşi zi fusese vernisată şi o expoziţie omagială (menţionată în agenda Elenei Ceauşescu între orele 10:30 şi 11:10). Artiştii spectacolului şi creatorii expoziţiei au fost amintiţi doar ca laureaţi ai  ediţiei a VII-a din "Cântarea României".

Marţi a fost o recepţie la Palatul din Piaţa Victoriei. Spre deosebire de anii anteriori, când erau menţio­nate ca gazde Nicolae şi Elena Ceauşescu, în 1989 recepţia a fost oferită de  CC al PCR, Consiliul de Stat şi Guvernul RSR. În aceeaşi zi, în calitate de comandant suprem, Nicolae Ceauşescu s-a adresat Forţelor Armate din RSR printr-un ordin de zi: "În ziua de 23 August la Bucureşti se vor trage, în semn de salut, 21 de salve de artilerie". În preambulul ordinului, li­derul partidului a omagiat Armata (spre deosebire de trecut când "actul de la 23 August" era meritul conducerii partidului - întâi al lui Dej, apoi exclusiv strategiei lui Ceauşescu). Casta subofiţerilor şi ofiţerilor a fost, de altfel, singura categorie ce-a simţit şi la portofel ultimul 23 August.

Miercuri 23 August, pe esplanada din faţa edificiului noului Muzeu Naţional de Istorie, s-a produs "grandioasa demonstraţie a oamenilor muncii". A început cu intonarea Imnului de Stat al RSR. Au defilat unităţi militare, gărzi patriotice, delegaţii de pionieri, Crucea Roşie, "oameni ai muncii" şi sportivi. S-a încheiat cu Imnul FDUS ("E scris pe tricolor Unire").
Simultan s-au desfăşurat demonstraţii la scară redusă în marile oraşe din ţară. Iar adunări festive s-au ţinut în toate întreprinderile şi instituţiile din mediul rural şi urban.

Revizuiri privind pe Ion Antonescu 
In vara lui '89, generalul (r) Constantin Olteanu era secretar al CC al PCR cu propaganda.
Cu referire la maniera soţilor Ceauşescu de-a aborda chesti­uni ideologice şi de propagandă referitoare la ultimul 23 August, mi-a relatat următoarele: "Prin iunie, cred, s-au produs două chestiuni. Manea Mănescu îmi dă telefon: «Tovarăşe secretar, am aici un do­cument, vreau să ţi-l arăt, viu eu la dumneata?»; «Ei, viu eu la dumneata!» - eram la etajul 4, el la etajul 2. La vârsta lui, faţă de mine...! Avea cam vârsta pe care o am eu acum. Şi m-am dus la el. Avea două hârtii roşii, ambele cu acelaşi conţinut. «Am fost la Tovarăşul, i-am arătat, aici scrie cum a participat dânsul la revoluţia din august 1944». Zic: «Era la Târgu-Jiu, pe urmă...». «Dragă, e altceva, că nu se poate să nu fi participat!...» «Daţi-mi-le pe amândouă şi mă duc cu ele», i-am zis. Trebuia să şi veri­fic. Dar nu puteam să îl întreb pe Ceauşescu direct. Când m-am dus la el - în ziua aceea sau a doua zi, nu mai ţiu minte - după ce-i prezentasem şi Elenei Ceau­şes­cu, am zis: «Am avut şi o discuţie cu tovarăşul Manea Mănescu cu problema aceea cu participarea dumneavoastră la actul din 23 August 1944...» «Da, da, bine, bine, ştiu.» Şi, după puţin timp, când am fost iarăşi la Ceauşescu: «Nu mai puneţi voi problemele astea cu 23 August, cu 1944, ştiţi că s-au mai schimbat regulile cum s-au petrecut lucrurile». Bine, că era totuşi coaliţia celor patru partide, nu puteam să o negăm... «Vedeţi voi, nu mai vorbiţi cu dictatura fascistă; aia a fost dictatura militară fascistă, cum scrieţi voi?!» Spunea să nu mai accentuăm, să îngreunăm mai mult lucrurile cu Antonescu."

