ROMA - BISERICA SANTA MARIA DEL POPOLO XXXX

Biserica se află în Piazza del Popolo, în partea nord-estică, lângă Porta del Popolo, fosta Porta Flaminia, poartă ce străbătea și străbate zidul de apărare al Romei, construit de împăratul Aurelianus în cea de a doua jumătate a sec.al 3-lea e.N. Poarta reprezenta punctul de pornire pe Via Flaminia, cea mai importantă cale spre nord.

Cu aspect exterior foarte simplu, biserica ascunde opere de artă care pot constitui un muzeu.

In 1099, a fost construită pe acest loc o capelă, de către Papa Pascal al II-lea, capelă dedicată a Maicii Domnului.. Ea era amplasată peste mormântul antic ce aparținuse  familiei  Domitii Ahenobarbi, familie din care se trăgea împăratul rău famat, Nero. Tradiția spune că locul era bântuit de fantoma lui Nero sau de demoni sub formă de ciori negre. De aceea papa a tăiat nucul care adăpostirea ciorile și a construit o capelă în locul său. Numele del Popolo (al poporului) a putut proveni și de la finanțarea capelei de către poporul Romei. Unele surse spun că numele del popolo vine de la Populus cuvântul latin care înseamnă plop și se referă la un copac din apropiere. Capela a fost extinsă și a devenit o biserică din voința papei Grigore al IX-lea, în 1235. Tot el a trasferat de la Latran majestoasa icoană bizantină a Fecioarei cu Pruncul. Icoana era păstrată în Sancta Sanctorum  de la Scala Sancta la basilica San Giovanni in Latran. In anul 1250, papa a dat lăcașul stil gotic sub supravegherea și îngrijirea călugărilor augustinieni din Roma, călugări care încă o supraveghează. și astăzi.

Santa Maria del Popolo a fost reconstruită de Baccio Pontelli și Andrea Bregno, între anii 1472-1477, la cererea papei Sixtus al IV-lea și a fost dată spre grijă adunării de călugări lombarzi din Roma. Reconstrucția a fost un exemplu timpuriu și excelent a arhitecturii italiene renașcentiste. Intre anii 1655-1660 fațada a fost modificată de către Gian Lorenzo Bernini la comanda papei Alexandru al VII-lea. Arhitectul a adus elemente de stil modern baroc fondului renascentist al bisericii.
Fațada, una dintre primele manifestări ale arhitecturii Renașterii din Roma, se ridică sobră și se termină cu un timpan triunghiular. Suprafețele nude, pilaștrii puțin proeminenți și, racordurile între părțile inferioare și superioare, prin eleroane simple, sunt caracteristice Renașterii. Numai cele două elemente curbe sunt adaosuri baroce.

In interior, Renașterea este prezentă peste tot. Planul basilical este abandonat pentru cel în cruce latină. Nava principală, boltită cu linii de intersecții a două planuri, este flancată de colaterale în care se deschid capele. Pilaștrii groși cu plan patrat și cu coloane angajate, au înlocuit seriile de coloane și zidurile edificiului basilical anterior. In epoca barocă, Bernini a dispus statui de stuc pe arcadele navei centrale.

Capela Della Rovere

Capelele dețin bogăția artistică a bisericii. Imediat în dreapta se găsește Capela Della Rovere. Blustrada acesteia poartă blazonul famililiei della Rovere, familia papei Sixtus al IV-lea. A fost construită de Cardinalul Domenico della Rovere între anii 1471-1484, după reconstrucția bisericii. Deasupra altarului se află fresca Adorația Prtuncului și Sfântul Eremia de Pinturicchio (1454-1513), un adevărat autograf rafinat al artistului. Mormântul cardinalului Cristoforo della Rovere (decedat în 1487), o lucrare de Andrea Bregno și Mino da Fiesole, a fost ridicat de fratele său. Partea dreaptă a monumentului funerar început de Giovanni de Castro (decedat 1506), este atribuită lui Francesco da Sangallo. Capela este unul dintre cele mai bine conservate monumente de artă Quattrocento din Roma.

A doua capelă pe dreapta, numită Capela Cybo, este o operă barocă datorată lui Carlo Fontana. A fost realizată între 1682-1687, cu plan de cruce greacă și un vestibul. Este acoperită de o cupolă și este închisă de o balustradă din marmură neagră. Interiorul capelei este acoperit cu placări policrome bogate, din marmură neagră și verde (Antico verde). Cele opt coloane care flanchează altarul și celelalte opt de la intrare sunt de culoare galbenă, și roșu.

