ROMA - BASILICA ARGENTARIA XXXX

Basilica Argentaria (Basilica Argentaria) a fost edificată în anul 113 e.N, pe timp ce împăratul Traian a restaurat și extins Forul lui Caesar. Ea era, în relitate un portic care înconjura templul Venera Genetrix, în Forul lui Caesar.

Această basilică nu s-a bucurat de renume în lucrărie autorilor antici, deoarece a avut o mai mică importanță în viața orașului și nu a fost o basilică adevărată, ci un adaos perimetral la un templu. Numele ei nu a fost menționat decât foarte târziu.

Traian a plănuit acest edificiu pentru a aranja estetic baza colinei Capitoliu, după ce excavase mult din colina vecină Quirinal, pentru Forul propriu. Terasa basilicii a fost mai înălțată, echipată cu două rânduri de pilaștri din tuf, cu aleile acoperite de bolți. Construcția a beneficiat de o suprafață  delimitată, așa că a rezultat un plan neregulat, nu un dreptunghi perfect.

Fiind așezată într-un spațiu central al Romei, noua construcție a slujit bine unui anumit tip de comerț. A devenit sediul social al artizanilor în bronz și loc de vânzare al produselor fabricate de ei.

Existența acestei basilici nu a fost menționată decât în catalogul celor 14 regiuni (regio) în care Augustus împărțise Roma, fiind menționată în Regio VIII- Forum Romanum, care cuprindea și Forum Romanum. Basilica folosea din suprafața cuprinsă între templul Concordiei și cazarma celei de a cincea cohorte Vigiles (cohortele Vigiles aveau trei roluri: gardă de onoare în Roma, poliție municipală și forță militară locală).

Basilica era alăturată Forului lui Traian (la sud-vest de exedra acelui for), în continuarea Forului lui Caesar, în fața Capitoliului, pe strada numită Clivus Argentarius. Vestigiile ei se văd și astăzi remarcabil sub strada Clivus Argentarius, cu magazinele ei boltite și cu două rânduri de coloane recondiționate. .

ROMA - ALTARUL DOMITIUS AHENOBARBUS XXXX

           

Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera lucrată în basorelief era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.

 Baza grupului statuar al lui Domitius Ahenobarbus, mai comun numit Altarul lui Domitius Ahenobarbus (Ara Domitii Ahenobarbi) a fost edificat către anul 114 e.A, mai sigur după consulatul lui Gnaeus Domitius Ahenobarbus (122 e.A) în onoarea unei victorii navale a consulului. Opera era situată în apropiere de Circus Flaminius, în templul dedicat lui Neptun.

Ca vechime este vorba de al doilea exemplu de basorelief roman cunoscut până acum, primul fiind realizat de consulul Paulus Emilius în onoarea victoriei sale în bătălia de la Pydna, la 22 iunie 168 e.A.

Altarul a fost compus din patru fețe din care două sunt păstrate astăzi în Glyptoteca de la Munchen, fața mitologică și două mici flancuri și la Muzeul Luvru, fața istorică.

ROMA - ALTARUL LUI DIS PATER ȘI AL PROSERPINEI XXXX

                Altarul lui Dis Pater și Proserpina (Ara Ditis Patris et Proserpine) era dedicat unor divinități ale infernului în Tarentum (extremitatea vestică a Câmpului lui Marte.) Dis Pater a fost numele roman original al unui zeu al infernului, care a devenit pe firul timpului zeul Pluton. Proserpina a fost asimilată zeiței grecești Persephona.

Altarul a fost amenajat la extremitatea Câmpului lui Marte de către un membru al gintei Valeria. După aceea, Publius Valerius Publicola a celebrat aici Jocuri care au devenit Jocuri seculare (Ludi saeculares). Aceste jocuri deschideau, la Roma, fiecare centenar, pe data de 21 aprilie, zi aniversară a fondării orașului. Vestitorul public, care invita populația să participe la acele jocuri le prezenta cu formula care a devenit tradițională: ”Jocuri pe care nimeni nu le-a văzut și pe care nimeni nu le va revedea”. In ciuda denumirii lor, aceste jocuri s-au celebrat la intervale neregulate, după cum o demonstrează o recapitulație a ultimelor opt jocuri seculare stabilite de gramaticianul Censorius, în anul 238 e.N.

Altarul se afla subteran la 20 de picioare profunzime și nu era degajat decât cu ocazia acelor jocuri.