Marea
Negră a atras întodeauna vara pe românii din toată ţara.
Acum, în jurul anului 2000 vedetă a litoralului roman este plaja de la Mamaia,
însă în urmă cu un secol, oamenii se îmbăiau la plajele Duduia, la Tataia, la
Wartanoff sau la plaja Domnița Ileana.
In
anul 1882, Mihai Eminescu avea 32 de ani şi a venit la mare să se trateze de o
boală a picioarelor, ca să se „curarisească“. Marele poet se luase după
publicitatea care se făcea localităţii Kustenge în presa din Bucureşti: „Marea
face bine la tot“.
Ca
să ajungi în acele vremuri de la București la mare nu era uşor. De la Bucureşti
la Giurgiu se
mergea cu trenul, apoi cu vaporul până la Cernavodă. De la Cernavodă se
călătorea în tren până la Constanţa.
Podul de la Cernavodă, care făcea legătura între Dobrogea şi restul ţării, a
fost inaugurat abia în 1895. El a scurtat salutar drumul către marea cea mare.
Duduia
de la mare
Edilii
constănţeni au amenajat în anii 1900, în Portul Tomis de astăzi, plaja Duduia,
cu cabine separate pentru barbaţi şi femei. „Duduia“ era numită soţia celui
care administra plaja. Ea vindea bilete, închiria vestiare, şezlonguri şi
umbrele. Toţi o numeau „Duduia“ şi aşa a rămas numele plajei.
Plaja
şi-a schimbat ulterior denumirea în Golful Delfinilor, ca urmare a numărului
mare de delfini care veneau la mal să se joace, apoi în Golful
Pescarilor. Ulterior, au fost amenajate și alte mici plaje, dar și
întinsa plajă Mamaia.
La
început, în nordul Constanței nu exista decât un mic sat, populat de pescari
greci şi lipoveni, oieri români şi crescători de cai. Plaja era sălbatică şi
plină de dună, de ciulini și alte plante stepă, pline ghimpi.
Staţiunea
Mamaia a apărut din necesitatea oraşului Constanţa
de a avea o plajă modernă. Inaugurarea oficială a staţiunii a avut loc în
august 1906 şi tot atunci s-au amenajat primele spaţii turistice. Insuşi regale
Carol I a venit în vizită pe litoralul românesc.
Numele de ”Mamaia” este pentru prima dată
consemnat de către Alexandre de Launay, care, în drumul său spre
Constantinopol, a traversat Dobrogea în anul 1799.
El
scrie despre localitatea ”Mammay”, denumită, astfel, conform unei hărţi ruseşti
din 1855. Numele turces al localităţii era ”Mamakioi”, ceea ce însemna Mamai
Sat (Mamay Kyoi).
Potrivit
lui Nicolae Iorga la Conferinţa ”Politica Mării Negre”, publicată în „Neamul
Românesc”, numele de Mamaia este de origine tătară şi vine de la Hanul Crimeii
Mamai, conducătorul Hoardei Albastre la din timpul anilor 1370.
Familia
regală a primit drept cadou de la notabilităţile constănţene, după 1920, o
suprafaţă de 4 hectare de teren între lacul Siutghiol şi mare. Aici s-a
construit în scurt timp un mic palat în stil românesc. Regina Maria a început
construirea reşedinţei de vara de la Mamaia. Palatul avea o formă destul de
neregulată, semănând mai mult cu o vilă
cu mai multe corpuri, și era situat în mijlocul unui parc. Construcția avea o
suprafață de 1200 m pătrați și a fost ridicată în doi ani și jumătate. Construcţia
s-a finalizat în vara anului 1926.
După
moartea Regelui Ferdinand, în anul 1927, clădirea a fost donată de către Regina
Maria și patru dintre copiii săi (Nicolae, Ileana, Elisabeta si Marioara),
prințesei Elena, mama Regelui Mihai.
După
1930, palatul a intrat în posesia Regelui Carol al II lea, care l-a folosit ca
reședință de vară. Regina Maria și-a oprit 2780 m pătrați din parc, unde a
dispus construirea unei moderne vile, “Vila Stirbey”, dotată cu ascensor
francez, marca “G. Houplain Paris” de 4 persoane, cu centrală electrică proprie
și o pompă centrifugală ce alimenta turnul cu apă. La 6 iunie 1932, din ordinul
lui Carol al II lea, vila
ridicată de Regina Maria a fost predată Flotilei de Hidroaviație din Mamaia.
Edilii
nu au renunţat nici la dezvoltarea turismului în Constanţa. Aşa a apărut Plaja Tataia în
perioada interbelică, în spatele Universităţii Ovidius din prezent. In
apropiere se afla Parcul Tataia, pe fostul Bulevard Regina Maria.
Spre
plajă cobora o potecuţă pitorească, Intr-o publicaţie de epocă, citată
de se spunea că plaja Tataia era „în partea de sus a oraşului și era amenajată
cu multă îngrijire. Avea cabine de zid şi o potecuţă pitorească ce coboara din
Parcul Tataia la mare. Multă lume frecventează această plajă“.
Plaja
Wartanoff era situată în partea de nord a plajei Modern din present (plaja
centrală și principală a orașului). Ulterior, s-a extins spre nord, devenind
Plaja Domniţa Ileana (după numele fiicei regelui Ferdinand I).
După
apariţia Plajei Modern, plaja Domniţa Ileana a dispărut, dar partea dinspre
nord s-a extins şi noua plajă s-a numit „Trei Papuci“. Denumirea vine de la
faptul că ea era la trei papuci distanţă de casele constănţenilor.
O
altă plajă din nordul oraşului Constanţa a fost denumită „Duduia”, în amintirea celei vechi din zona Portului Tomis,
apoi rebotezată „Diana”.
Plaja
Modern se numea initial „Muncitorul“. Mult timp, la aceasta trebuia să plăteşti
ca să intri pe plajă. Însă întotdeauna se găsea o intrare secretă pe la Vila Şuţu, sau prin
dreptul străzii Cuza Vodă. Prin aceste intrări clandestine potecile erau
abrupte și pline de mărăcinișuri. Nu existau şezlonguri şi fiecare îşi aducea
de acasă patru bêțe, folosite ca stâlpi şi un cearşaf ca acoperiș şi se acoperea
de soarele dogoritor. Localnicii afirmă că au mai existat cel puţin încă patru
zone unde se făceau, pe vremuri, băi de mare. Una era Plaja de la Vii, în
dreptul Porţii 5 a Portului Constanţa, şi alta la Poarta 2.
Când
administraţia românească a intrat în Constanţa,
a găsit lângă portul englezesc o plajă pe care o foloseau mai ales englezii,
deoarece era în perimetrul concesionat lor de către Imperiul Otoman. Această
plajă a dispărut odată cu ridicarea Portului Constanţa (1896-1909). S-a mai
găsit în Arhivele Statului faptul ca între 1878 şi 1900 au existat două „instalaţiuni”
balneare pe faleză. La prima se ajungea chiar pe stâncile care astăzi sunt sub
actualul Cazinou. A doua era între
Hotel Carol
(actualmente Comandamentul Marinei) şi Palatul Sturdza (între timp dispărut).
Plaja Modern - 2000
Plaja Trei papuci - 2000
Plaja Trei papuci reamenajată și protejată de mașini - 2002 La trei papuci
era gara CFR de capăt pentu trenul care mergea la Mamaia
Regele Carol I la Mamaia în 1906
Verificarea lungimii obligatorii a costumelor - 1900-1910
Plaja Domnița Ileana - 1920
