ROMA - ARHIBASILICA SFANTUL IOAN DE LATERAN

Arhibasilica Sfântul Ioan din Latran (San Giovanni in Laterano) este situată departe de centrul Romei, spre sud-est şi în proximitatea zidului se apărare ridicat de Aurelianus. Mai este cunoscută şi sub numele de arhibasilica Prea-Sfântului Salvator. Este proprietatea Sfântului Scaun şi beneficiază de privilegiul de extrateritorialitate. Cartierul Latran și-a moștenit numele de la o familie, Lateranus, care deținea în acel loc o bogată proprietate. Confiscată de Nero, proprietatea a revenit la Laterani sub domnia lui Septimius Severus. Săpăturile efectuate în preajmă, sub imobile recente, au dat la iveală vestigiile unei locuințe, identificate ca fiind a familiei Lateranilor. Aceasta, unită în sec.al 4-lea cu o casă vecină, a putut constitui casa lui Fausta, sora lui Maxentius și soția lui Constantin. Fausta a oferit casa sa papei Melchiadus pentru ca acela să organizeze în ea un conciliu cu episcopii. Acel conciliu, din anul 313 e.N, a fost una dintre primele manifestații oficiale ale creștinismului. Sub spitalul Sfântul Ioan în Latran, din apropierea arhibasilicii s-au descoperit vestigiile casei familiei Annius, familia împăratului Marcus Aurelius. Intru-un peristil s-au găsit resturile unui soclu, care, probabil, a purtat statuia împăratului. El se află păstrat în piața Capitoliului.

Mozaicul din calota absidei

Arhibasilica se află în imediata apropiere a Porții San Giovanni, deschisă în sec.al 16-lea în zidul de apărare construit de Aurelianus, în sec.al 3-lea e.N, zid foarte bine păstrat în această porțiune. Pe latura dinspre oraș a porții amintite se deschide o piață ce-i poartă numele.Pe latura opusă arhibasilicii se înalță monumentul Sfântului Francisc de Assisi, care amintețte că într-o zi a anului 1210, sfântul și însoțitorii lui au vanit la Latran pentru a obține aprobarea regulilor ordinului lor de la papa Innocentius al III-lea.
Din piața porșii San Giovanni, la stânga, se deschide o piațetă liniștită și înverzită spre fațada principală a basilicii. In contrast cu aglomerația și zgomotul circulației din zona porții San Giovanni se afirmă calmul solemn al fațadei basilicii.
                                                                   Fațada basilicii

Numele de Sfântul Ioan este un nume împrumutat de credincioși, din obişnuinţă, de la baptiseriul bisericii, baptiseriu consacrat unor doi sfinţi cu acelaşi nume: Sfântului Ioan Botezătorul şi Sfântului Ioan Evanghelistul. Dedicaţia, sau hramul catedralei este acela de Sfântul Salvator, dar aceasta a căzut în desuitudine pe parcursul timpului. Arhibasilica deţine locul prim în ordinea protocolară a basilicilor papale. Fiind primul sanctuar dedicat Sfântului Salvator, această basilică a simbolizat triumful creștinismului în raport cu credința clasică greco-romană.

Lăcaşul are rolul de catedrală a Romei, episcopul ei fiind însuşi papa. Este biserica cu cel mai vechi trecut, fiind considerată drept “mama şi capul tuturor bisericilor” capitalei. Poartă înscris acest titlu în limba latină: omnium urbis et orbis ecclesiarum mater et caput. Președintele Franței aparține de drept consiliului său. în memoria binefacerilor ce au venit la Latran din partea Franței. La 13 decembrie, în fiecsare an, o messă este celebrată pentru Franța.

Tronul papal

Basilica a fost fondată de către împăratul Constantin cel Mare pe terenuri ce aparţinuseră familiei Laterani și peste amplasamentul cazărmii gărzilor de corp ale lui Maxentius, adversarul său învins. Basilica a fost consacrată în anul 324 e.N, de către papa Sylvestrus I-ul. Nava sa lungă de 130 de metri şi lăţimea de 65 de metri, o clasează pe locul doi, ca mărime, după basilica Sfântul Petru de la Vatican şi îi atribuie calităţi constructive de monument excepţional. Din anul 314, la un an după Edictul de la Milano, papa Sylvestru I-ul a locuit în Latran, într-un ansamblu de edificii, compus dintr-un palat, o basilică și un baptiseriu. Incepând cu sec.al 5-lea, aici a fost reședința pontificală oficială și a rămas până la mutarea papalității la Avignon.

Papii au avut reşedinţa în palatal din Latran, Patriarcho, până în anul 1309, dată la care papa Clement al V-lea a transferat forțat Sfântul Scaun la Avignon, în sudul Franței.

