ROMA - AMFITEATRUL LUI CALIGULA XXXX

                  Amfiteatrul lui Caligula (Amphitheatrum Caligulae) a fost început de către împăratul Caligula pe timpul domniei sale dintre anii 37-41 e.N. Urmașul său la domnie, Claudius a abandonat construcția  și l-a distrus în starea sa neterminată. A reparat apeductul Aqua Virgo pe care construcția amfiteatrului îl deteriorase. Acest amfitetru este luat în considerație numai din punct de vedere statistic pentru Roma.

ROMA - COMITIUM XXXX

                   Comitium a fost un edificiu circular în care se făcea justiție la Roma și în coloniile latine. Acolo se mai celebrau și unele sărbători religioase, precum un dans și lustrația (purificarea) armelor la 19 martie, pentru începutul perioade războinice a anului. El era totdeauna asociat Curiei. Era, de faspt, un spațiu de adunare și de discuții politice. Prima Curie a fost Curia Hostilia care a lăsat loc, ulterior, pentru Curia Julia, sau curiei juliene.

Acest edificiu a apărut la Roma sub influența unui tip de edificiu asemănător din Grecia, numit Pnyx. Urbanismul roman din sec.al 3-lea e.A încerca să imite pe cel din Grecia. In interiorul spațiului ocupat de Comitium se găsea Rostra, sau tribuna oratorilor

Pe timpul Republicii romane, comitiile se reuneau în Comitium, care a devenit, către sec.al 2-lea e.A, centrul puterii romane. El se găsea între Curie și Rostre, în Forum Romanum.

Pe timpul Republicii comitiile erau adunări care exprimau voința poporului roman în domenii electorale, legilative și judiciare. Aceste adunări erau în număr de trei, sau patru, dacă nu se exceptează concilium plebis. Ele reuneau pe toți cetățenii, dar difereau prin compoziție lor, prin competență și prin funcționare.

Au existat:

-cimitii curiate, care datau de pe timpul monaehiei, în care poporul se reunea pe curii (deci în funcție de ginta căreia aparțineau prin naștere, fapt care dădea o influență certă patricienilor. S-au găsit și comitii calate, formații speciale ale comitiilor curiate, dar numai cu rol de reprezentare și fără drept de vot. Comitiile curiate au devenit numai vestigii ale Republicii.

-Comitii centuriate în care poporul era reunit pe centurii (în funcție de bogăție, ceea ce dădea o voce prepondrentă celor mai bogți).

-Comitii tributes, apărute tot sub Republică, în care poporul era adunat în tribus (triburi). Triburile reprezentau o situație arhaică  a Romei antice, care cobora de pe timpul perioadei regale. Ele au fost create pentru regruparea cetățenilor în funcție de domiciliul lor urban, sau rural (circonscripții inițial teritoriale care avantajeau pe propietarii funciari).

-Concilius plebis, constituite tot prin adunarea de triburi, dar fără participarea patricienilor. Ele s-au confundat, la sfârșitul Republicii cu comitiile tributes.

ROMA - DOMUS AUREA - SUBTERANE XXXX

 Domus Aurea, în traducere Casa de Aur,a fost un palat imens construit de Nero după marele incendiu din anul 64 e.N, când împăratul a putut acapara o mare intindere de teren devastat şi părăsit de vechii locuitori. Palatul a ocupat o parte importantă a terenului dintre zidurile vechi ale Romei. Domus Aurea a constat din mai multe clădiri separate, grădini întinse, un lac artificial, dar şi o sală de banchet cu plafon sub forma bolţii cereşti. După moartea lui Nero, terenul a fost redat romanilor şi pe o porţiune din el s-a ridicat grandiosul amfiteatru al lui Vespasianus, terminat de fiul său Titus, amfiteatru care a împrumutat numele de Colosseum de la statuia gigantică, de bronz, ridicată de Nero pentru gloria sa, ca zeu al soarelui.. Colosseum-ul a fost ridicat pe locul unui lac. Ingropat timp de secole, palatul Domus Aurea a fost redescoperit în timpul Renaşterii, dar atunci nu a fost săpat şi decopertat.

Săpăturile moderne şi munca de restaurare, care s-au întins în timp de douăzeci de ani, au permis deschiderea vizitelor publice în anul 1999. Urmele de degradare ce au urmat au condus la o nouă închidere în 2005. In toamna lui 2009, un comunicat de presă a anunţat descoperirea unui element central al surselor literare pe timpul săpăturilor din situl Barberini Vinga pe Palatin. La 30 martie 2010, plafonul subteran din camera 15 s-a prăbuşit peste zeci de muncitori.

Imediat după incendiul din anul 64 e.N, incendiu de care a fost acuzat, Nero a conferit la doi arhitecţi, Severus şi Celer, construcţia unui palat somtuos, care trebuia să se întindă de la colina Palatin la colina Caelius, şi pe partea avansată a colinei Esquilin. Constituit din apartamente vaste şi săli de recepţie, ansamblul cuprindea în plus băi, case rustice, criptoporticuri şi grădini în care se găseau colonade care se oglindeau în nymphee (fântâni ornamentale cu bazine).