Capela Basso Della Rovere

Imensul altar este una dintre cele mai importante lucrări ale Carlo Maratta , terminat în 1686. Acesta redă disputa asupra Neprihănitei Zămisliri cu patru Doctori ai Bisericii : Sfântului Augustin , Ioan Gură de Aur , Ioan Evanghelistul și Grigore cel Mare, dispută prilejuită de puritatea Fecioarei . Compoziția este o reminiscență de la Raphael, iar detaliile sunt redate cu o precizie extremă.  Urna de sub altar conține moaștele Sfintei Faustina. Fresca cupolei a fost executată de Luigi Garzi, în 1684, și reprezintă Tatăl veșnic în glorie printre îngeri. Pe pereții laterali se află mormintele Cardinalul Alderano și Lorenzo Cybo cu busturi sculptate de Francesco Cavallini.. Există două picturi pe pereții laterali ai vestibulului de Daniel Seyter: ,Martiriul Sf. Ecaterina din Alexandria (1685) și Martiriul Sf. Lawrence.

Capela Cerasi și tablourile lui Caravagio

Cea de a treia capelă pe partea dreaptă este Capela Basso Della Rovere. Pe peretele din dreapta, un elev al lui A. Bregno a sculptat mormântul lui Giovanni Basso della Rovere (sec.15), iar școala lui Pinturicchio a realizat frescele de deasupra altarului și de pe peretele din stânga.

Capela Chigi

In partea stângă a corului se află Capela Cerasi, celebră prin cele două lucrări ale lui Caravagio, realizate în anul 1601, ambele tratând scene din istoria sfântă: Convertirea Sfântului Paul și Crucificarea Sfântului Petru. Acestea sunt, probabil, cele mai importante opere de artă, în biserică. Deasupra altarului se află lucrarea Adormirea Fecioarei de Annibal Carracci.

                                                   Sarcofagul cardinalului Pietro Foscari

 Cea de a doua capelă din stânga este Capela Chigi. Planul său foarte armonios a fost conferit lui Rafael, în 1513, de protectorul său Agostino Chigi, bancher, mare mecenat, familiar prinților și al papilor. Tot de la Rafael datează decorațiunile din mozaic ale cupolei, executate după desenele lui. După un desen al lui Rafael s-au executat și sculpturile lui Jonas și a profetului Elie, plasate în nișe. Pe retablu se află pictura lui Sebastiano del Piombo, ilustrând Nativitatea în culori subtile. 
In epoca barocă, Bernini, chemat de Fabio Chigi, viitorul papă Alexandru al VII-lea, a acoperit cu marmură verde baza mormintelor în piramidă ale lui Agostino și Sigismundo Chigi. Tot el a sculptat Daniel și leul, precum și pe Ababuc și îngerul, ambele lucrări plasate în nișe. La parter a înserat un schelet înaripat cu blazonul familiei Chigi.

Prima capelă din stânga intrării adăpostește mormântul episcopului Girolamo Foscari, operă în bronz a lui vecchietta (către 1412-1480).

Capela Costa urmează același plan ca și capela Della Rovere, dar aceasta a fost edificată de către cardinalul portughez Jorge da Costa, în 1488. Cele mai importante opere de artă sunt picturile din lunete, realizate de școala lui Pinturicchio, picturi  reprezentând pe cei patru Părinți ai Bisericii. Aici se află și monumentul funerar al cardinalului Costa realizat de școala lui Andrea Bregno. Din bronz și marmură este realizat și monumentul funerar al lui Pietro Foscari, din 1480.

Icoana bizantină dăruită bisericii în anul 1250

Capela Montemirabile a fost construită de Giovanni Montemirabile, în 1479, și a fost transformată în baptisteriul bisericii din anul 1561. Cele mai valoroase opere de artă din capelă sunt ediculele de cristelniță și pentru uleiul sfânt. Acestea provin de la altarul principal al bazilicii celei vechi, construită de Andrea Bregno cu aproape un secol în urmă . Monumentul funerar al cardinalului Antoniotto Pallavicini, plasat pe peretele din stânga a fost, deasemenea, realizat de atelierul Bregno, în 1507.

Capela Mellini a fost închinată Sfântului Nicolae din Tolentino și este una dintre cele mai originale dintre capelele din secolul al 15-lea, având un plan hexagonal. Decorul interior a fost schimbat pe parcursul secolelor următoare. Acesta a fost capela funerară a familiei Mellini timp de secole și conține mai multe monumente funerare lucrate de Alessandro Algardi și Pierre-Étienne Monnot. Frescele de boltă au fost create de către Giovanni da San Giovanni în anii 1623-1624.