Nava centrală, Arcul triumfal, Altarul papal și absida

Existenţa basilicii de la Latran a avut mult de suferit pe parcursul existenţei, astfel că din lăcaşul iniţial nu a mai rămas nimic. Ea a suferit distrugeri pe timpul invaziei vizigotului Alaric I-ul, în 410 e.N, apoi a vandalului Genseric, în 455 e.N. Un cutremur a distrus-o în anul 896. Reconstruită din temelii de papa Sergius al III-lea, în sec.al 10-lea, ea a fost din nou distrusă de un incendiu teribil în noaptea de 6 mai 1308, sub pontificatul papei Clement al V-lea, care i-a început reconstruirea. Lucrările s-au terminat sub conducerea succesorului său, Ioan al XXII-lea. A suferit grav într-un alt cutremur, din 1349 şi apoi la un incendiu din anul 1361. A fost restaurată de papa Urban al V-lea, prin arhitectul Giovanni Stefani. Basilica a fost reconstruită în epoca barocă și în sec.al 18-lea. Pe total, mai mult de douăzeci de papi s-au preocupat de reconstruirea, restaurarea și înfrumusețarea basilicii, de la Leon cel Mare (1440-1461) până la Leon al XIII-lea (1878-1903). 
In anul 896 aici s-a derulat un proces straniu. Acuzat a fost cadavrul papei Formosus, acoperit de veșminte pontificale. Adversarii lui nu i-au iertat faptul de a sacralzat ca împărat pe"barbarul" Arnoul, ultimul dintre Carolingieni. Papa Ștefan al VI-lea l-a judecat ca nedemn și sperjur, după care cadavrul a fost aruncat în Tibru. La rândul său și papa Ștefan al VI-lea a fost pedepsit, întemnițat și ștrangulat.

Claustrul

Edificiul actual al basilicii este, în fapt, o reconstrucţie din sec.al XVII-lea. Papa Innocentius al X-lea a comandat renovarea interiorului lui Francesco Borromini, cu ocazia jubileului din 1650. Faţada monumentală a fost realizată mai târziu, în 1734, de către arhitectul Alessandro Galilei (1691-1736), unul dintre arhitecții care au încheiat epoca barocului curat. Este greu de imginat planul basilical al edificiului dn timpul lui Constantin. Cu cinci nave și un transept, interiorul oferă astăzi aspectul unei biserici în stil baroc, rece și solemnă prin dimensiunile sale grandioase și prin paloarea tristă a stucaturii. Imbinarea navelor este opera marelui arhitect Borromini, care a prevăzut o boltă. La fel ca papa Urban al VIII-lea, care a conferit lui Bernini terminarea basilicii Sfântul Petru, papa Innocentius al X-lea a conferit, către 1650, renovarea basilicii Sfântul Ioan in Latran lui Borromini. Bernini a putut să adapteze perfect arta lui barocă la etapele anterioare ale construcției. In schimb, Borromini a fost împidicat în proiectele lui de papa Innocentius al X-lea, care i-a impus să păstreze plafonul basilicii anterioare. Astfel, pilaștrii navei centrale, care au înlocuit coloanele antice și care au fost concepuți să susțină bolta păreau a fi striviți de plafon. Nișele proeminente și marmură sumbră au distrus efectul basorelifurilor și al medalioanelor ovale de deasupra.
Plafonul a fost început de papa Pius al IV-lea, în anul 1562. Blazonul său a fost plsat în centru. Papa Pius al V-lea, al cărui blazon a fost plasat spre cor, l-a terminat în 1567. In sce.al 18-lra, papa Pius al VI-lea a restaurat plafonul și a plasat blazonul său către intrarea pincipală. Acest blazon a fost lucrat de elevi ai lui Michelangelo. 

Monumentul Sfântului Francisc de Assisi

Borromini a conceput douăsprezece mari nișe pe latura dinspre centru a pilaștrilor. In acestea au fost plasate statuile celor doisprezece Apostoli. Ele sunt executate în spiritul barocului târziu de discipoli ai lui Bernini. El a refolosit, după ce le-a scurtat, colonetele  de marmură verde pestriță pentru care separau navele laterale ale  basilicii antice. Pe frontonul fiecărei nișe, el a plasat un porumbel care semăna cu cei de pe blazonul papei Innocentius al X-lea. Deasupra se găsesc basoreliefuri sculptate sub dirijarea lui Algarde. Ele ilustrează istorii din Vechiul și Noul Testament. In partea cea mai de sus a navei au fost pictați Profeții, în sec.al 18-lea, în medalioane ovale. Acest ansamblu a înlocuit frescele din timpul papilor Martin al V-lea și Eugenius al IV-lea, executate în sec.al 15-lea de către Pisanello și Gentile da Fabriano.