Suetonius,cu toate că nu l-a putut vedea personal, căci a scris pe timpul lui Hadrianus, a transmis o descriere bogată în superlative:

- “Nero…a construit o casă care se întindea de la Palain la Esquilin, pe care a numit-o la început Domus Trasitoria (trecerea), construcţie care apoi a fost distrusă de un incendiu, aşa că a reconstruit acolo o alta sub numele de Domus Aurea….. In vestibulul său s-a putut ridica o statuie colosală a lui Nero, înaltă de 120 de picioare; construcţia era atât de vastă încât cuprindea porticuri cu trei rânduri de coloane, lungi de o mie de paşi; un spaţiu cu apă, asemănător cu marea, înconjurată de case care formau sate şi pe deasupra o întindere de câmpie pe care se vedeau culture, vii, păşuni şi păduri, în care trăiau o multitudine de animale domestice şi sălbatice. In restul edificiului totul era acoperit de aurituri înfrumuseţate de pietre preţioase şi sidef. Plafonul sălilor de ospeţe erau făcute din tablete de fildeş mobile şi străpunse de găuri prin care să se poată răspândi asupra convivilor parfum şi flori. Sala principală era rotundă şi şi se rotea continuu, alternând ziua cu noaptea ca şi în univers. In sălile de baie curgea apă de mare sau de la Albula. ”

- Tacitus a confirmat această descriere: “pietrele prețioase și aurul…..mirau mai mult decât câmpiile, iazurile  așa cum se văd în câmpiile deschse, pădurile, spații deschise, perspective… ”

 - Pentru decorațiunile unor numeroase săli, Plinius cel Bătrân menționează picturi în fresca Fabullus, care se asocia cu cromatismul și efectele fastuoase ale stucului aurit.

Construcția celor două complexe arhitectonice, Domus Transitoria și Domus Aurea au prilejuit introducerea în lumea romană de inovații arhitecturale și artistice remarcabile:

-multiplicarea sălilor cu boltă și cupolă. Sala de banchet rotunjită cu cupola sa de 13 metri diametru, deschisă în centru printr-un oculus și suportată de 8 pilaștri, prefigura arhitectura Pantheonului.

-fântânile monumentale din interior (nimphee) difuzau răcoarea și reflecții luminoase ce dansau prin săli.

-mozaicuri plasate pentru prima dată în lumea antică pe pereți verticali, sau pe bolte, tehnică care s-a răspândit după Nero și s-a perpetuat de-a lungul secolelor.

-fresce murale de inspirație fantastică, reprezentând tablouri care dădeau aparența naturii, prefigurare a ultimelor stiluri ale picturii pompeiene.

Termele lui Traian construite peste Domus Aurea

Edificiile de la Domus Aurea atingeau un gigantism de neegalat și extraordinar: săpăturile din sec.al 20-lea, realizate pe pantele micii coline Oppius, au permis degajarea unui ansamblu monumental de 240 de metri lungime (lungimea de la origine estimată la 370 de metri) construit din cărămidă și beton, cuprinzând circa 200 de încăperi (în jur de 150 deja degajate). Bolțile interioare atingeau 10 metri înălțime. Curios este faptul că nu a fost reperată nici o instalație necesară locuirii (bucătării, latrine), ceea ce lasă să se presupună că această parte a palatului, alipită colinei, era numai de décor, sau spațiu vast de reprezentare, nu o reședință imperială permanentă.

Acapararea unei asemenea suprafețe a fost văzută nefavorabil de locuitori, astfel că au circulat diverse glume, printre care și cea transmisă  de Suetonius:

“Roma va deveni casa sa. Cetățeni, emigrați la Veies, dacă această casă blestemată nu va ajunge                                                               până la Veies.”

Otho, unul dintre succesorii lui Nero, a reușit să obínțină votul Senatului, în anul 69 e.N, pentru un credit de 50 de milioane de sesterți, în vederea terminării lucrărilor de la Domus Aurea. Dar după anul acela suprafața a fost redată publicului roman și reamenajată progresiv. Vespasianus a creat într-o parte o vastă gădină publică, apoi a construit Forumul Păcii. Partea adosată colinei Caelius a fost acoperită cu ocazia edificării Termelor lui Titus și ale lui Traian pe platoul colinei Caelius. Pe locul lacului, Vespasianus a construit amfiteatrul care a luat numele de Colosseum, nume inspirit de statuia colosală a lui Nero, păstrată ca statuie a lui Helios și mutată de Hadrianus în apropierea amfiteatrului. Pe amplasamentul vestibulului de care dispunea Domus Aurea, Hadrianus a construit marele templu dedicat zeităților Venus și Roma.

Așa, progresiv, Domus Aurea a dispărut din privirile romanilor, dar a fost protejată în mod involuntar.

La sfârșitul sec.al 15-lea un tânăr a căzut printr-o gaură pe pantele micii coline Oppius și s-a găsit într-un fel de grotă acoperită de picturi surprinzătoare. Alți tineri artiști au explorat și ei sălile miraculoase. Frescele descoperite astfel au inspirit un stil nou de decorare plin de fantezie, pe care l-au botezat “grotesc”. Celebrii artiști Domenico Ghirlandaio, Rafael și Michelangelo au coborât și ei în grotă, având, astfel, revelația artei antice uitate. Se presupune că Rafael a datorat o parte din inspirația sa pentru decorarea faimoaselor încăperi pictate la Vatican.

Aici și-au lăsat semnătura o serie de vizitatori celebri, precum marchizul de Sade, Giacomo Casanova și pictorul Filippino Lippi. Aceste vizite au fost însoțite, din păcate, de umiditate, până la asigurarea protecției și au provocat un process lent de degradare a frescelor.