Absida a fost proiectată cu prelungire de Bramante, la cererea papei Julius al II-lea. Cele mai vechi ferestre cu vitraliu din Roma pot fi găsite aici, realizate de artistul francez Guillaume de Marcillat. Pinturicchio a decorat bolta cu fresce, cu remarcabila  Încoronare a Fecioarei. Mormintele cardinalilor Ascanio Sforza și Girolamo Basso della Rovere , ambele realizate de Andrea Sansovino, pot fi găsite în absidă.
Transeptul bisericii are capetele rotunjite ca și cele absidale. Ele se deschid spre centrul bisericii și sunt caracteristice Renașterii. Arcul prin care se deschide corul este decorat cu basoreliefuri din stuc aurit. Printre acestea se distinge, la dreapta, povestea papei Pascal al II-lea (1099-1118) ocupat să doboare nucul ciorilor, considerate demoni. 

Biserica este foarte bogată în opere de pictură și sculptură aici fiind reprezentați artisti celebri din Roma și din afară. Se pot enumera artiști precum  Raphael, Gian Lorenzo Bernini, Caravaggio, Alessandro Algardi, Pinturicchio, Andrea Bregno, Guillaume de Marcillat și Donato Bramante.

IMNURILE COMUNISTE ALE RPR ȘI RSR ȘI IMNUL TRĂIASCĂ REGELE

Zdrobite cătușe - imnul RPR între 1948-1953

Zdrobite cătușe în urmă rămân

În frunte-i mereu muncitorul,

Prin lupte și jertfe o treaptă urcăm,

Stăpân pe destin e poporul

Trăiască, trăiască Republica noastră,

În marș de năvalnic șuvoi;

Muncitori și țărani și ostași

Zidim România Republicii noi.

În lături cu putredul vechi stăvilar

E ceasul de sfântă’ncordare

Unirea și pacea și munca-i stegar’

Republicii noi populare.

Versuri de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor

Te slăvim, Românie !    Imn ce a dăinuit între 1953-1977

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălța-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălța-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Te slăvim, Românie, pământ părintesc

Mândre plaiuri sub cerul tău pașnic rodesc

E zdrobit al trecutului jug blestemat

Nu zadarnic, străbunii eroi au luptat

Astăzi noi împlinim visul lor minunat.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Înfrățit fi-va veșnic al nostru popor

Cu poporul sovietic eliberator.

Leninismul ni-e far și tărie si avânt

Noi urmăm cu credință Partidul ne-nfrânt,

Făurim socialismul pe-al țării pământ.

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Noi uzine clădim, rodul holdei sporim

Vrem în pace cu orice popor să trăim

Dar dușmanii de-ar fi să ne calce în prag

Îi vom frânge în numele a tot ce ni-e drag

Înălța-vom spre glorie al patriei steag

Puternică, liberă,

Pe soartă stăpână

Trăiască Republica

Populară Română

Versuri Eugen Frunză și Dan Deșliu, iar muzica de Matei Socor

Subliniază prietenia cu Uniunea Sovietică și calea spre ideologia leninistă

Trei culori - Imnul ce a dăinuit între 1977-1989

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpîni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

Roșu, galben și albastru

Este-al nostru tricolor.

Se înalță ca un astru

Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume

Strîns unit și muncitor,

Liber, cu un nou renume

Și un țel cutezător.

Azi partidul ne unește

Și pe plaiul românesc

Socialismul se clădește,

Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace, să trăim.

Iar tu, Românie mândră,

Tot mereu să dăinuiești

Și în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

Acest imn a fost prelucrat din cântecul patriotic  Trei culori

Trei culori cunosc pe lume

Ce le țin de-un sânt odor,

Sunt culori de-un vechi renume

Suveniri de-un brav popor.

Roșu-i focul ce-mi străbate,

Inima-mi plină de dor

Pentru sânta libertate

Și al patriei amor.

Auriu ca mândrul soare

Fi-va'l nostru viitor

Pururea'n eternă floare

Și cu luci netrecător

Iar albastrul e credința

Pentru țară ce-oi nutrim

Credincioși fără schimbare

Pân' la moarte o să-i fim

Pân' pe cer și cât în lume

Vor fi aste trei culori

Vom avea un falnic nume

Și un falnic viitor

Iar când, fraților, m'oi duce

De la voi ș'oi fi să mor

După 1989 Imnul de stat al țării este Deșteaptă-te române !