Absida și tronul papal

In bazilică s-a păstrat baldachinul gotic din sec.al 14-lea, baldachin de sub care au celebrat numai papii. El a fost repictat pe timpul Renașterii și adăpostește în vârf relicvele de cap ale sfinților Petru și și Pavel, plasate în relicvarii de argint, executate în parte pe cheltuiala regelui Carol al V-lea al Franței. In sec.al 19-lea, papa Pius al IX-lea a  acoperit altarul cu marmură.In cursul lucrărilor s-a descoperit că altarul de lemn precedent acoperea placi mult mai vechi, din care una aparținea, foarte probabil altarului la care slujise papa Sylvestrus I-ul (314-335). In confesion, creat în sec.al 9-lea, a fost plasat mormântul papei Martin al V-lea, care a domnit după marea schismă.  Mormântul a fost opera fratelui lui Donatello.

Partea superioară a fațadei

Spre deosebire corpul central al basilicii care este auster, transeptul este bogat ornamentat cu frescă, marmură și aurituri. El a fost renovat în 1595 de către papa Clement al VIII-lea, care a atribuit lucrarea lui Giacomo Della Porta. Transeptul acesta constituie un bun exemplu de decorațiune manieristă. Marile fresce de pe pereți dau un efect teatral. La decorare au contribuit Cesare Nebbia, Pomarancio și Cavalier d'Arpin. Plafonul fastuos este marcat de blazonul lui Clement al VIII-lea și este bogat în culori și conturat cu aurituri. Este opera lui lui Taddeo Landini (sfârșitul sec.al 16-lea). Latura din dreapta a transeptului se deschide spre exterior printr-un portic transversal închis de un grilaj somptuos. Aici este cea de a doua cale de acces în basilică.

Baldachinul - partea superioară

In capătul din stânga al transeptului se află capela Sfântului Sacrament. Aici se află patru frumoase coloane antice din bronz aurit, singurele de acest fel din Roma. Ele susțin frontonul capelei. Conform unei legende, ele ar fi aparținut templului lui Jupiter de pe Capitoliu, în sec. 1 e.A. Printr-un mic culoar din stânga capelei Sfântului  Sacranent se pătrunde într-un minunat claustru, care datează din sec.al 13-lea. Acesta este opera cea mai remarcabilă a familiei de pietrari Vassalletto (tată și fiu). Arta lor, asemănătoare celei a Comaților, a consistat din decuparea fină și asamblarea fragmentelor de marmură antică. Colonetele torsadate, cu capitele diverse, friza de mozaic, cornișa sculptată minuțios, fac acest loc plin de poezie. In centrul grădinii claustrului s-a păstrat un frumos puț din sec.al 9-lea.

Porţile centrale de bronz au fost recuperate, de la antica Curie romană (locul de adunare al Senatului roman). In basilica de la Latran a fost botezat împăratul Carol cel Mare, în anul 774. Tot aici şi în palatul Latran s-au ţinut cinci concilii ale Bisericii romane: 1123, 1139, 1179, 1215, 1512. Arhibasilica adăposteşte şi mormintele a trei papi: Martin al V-lea, Clement al XII-lea şi Leon al XIII-lea.

La Latran, în palatul papal, în anul 1929, s-au derulat tratativele şi s-au semnat faimoasele Acorduri de la Latran, între Mussolini şi papă, tratative care au stabilit rolul Sfântului Scaun în Roma modernă.

Faţada principală, în stil baroc, este lucrată din travertin (piatră albă calcaroasă). Este ornată cu pilaştri şi coloane, care o divizează în cinci suprafețe. Deasupra portalurilor se află o loggia, peste care o balustradă poartă 15 statui monumentale, de 7 metri înălţime. Statuile reprezintă pe doctorii Bisericii, pe Sfântul Ioan Evanghelistul, Sfântul Ioan Botezătorul şi Iisus Christos, în centru. Poarta laterală dreapta este Poarta Sfântă şi nu se deschide decât în anii sfinţi. Această fațadă a fost realizată de Alessandro Galilei (1691-1736), arhitectul de sfârșit al barocului la Roma.  Tot acest arhitect realizat Capela Corsini, plasată în stânga navei centrale, imediat în stânga după intrare. In capelă, imediat în stânga, sub mormântul lui Clement al XII-lea, urna de porfir a provenit de la Pantheon. capela deține frumoase statui alegorice din esc.al 18-lea. Un fragment de fescă este atribuit lui Giotto și a fost mult retușată.

Cea de a doua faţadă, care este îndreptată spre Piaţa Sfânul Ioan de Latran şi spre obeliscul său, are un aspect foarte diferit de faţada principală. Ea a fost realizată în stil renascentist de către Carlo Fontana, în 1580, pe timpul papei Sixtux al V-lea (Quintus). Este decorată numai cu pilaştri. Loggia de la etajul întâi serveşte pentru binecuntarea papală în ziua Inălţării. Peste ea se înalţă două campanile din sec.al 13-lea.

