ROMA - TEMPLELE DIN FORUM HOLITORIUM

Forumul Holitorium a fost locul unei piețe comerciale pentru legume, ierburi și ulei. Era "ciudat localizat" în afarĂ de Porta Carmentalis din Campus Martius, aglomerat între Forum Boarium și clădiri situate în preajma Circus Flaminius.

Patru temple din timpul Republicii făceau parte din complexul urbanistic al pieței. Primele două, cele mai vechi, au fost construite în timpul Primului Război Punic, primul fiind Templul lui Janus promis de Gaius Duilius după victoria sa în lupta navală de la Mylae cu cartagineenii, în 260 e.A. Un templu al Speranței a fost construit în curând de către Aulus Atilius Calatinus. Templul lui Juno a fost ridicat de Gaius Cornelius Cethegus, în 197 e.A., pentru victoria sa asupra galezilor insubrieni și dedicat doi ani mai târziu. Templul Pietas, care a fost dedicat în 181 e.A., a fost ulterior îndepărtat și relocat de Julius Caesar pentru a începe construcția Teatrului lui Marcellus.

In stânga Teatrul lui Marcellus

Sub actuala biserică San Nicola din Carcere se află ruinele a trei temple, stând alături, cu aceeași orientare și cu care se contura forumul Holitorium. In afară de unele urme din marmura restaurărilor ulterioare, fragmentele arhitecturale sunt lucrări republicane în travertin, tuf și peperino (decorate anterior în stuc). Cel central și cel mai mare dintre aceste temple era ionic, și a fost, probabil, cel al Speranței. Cel mai nordic templu este următorul ca dimensiune și tot ionic, și este presupus a fi templul lui Janus, care este menționat în sursele scrise și este, de obicei, datat în jurul anului 90 e.A. Este hexastil, peripteral. Spatele lui și a șase coloane, cu diametrul de 0,70 metri, sunt încă în picioare, construite în peretele bisericii. Cel mai sudic templu este cel mai mic și doric, probabil cel al lui Juno Sospita.

In general ruinele au fost încorporate și se află sub biserică (posibil după ce au fost încorporate într-o închisoare, numită carcere, (ceea ce înseamnă închisoare). Alte resturi ale templelor se află sub și în jurul Bisericii Sant'Omobono.

ROMA - TEATRUL LUI MARCELLUS

Teatrul Marcellus (Theatrum Marcelli) a fost un teatru în aer liber, construit în ultimii ani ai Republicii Romane. La teatru, localnicii și vizitatorii puteau viziona spectacole de dramă și cântec. Astăzi, edificiul vechi din cartierul Sant'Angelo, Roma, oferă unul dintre cele mai populare și atractive locuri turistice ale orașului. Spațiul pentru teatru a fost eliberat de Iulius Cezar, asasinat înainte de începerea construcției. Lucrările teatrului au fost destul de avansate până în anul 17 e.A., astfel ca o parte a sărbătorii ludi saeculares a avut loc în cadrul teatrului. Construcția a fost terminată în anul 13 e.A. și a fost inaugurată oficial, în anul 12 e.A., de către Augustus.

Teatrul a avut un diametru de 111 m și a fost cel mai mare și mai important teatru din Roma antică, care putea să cuprindă între 11 000 și 20 000 de spectatori. Acesta a fost un exemplu impresionant de ceea ce urma să devină una dintre formele arhitecturale urbane cele mai răspândite ale lumii romane. Teatrul a fost construit în principal din tuf și beton confecționat cu pietre în modelul cunoscut sub numele de opus reticulatum, complet acoperit cu travertin alb. Cu toate acestea, este cea mai veche clădire databilă din Roma la care s-a folosit cărămida romană arsă. A constituit o nouă introducere a lumii și culturii grecești în lumea romană.

 

Rețeaua de arcade, coridoare, tuneluri și rampe care au permis accesul în interiorul unor astfel de teatre romane au fost în mod normal ornamentate cu un ecran de coloane angajate cu semicapiteluri din cele trei ordine grecești, doric la bază, ionic în mijloc și corintic sus. Se crede că semicoloanele corintice au fost folosite pentru nivelul superior, dar acest lucru este incert, pe măsură ce teatrul a fost reconstruit și mutilat în Evul Mediu, înlăturând nivelul superior al scaunelor și coloanelor.

Ca și alte teatre romane în locații potrivite, a avut o deschidere prin care se putea admira cadrul natural, în acest caz insula de pe Tibru la sud-vest. Scena a fost înaltă și a crescut deasupra nivelului cavei ca și în alte teatre romane.

Teatrul a ieșit din folosință la începutul sec.al 4-lea și structura a servit drept carieră, spre exemplu pentru Pons Cestius, în 370 e.N. Cu toate acestea, statuile situate în interiorul clădirii au fost restaurate de Petronius Maximus în anul 421, iar structura rămasă a găzduit încă clădiri rezidențiale mici. In Evul Mediu timpuriu, teatrul a fost folosit drept cetate de către familia Fabii și apoi la sfârșitul sec.al 11-lea (când era cunoscută sub numele de Templum Marcelli), de către Pier Leoni și mai târziu de moștenitorii săi (Pierleoni). Aceasta a salvat complexul de distrugerea viitoare. Savelli a deținut-o în sec.al 13-lea. Mai târziu, în sec.al 16-lea, reședința Orsini, proiectată de Baldassare Peruzzi, a fost construită pe o parte din ruinele teatrului antic. Până în sec.al 19-lea, înălțarea străzii a înghițit aproape jumătate din parter.

Acum, etajele superioare sunt împărțite în mai multe apartamente, iar împrejurimile sale sunt folosite ca loc pentru concerte mici de vară. Portico d'Ottavia se află la nord-vest, pe un traseu care duce la ghetoul roman și la Tibru, la sud-vest.

În sec.al 17-lea, arhitectul englez Sir Christopher Wren a recunoscut explicit că proiectarea sa pentru Teatrul Sheldonian din Oxford a fost influențată de gravura lui Serlio privind Teatrul lui Marcellus.

AMFITEATRUL LUI CALIGULA

Amfiteatrul din Caligula (Amphitheatrum Caligulae) a fost un amfiteatru, construit în timpul domniei împăratului Caligula și demolat la numai câțiva ani după construcția sa. A fost așezat pe Campus Martius, probabil lângă Saepta Julia, deoarece o inscripție menționează că era doar la nord de Saepta.

Lucrările au început la amfiteatru între anii 37 și 41 de către Caligula, care dorea să dea Romei un al doilea amfiteatru, unul de piatră, alături de cel al lui Statilius Taurus. Incă incomplet la moartea sa, a fost abandonat și demolat de Claudius. In jurul anului 46, Claudius a reparat apeductul Aqua Virgo, deteriorat de construcția amfiteatrului. Restaurarea sa a fost marcată de o inscripție pe Arcul lui Claudius, care a făcut parte din apeduct și se întindea pe Via Lata - aceasta include expresia "[...] AQUAE VIRGINIS DISTVRBATOS PER C (AIVM) CAESAREM" de către C [aius] Caesar).