Ce  puteai înţelege din eliptica "indicaţie"?, l-am întrebat pe fostul demnitar. Că versiunea istoricilor oficiali Muşat şi Ardeleanu nu-i mai convenea lui Ceauşescu?... "Mă lăsa să înţeleg că Antonescu şi regimul trebuie priviţi şi altfel. El numai asta a spus, n-a fost dictatură fascistă cum s-a spus, cum se spune", mi-a răspuns general (r) Constantin Olteanu. Cu cine se mai consulta Ceauşescu în pro­bleme de istorie, nu ştie nici fostul secretar cu pro­paganda.

Se pregăteau de schimbări soţii Ceauşescu? "Nu ştiu, a răspuns interlocutorul. Nu l-am auzit, nu ştiu... Dar era preocupat de conducere şi mi-a spus, aşa, nu ştiu cum şi în ce scop: «La Congresul al XIV-lea n-o să facem schimbări în domeniul administrativ, le facem după alegerile din martie de la anul»."
Atitudinea lui GorbaciovPrintre grijile lui Ceauşescu legate de 23 August fusese şi interviul acordat trimisului Pravdei, Boris Avercenko. Gazetarul sovie­tic i-a adresat punctuale întrebări derivate din programul de pe­restroika. În interviul publicat în presa românească în chiar ziua de 23 August, Ceauşescu nu răspunde "provocărilor". A renunţat însă la etalarea meritelor sale în dirijarea "revoluţiei" din august 1944. Concesie maximă, probabil, a elogiat şi armata sovietică! Dar a încercat să-şi ia revanşa în noiembrie, la Congresul al XIV-lea, când a "ridicat" oficial chestiunea Basarabiei.

Şi din lectura mesajelor de felicitare de peste hotare cu prilejul sărbătorii naţionale a României se simte însă ghiontul lui Gorbaciov. Telegrama sovietică a ieşit din tipicul celorlalte, căci n-a fost semnată de liderul PCUS.

Din memoriile publicate recent de Santiago Carrillo rezultă că în marea familie comunistă şi alţii îl înghionteau pe Ceauşescu. Liderul comuniştilor spanioli îl ironizase direct pentru tinereţea din portretele oficiale. Să-şi fi însuşit critica? De 23 August 1989 s-a demonstrat cu aceleaşi portrete din recuzită. Dar presa a prefe­rat "omagiile" pictorilor în locul fotografiilor.


Supervizorul tribunei oficiale
Silviu Curticeanu, fostul şef al Cancelariei CC al PCR, relatează în memoriile sale ("Mărturia unei istorii trăite", Albatros, Bucureşti, 2000) cum a pregătit Ceauşescu locul defilării militare în faţa se­­diului noului Muzeu Naţional. În acest scop vizitase şantierul şi de mai multe ori într-o singură zi. "Pentru a putea privi «Comedia mi­litară», scrie fostul demnitar, au fost improvizate o tribună principală în balconul clădirii  şi o tribună secundară pe scările ei." Nemulţumit, Ceauşescu "a indicat" iarăşi. Apoi s-a retras la Snagov, lăsându-i pe "falsul diriginte de şantier" (cum se autoironizează memorialistul) şi pe cel adevărat, inginerul Ciurel, să finalizeze amenajările.


Peroiectul privind o nouă capitală la Târgovişte

In 23 şi 24 august, paginile din agenda Elenei Ceauşescu sunt albe. Poţi deduce că după demonstraţie soţii Ceauşescu petrecuseră romantic, în doi, ultimul lor 23 August.

Proiectele lor ţinteau însă peste viitoare zile naţionale. Spre exemplu, la 16 august, de două ori Elena Ceauşescu i-a primit, la Snagov, pe arhitecţii Vlădescu şi Lăzărescu. Responsabilităţile acestora au fost precizate de Silviu Curticeanu astfel: în 1989, Lăzărescu coordona proiectul Bibliotecii Naţionale, iar Vlădescu pe cel al "noii capitale" de la Târgovişte.