Intrarea laterală prin transept

Interiorul basilicii de astăzi este creat în stil baroc de Borromini şi datează din anul 1650. Munca lui de modernizare a vizat transformarea interiorului medieval, fapt ce a răpit din valoarea monumentului. A redus numărul de arcade de la 14 la numai 5, iar spaţiile umplute le-a înlocuit cu nişe largi, în care s-au adăpostit statuile monumentale ale celor 12 Apostoli.

Pavimentul superb a fost lucrat în stil cosmatesc în sec.al 15-lea şi s-a conservat perfect; la fel şi plafonul lucrat în lemn sculptat şi aurit din sec.al 16-lea.

La intersectarea navei cu transeptul se găseşte altarul papal şi baldachinul gotic, din sec.al 14-lea. Baldachinul este susţinut de coloane şi cuprinde două relicvare cu craniile Sfinţilor Petru şi Pavel.

Transeptul bisericii a păstrat o mare parte din decoraţiunea sec.al 16-lea, cu fresce ce prezintă o altă fondare a lăcaşului.

Fațada laterală în stil renascentist

Absida este decorată cu un foarte frumos mozaic din sec.al 4-lea, dar refăcut în sec.al 13-lea. Mozaicul este încărcat de simboluri. Figura lui Christos este plasată deasupra unei cruci pe care curge apa botezului. Cursul aceleia se desparte în patru fluvii ce simbolizează evangheliile care irigă pământul. Fecioara Maria şi Sfântul Ioan se află de o parte şi de alta a crucii. In absidă se găseşte şi tronul pontifical

Din nava basilică se accede într-un magnific claustru gotic, din sec.al 13-lea, în care s-au păstrat coloanele drepte sau răsucite, cu încrustaţii, în stil cosmatesc. In jurul grădinii, un frumos mozaic cosmatesc acompaniată claustrul.

Stilul cosmatesc este un stil de paviment tipic evului mediu din Italia şi, în special, din Roma şi împrejurimi. Numele vine de la Cosma sau Cosmati, unul din grupurile de artizani în marmură, din sec.12-13, care au creat modele preluând marmură divers colorată din ruinele antice şi aranjându-le în decoraţiuni geometrice. 

Deşi meşterii în marmură ai Romei sec.al 12-lea au dat numele stilului, se pare că n-au fost primii lui creatori. Un stil asemănător de mozaic geometric din marmură a putut fi văzut la Monte Cssino (1066-1071), realizat de meşteri din Constantinopol. De asemenea, se pare că acest stil geometric a fost puternic influenţat de arta arabă, care interzicea reprezentarea unor subiecte figurative.

Baptiseriul de la Latran este accesibil ocolind basilica pe lângă faţada laterală. Edificiul este octogonal şi datează din sec.al 4-lea, din epoca împăratului Constantin. Pe timpul unor foarte multe secole el a fost singurul baptiseriu din Roma. In interior, opt coloane de porfir roşu susţin un antablament de marmură albă, care susţine alte coloane albe. In cupolă este prezentată bătălia de la Podul Milvius care a opus pe Maxentius lui Constantin. Invingătorul a considerat că victoria lui s-a datorat ajutorului Dumnezeului creştinilor, ceea ce l-a determinat să favorizeze cultul creştin. Legenda spune că înainte de bătălie lui Constantin i s-ar fi arătat pe cer o cruce și indicația: Sub acest semn vei învinge,

Plafonul sculptat în lemn și aurit, cu blazonul papal

Multe monede aruncate pe mormântul lui Martin al V-lea

Transeptul, operă a lui Giacomo della Porta

Altarul Sfântului Sacrament

Piazza di Porta San Giovanni

Altarul papal

Una din orgile basilicii

Nava basilicii, lungă de 10 de metri

Grilaj aurit la capela Corsini

                          Absida basilicii în mozaic, cu tema Crucii pe Ierusalimul celest

Pe o altă latură a străzii, lângă palatul Latran, se găseşte edificiul ce adăposteşte Scara Sfântă (Scala Santa). Se zice că aceasta a fost adusă de la Ierusalim de către Helena, mama împăratului Constantin cel Mare. Se susţine că scara ar fi aparţinut palatului lui Pontius Pilatus şi că pe ea ar fi urcat Christos înainte de moarte. Tradiţia cere ca să fie urcată în genunchi de către credincioşi. Scara Sfântă conduce la capele papilor (Sancta Sanctorul), care cuprinde relicve foarte preţioase, dintre care o icoană a lui Christos, numită achiropita, adică ca nefiind lucrată de mână omenească ci de un înger.