ROMA - COLOANA ROSTRALĂ A LUI AEMILIUS PAULLUS XXXX 2

          Coloana rostrală a lui Aemilius Paullus (Columna rostrata Aemilii Paulli) a fost ridicată în onoarea lui Marcus Aemilius Paullus pe Capitoliu. Era ornată cu prove de nave și a fost realizată în anul 255 e.A. Coloana a dispărut în anul 172 e.A, lovită de un fulger.

O coloană rostrală era, în Grecia și Roma antică, o coloană triumfală de mari dimensiuni destinată a comemora o victorie navală,  sau alte expediții maritime victorioase. In mod tradițional provele navelor capturate erau inserate în fusul coloanei.

Obiceiul înălțării unor astfel de coloane a fost preluat și de unele state moderne, precum coloana din fața bursei vechi de la Sankt Petersburg, cea de la Columbus Circle, la New York, sau cea din Place des Quinconces, de la Bordeaux.

ROMA - STATUIA COLOS A LUI CONSTANTIN CEL MARE XXXX 1

       Colosul lui Constantin a fost o statuie colosală monolit a împăratului Constantin cel Mare (280-337 e.N.), statuie care ocupa odinioară absida de vest a basilicii lui Maxentius (terminată de Constantin cel Mare), basilică aflată în Forum romanum în partea sud-estică. Diverse părți ale colosului sunt expuse în curtea Palatului Conservatorilor din Muzeele capitoline.

Capul enorm, brațele ți gambele au fost sculptate în marmură, în timp ce restul corpului se compunea dintr-un miez de cărămidă și un schelet de lemn, fiind acoperit, probabil, de bronz aurit. Dacă se judecă după piasele rămase, statuia putea atinge în jur de 12 metri, Capul are înălțimea de 2,50 metri și fiecare picior are mai mult de doi metri lungime.

Capul este sculptat în stilul tipic, abstract și hieratic al epocii constantiniene, în timp ce alte părți ale corpului sunt sculptate într-o manieră naturalistă, până la lobul urechilor și la venele aparente ale antebrațului. Expresia feței, impersonală, frontală, era, probabil destinată  să exprime natura divină a împăratului., în afara condiției umane. Nasul curbat, maxilarele, bărbia proeminentă sunt caracteristice tuturor imaginilor lui Constantin.

Destinația precisă a statuii a pus probleme cercetătorilor. S-a presupus că statuia a fost realizată către anii 312-315 e.N, apoi remaniată după 325 e.N.

Marea basilică de la limita de nord a Forului romanum a fost începută în 307 e.N de către co-împăratul Maxentius și terminată de Constantin, după victoria sa asupra lui Maxentius în bătălia de la podul Milvius, în 312 e.N. Se pare că împăratul Constantin a reorientat edificiul, transferând în partea de sud intrarea principală și adăgând la nord o nouă absidă, cea care ar fi trebuit să adăpostească colosala statuie.

Colosul, a fost dedicat, probabil, lui Maxentius, înainte de a deveni al învingătorului Constantin. Colosul a fost jefuit în antichitatea tardivă, cu scopul probabil de a se recupera părțile de bronz.

Piesele de marmură mutilate au fost aduse la lumină în 1487. Vestigiile care au supraviețuit sunt depuse în curtea Palatului Conservatorilor, pe colina Capitoliu.  Se disting: brațul drept îndoit la cot, capul, genunchiul drept, o mână dreaptă, gamba stângă, talpa dreaptă, genunchiul stâng și talpa stângă. In mod straniu au subzistat două mâini drepte destul de diferite. S-a presupus că statuia a fost reprelucrată la un moment dat, către sfârșitul domniei lui Constantin, pentru a se înlocui o mână ce ținea un sceptru cu una care ținea un simbol creștin. Această schimbare a colosului nu a fost dispusă de însuși Constantin, deoarece deși s-a arătat favorabil creștinilor el nu s-a creștinat până la sfîrșitul vieții. A fost creștinat în stare de inconștiență pe patul de moarte, de către credinciosul episcop arian, Eusebios de Caesareea..

Părțile de marmură au fost restaurate în anii 2000-2001.

ROMA - BISERICA SAN PAOLO ALLA REGOLA XXXX 2

         Biserica San Paolo alla Regola este situată cartierul Regola, într-o piață eponimă, Numele provine de la cuvântul arenula, care semnifică nisip, din cauza apropierii Tibrului cu maluri mlăștinoase. Deformarea cuvântului s-a produs, la început, în reula, ca să sfârșească în regola.

Menționarea unui așezământ creștin pe acest loc datează din primele secole ale creștinismului, ca dedicație față de Sfântul Paul, în memoria căruia exista un oratoriu. Papa Sfântul Sylvestru, în sec.al 4-lea, s-a îngrijit de construirea unei biserici în apropiere de oratoriu.

In 1619, părinții celui de al Treilea Ordin Franciscan au preluat biserica de la Augustini, împreună cu edificiile mănăstirești anexate. In 1687, biserica a fost renovată de Giovanni Battista Borgonzoni, iar în 1721 a primit aspectul dfinitiv prin lucrările lui Giacomo Cioli, apoi ale lui Giuseppe Sardi. Este un exemplu de arhitectură barocă tardivă romană.

Biserica are plan de cruce greacă. Altarul, situat în absidă, este ornat de trei mari opere ale lui Luigi Grazi, reprezentând în centru convertirea Sfântului Paul, la stânga predica sa la Roma și la dreapta martiriul său. Sub aceste picturi se găsesc staluri din nuc, din sec. al 18-lea. Altarul este din marmură de diferite culori. Cele două porți laterale sunt încadrate de decorațiuni din marmură galbenă și verde.

In prima capelă din stânga se găsește o operă a lui Giacinto Calandrucci, reprezentând pe Sfântul Anton din Padova, purtând pe pruncul Iisus în brațe. In cea de a doua, o pânză de același autor, reprezintă pe Sfânta Ana căreia Fecioara Maria îi întinde pe Iisus. In ultima capelă din stânga se găsește Virgine delle Grazie, operă din sec.al 14-lea reprezentând pe Fecioară alintând pruncul. Ea se găsea la intrarea vechii biserici, până la restaurarea din sec.al 17-lea. Atunci a fost mutată în această capelă.

Deasupra porții sacristiei este plasată o operă a unui artist roman, Biagio Puccini, Fecioara care întinde pruncul său Sfintei Clara de Assisi. Zidurile sacristiei sunt acoperite cu lemn de nuc, iar bolta este pictată de Ignaz Ster.

Prima capelă din dreapta este dedicată Sfintei Rosalia, pe tabloul de desupra altarului sunt reprezentate Sfânta Clara, Sfânta Rosa de Viterbo și Sfânta Rosalia. Cea de a doua capelă conține o operă a lui Michele Rocca din Parma, reprezentând pe Sfântul Francisc de Assisi primind stigmatele. In cea de a treia capelă se găsește un mare crucifix de bronz, din sec.al 17-lea, ralizat de sculptorul bolognez Alessandro Algardi.

Sub pânza lui Puccini se găsește poarta care conduce la Oratoriuul Sfânlui Paul, construit peste ruinele casei ocupate de sfânt pe timp ce era prizonier la Roma.. Acolo îi adăpostea pe toți cei ce veneau să-l vadă și le preda evanghelia. In acea casă a trăit între anii 61-66 e.N, supravegheat de un soldat roman. Acolo a scris scrisorile către Colossieni, către Philemon , către Ephesieni și Philippieni.