În relatarea lui Silviu Curticeanu, proiectul apăruse astfel: "Într-o adunare populară de pomină, la Târgovişte, cu ovaţii ce nu se mai terminau, cu râsete şi o bună dispoziţie generală, nemaivăzute de mine într-o asemenea ocazie, Ceauşescu a promis că Târgovişte va deveni a doua capitală a ţării; Vlădescu urma să ridice pe vechile ruine un palat reprezentativ...".  

Liderul se închipuia, aşadar, veşnicul arhitect şi constructor al României! De altfel, după ultimul punct din programul lui 23 August 1989, a dispus demnitarilor să-l însoţească la Casa Poporului. I-a ghidat el, după relatarea lui Dumitru Popescu, prin interioarele finisate şi decorate.
Şi un tablou ne(mai)văzut despre viciu şi desfătare: Ce zici, cutare?!... Aţi construit aici pentru cel puţin o mie de ani! - l-au lăudat ei.

23 AUGUST INAINTE DE 1990

Inainte de 1989, ziua de 23 august era prilej de mare sarbatoare. De fosta zi nationala, in toata tara erau organizate parade cu fast si spectacole omagiale in cinstea conducatorilor.


 
Nicolae Ceausescu, cel in cinstea caruia ajunsesera sa fie organizate toate evenimentele de 23 august, a aparut pentru prima data in tribuna oficiala a unei astfel de manifestari in 1956, alaturi de sefii Partidului Muncitoresc Roman. De atunci, an de an, pana in 1989, Ceausescu a fost nelipsit de la defilarile si grandioasele adunari organizate de 23 august.

Pana in anul 1953, anul mortii lui Stalin, sarbatoarea de 23 august reprezenta "eliberarea tarii noastre de catre glorioasa armata sovietica", iar ulterior a devenit "ziua eliberarii de sub jugul fascist". In anii '70, ziua de 23 august a ajuns "ziua insurectiei antifasciste". In anii '80, s-a vorbit despre "revolutia de eliberare sociala si nationala, antifascista si antiimperialista". Tot În anii '80, demonstratiile si paradele au fost mutate de pe traseul Piata Victoriei - Piata Aviatorilor, pe Stadionul "23 august".

Acum 67 de ani (2011), Romania a intors armele contra Germaniei, act ruşinos de trădare a unui aliat, act ochestrat de nevolnicul şi păgubosul (pentru ţară) rege Mihai.

In ziua de 23 august 1944, Romania a întors armele împotriva aliatului de până atunci, Germania hitlerista, trecand în tabara SUA, Marea Britanie si URSS.

In dimineata zilei de 23 august 1944, Regele Mihai i-a convocat la Palat pe Ion Antonescu, primul-ministru al guvernului, dar si autoproclamatul "Conducator al statului", si pe cativa dintre principalii colaboratori ai acestuia. In fata refuzului maresalului de a semna armistitiul cu Natiunile Unite, regele, sustinut de membrii Blocului National Democrat, format din PNT, PNL, PSD si PCR, a ordonat arestarea acestuia, numind un alt prim-ministru, in persoana generalului Constantin Sanatescu. Majoritatea istoricilor sunt de acord ca actul de la 23 august a rasturnat raportul de forte pe frontul romanesc si a scurtat durata celui de-al Doilea Razboi Mondial cu cel putin şase luni. In schimb a dus la înrobirea ţării pentru aproape o jumătate de secol.
Decât să întoarcă armele, Romania lui Mihai ar fi trbuit să ceară armistiţiu, sau capituleze onorabil.

La Arad




La Brasov




23 August 1967

In 1989 parada de 23 August s-a desfăşurat ptin faţa
viitorului Muzeu naţional de istorir sau viitoarea Bibliotecă
Naţională, încă neterminată dar care nu s-a finalizat nici în 2011


Parada de la 23 August 1945


Tot la Mihai Viteazu cu 5 ani înainte o paradă
cu Armata a 11 Germană

In 1989 a fost cea mai grandioasă demonstraţie de 23 August
1989

Ceauşescu la Parada de 23 August 1958

23 August la Slatina


Există o legendă că Nicolae Ceauşescu trebuia asasinat
la 23 August 1988