ROMA V - TEMPLUL LUI ANTONINUS ȘI AL FAUSTINEI (FORUM ROMANUM)

Templul lui Antoninus și al Faustinei este un edificiu reprezentativ din Forum Romanum. El este plasat în partea de est (nord-est) a Forum-ului, având pe partea opusă templul Vesta și mai aproape Regia, pe centrul laturii estice a Forum-ului.
Impăratul Antoninus Pius (138-161 e.N.), care i-a succedat lui Hadrianus (117/138 e.N.), a aparținut unei bogate familii originare din Colonia Nemausa (astăzi Nimes în Franța). Navând moștenitori direcți, Hadrianus l-a adoptat și i-a dechis calea către tronul imperial. Apreciat pentru bunătatea și pentru luciditatea sa, Antoninus domnit 23 de ani cu calm și moderație, într-un moment de maximă dezvoltare și putere a Romei.

Pe soția sa, Faustina, care a murit în 141 e.N, a ridicat-o la rang divin, în ciuda unei conduite scanaloase. Pentru ea a ridicat în Forum un templu impunător.

Când a murit Antoninus, în 161 e.N, senatul a decis să-l sanctifice și să dedice templul celor doi soți imperiali.

Templul era unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură corintică și se distingea prin simplitate. Era un edificiu prostil și hexastil, având  în fața sălii centrale, cella, un singur portic. Era așezat pe un podium (stilobat) înalt, la care se ajungea pe o scară lată cât toată fațada și cu 21 de trepte. Porticul era compus din șase coloane la fațadă și câte trei pe laterale, măsurând 17 metri înălțime. Fusurile coloanelor erau monolitice și realizate din marmură cipolin, provenită din Eubeea (fond alb-verzui, cu vinișoare ondulate verzi  și albăstrui, cu inserții de mică). Bazele coloanelor și capitelurile au fost realizate din marmură albă. Antablamenul nu era decorat nici ci denticuli și nici cu modilioane (mici console răsturnate, bogat ornamentate  și plasate pe plafomul de sub cornișă). Friza este sculptată cu grifoni, ornamente de frunze și plante încolăcite (ghirlande) și instrumente de sacrificiu, totul admirabil executat. Pereții templului și soclul înalt erau din tuf aoperit cu marmură.

Fațada fără fronton a rămas intactă. Frontonul, astăzi dispărut, putea să poarte o quadrigă pe vârful de sus și câte o statuie a Victoriei pe colțurile laterale. In porticul de la fațadă s-au așezat ulterior statui ale unor alte personalități, la intervale în timp. 

Pe linia superioară a arhitravei stă scris:

DIVO. ANTONINO. ET DIVE. FAVSTINAE. EX S(ENATUS). C(ONSVLTO)

            Divinului Antoninus și Divinei Faustina prin decretul senatului

Este unul dintre cele mai bine păstrate monumente din Forum Romanum, scăpând de incendii, jafuri, cutremure și de invidia creștinilor. Pe fusurile coloanelor se văd urmele de frecare ale frânghiilor cu care s-a încercat doborârea coloanelor în evul mediu. Probabil că după acele încercări răzbunătoare ale creștinilor, s-a decis amenajarea și folosirea edificiului antic ca biserică. Din sec.al 11-lea structurile antice au protejat biserica San Lorenzo in Miranda, fapt ce a salvat monumentul de la dispariție. Unii autori au susținut că biserica s-ar fi amenajat în  sec.al 7-lea, dar nu există date certe.

In anul 1429, papa Martin al V-lea a cedat biserica către Universitas Aromatorium, adică “Colegiului chimiștilor și botaniștilor”. Biserica a continuat să fie folosită, în mod tradițional, ca muzeu și a posedat un protocol de medicină semnat de Raphael (Raffaelo Sanzio).

In anul 1536, cu ocazia unei vizite a împăratuli Carol al V-lea (Quintul), monumentul a fost degajat de adăugirile bisericii creștine, reprimind volumele antichității. In 1602, biserica a fost reconstruită. Arhitectul Orazio Torriani a creat o navă unică și trei capele laterale noi. Din acel an datează și frontonul anost în stil baroc. Biserica păstrează deasupra altarului principal o pânză de Pietro da Cortona intitulată Martiriul Sfântului Laurentius (1646), iar în prima capelă de la stânga o Madonă cu Pruncul și Sfinți (1626), de Domnico Zampieri zis Dominichino.  
In apropierea templului, spre răsărit, s-a descoperit o necropolă din sec.7-8 e.A, din timpul legendarului Romulus.