Imnul are 11 strofe, dar la ocazii festive se cântă numai strofele 1,2,4 și 11

Imnul de stat al României este alcătuit din unsprezece strofe. La ocazii festive se interpretează strofele 1, 2, 4 și 11.

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

„Viață-n libertate ori moarte!” strigă toți.

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

Începând cu anul 1840 în Principatele Române s-a născut ideea unui imn național ce se cânta mai ales la festivitățile oficiale unde apăreadomnitorul țării. În anul 1862 s-a organizat un concurs pentru Imnul de Stat al României. A fost reținută piesa „Marș triumfal și primirea steagului și a Măriei-Sale Prințul Domnitor” scris de Eduard Hübsch. În anul 1881 cu prilejul încoronării regelui Carol I, poetul Vasile Alecsandri a scris textul „Imnului regal român”. Imnul s-a cântat în mod oficial pentru prima dată în România, în anul 1884, la încoronarea regelui Carol I. Imnul a fost preluat și inclus de George Enescu la sfârșitul lucrării sale „Poema Română”.

Intre 1881 și 30 decembrie 1947 s-a intonat imnul regal român 

Trăiască regele

Trăiască Regele

În pace și onor

De țară iubitor

Și-apărător de țară.

Fie Domn glorios

Fie peste noi,

Fie-n veci norocos

În război, război.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc părinte,

Susține cu a Ta mână

Coroana Română!

Trăiască Patria

Cât soarele ceresc,

Rai vesel pământesc

Cu mare, falnic nume.

Fie-n veci el ferit

De nevoi,

Fie-n veci locuit

De eroi, eroi.

O! Doamne Sfinte,

Ceresc Părinte,

Întinde a Ta mână

Pe Țara Română!

STEAGUL ROMÂNIEI PE LUNĂ

           La 40 de ani de la primul pas facut vreodată de un om pe Lună, pe 20 iulie 1969, presa din Germania a amintit că un steag al Republicii Socialiste România a fost transportat pe Lună, in cadrul primei misiuni cu echipaj uman care a aselenizat, misiunea Apollo 11.

Steagul românesc ajuns pe Lună a fost, totodată, și cadoul pe care președintele Richard Nixon i l-a facut lui Nicolae Ceaușescu, în cadrul vizitei din 1975 pe care a facut-o in Romania, avand in vedere relatia de prietenie pe care cele doua state, roman si american, au dezvoltat-o in perioada anilor '70-'80, scrie Der Tagesspiegel .            

            "Steagul țării voastre a fost purtat până pe Lună și îninapoi de Apollo 11, iar acest fragment din solul suprafeței lunare a fost adus pe Pamânt de echipajul primei misiuni cu oameni la bord". Aceasta este inscriptia care a însoțit acest dar, sub forma de dedicație prezentată poporului Republicii Socialiste România de Richard Nixon, președintele Statelor Unite ale Americii.

            Din colecția de cadouri deosebite primite de Nicolae Ceaușescu de la liderul american mai face parte și o capsula cu patru fragmente de rocă lunară, aduse în cadrul aceleiași misiuni, dar și o exorbitantă mașină Buick Electra.

           Sprijinul de care beneficia Nicolae Ceaușescu din partea SUA, fie el din punct de vedere economic sau politic, s-a destabilizat însă pe parcursul trecerii timpului, mai ales, din cauza politicii interne pe care Nicolae Ceaușescu ajunsese să o promoveze spre sfarșitul anilor '80.

Memento la 45 de ani de la primul pas pe Lună

           In urma cu 40 de ani,pe 20 iulie 1969, Neil Armstrong devenea primul om care isi punea piciorul pe Lună. Misiunea Apollo 11 a debutat pe 16 iulie 1969, cu lansarea rachetei Saturn V de la centrul spațial Kennedy.

           Echipajul era format din trei astronauți: Neil Armstrong comandantul misiunii, Edwin E. Aldrin Jr. pilotul modulului lunar si Michael Collins pilotul modulului de comandă.
            După 12 minute de la lansare, racheta a ajuns pe orbita Pămâtului si dupa alte 30 de minute s-a separat definitiv de a treia treaptă a rachetei Saturn V. După o calatorie de 3 zile, vehiculul spațial a ajuns pe orbita lunară.

            Pe 20 Iulie 1969, modulul lunar Eagle (Vulturul) în care se aflau Neil Armstrong si Edwin E. Aldrin Jr. s-a desprins de modulul de comandă Columbia, în care a ramas Michael Collins, si s-a îndreptat spre suprafața lunară. După un zbor scurt de 25 secunde deasupra Lunii, modulul lunar a aselenizat în partea de sud a Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis).