ROMA V - TEMPLUL LUI SATURN (FORUM ROMANUM)

Saturnus, zeu al însămânțării, a fost o veche divinitate agricolă italiană, identificată cu zeul grecesc Cronos. Conform mitologiei clasice, Saturnus a fost expulzat din Olimp de către Zeus. El ar fi venit în Latium unde a învățat pe localnici să cultive pământul și cu alte competențe pașnice. Domnia lui a fost considerată a fi reprezentat epoca de aur a acestor ținuturi și de aceea a fost onorată cu sărbătoarea Saturnalia. Originea acestei sărbători a fost atribuită de legende lui Romulus, iar de tradiție regilor Tullius Hostilius și Tarquinius Superbus.

Saturnaliile erau numai un început al sărbătorilor agicole care începeau toamna, odată cu însămânțările, și se prelungeau până la solstițiul de iarnă. La Saturnalia era sacrificat un porc la templul lui Saturnus, iar senatorii organizau un lectisternium, adică un bachet somptuos în fața statuilor zeilor, care erau scoase din nișele lor și așezate pe un pat în fața mesei prezidate de preoții ce executau sacrificiul. Sacrificiul se desfășura după obiceiul grecesc, cu capul descoperit. Poporul striga Io saturnalia ! Bina Saturnalia ! și se adresau urări de fericire.

Cele 7 zile ale sărbătorii, care începea pe 17 decembrie, erau prilej de jocuri și veselie. Aveau loc banchete, și schimburi de cadouri între prieteni și cunăștințe. Ultima zi era afexctată unui comerț deosebit. Se purta îmbrăcămintea cea mai comodă, pileus, iar sclavii erau egali cu stăpânii lor, pe care îi serveau la masă. Autoritatea publică încerca să elimine triatețea și războiul, se întrerupeau acțiunile militare, se acordau amnistii și se eliberau sclavi. Sărbătoarea zeului însămânțării avea un caracter pacific, amabil și vesel.

In Forum Romanum s-a construit primul templu dedicat lui Saturnus (Templum saturni sau Aedes Saturni), în anul 497 e.A

De la început el a servit ca loc de depozitare al tezaurului Republicii (Aerarium), într-un subsol care poate fi vizitat și astăzi. Alături de tezaur mai erau păstrate și legile gravate în bronz, decretele senatului și alte documente importante. Pe timpul păcii (Pax Romana), templul mai adăpostea și flamurile și insignele unor legiuni ale imperiului. Tezaurul era gestionat de senat cu asistența cenzorilor și a questorilor. Aceasta nu l-a împiedicat pe Caesar ca în anul 49 e.A, în plin război civil, să se folosească de el. In acel timp tezaurul fusese mutat în alt edificiu, iar arhivele în Tabularium.

Templul a fost restaurat în anul 42 e.A, de către Lucius Munatius Plancus prin folosirea fondurilor din recenta lui victorie din Alpi. Aceasta a fost una dintre ultimile mari donații particulare înainte ca imperiul să preia această sarcină Tacitus semnalează și ridicarea alături a unui arc de trimf, în anul 41 e.A. Patru secole mai târziu, templul lui Saturn a fost refăcut după distrugerea datorată incendiului din anul 283 e.N, din timpul împăratului Carinus. (așa cum indică inscripția de pe fațadă). Reconstrucția este datată între anii 360-380 e.N, demonstrând rezistența senatului în fața extinderii creștinismului în Orașul Etern. Faptul este demonstrat chiar din textul inscripției:

      SENATUS POPULUSQUE ROMANUS RESTITUIT CONSUMPTUM INCENDIO

In traducere: Senatul și poprul Romei a restaurat ce a consumat incendiul.

Templul lui Saturn se găsește în extremitatea de vest a Forum-ului, în fața templului lui Vespasianus și a Porticus Deorum Consentium, aproape de baza colinei Capitoliului. La răsărit se învecina cu Basilica Julia, dincolo de strada numita Vicus Jugarius, care conducea la piața de legume (Forum Olitorium).



templul lui Saturn și basilica Julia-stânga

Din el au mai rămas opt coloane mândre, dintre care șase la fațadă și câte una pe latarale. Toate făceau parte din platforma de fațadă a templului, cea care conducea la cella. Plarforma se sprijinea pe o zidărie de travertin. O parte din infrastructura de sub scara de acces poate fi văzută și astăzi, parte care, probabil, a adăpostit tezaurul.

            Coloanele sunt executate din granit, cele șase din față din granit cenușiu de Mons Capitolinus, iar cele două laterale din granit roșu de Assuan. Numai trei sunt monolitice, celelalte fiind compuse din câte două bucăți unite. Capitelurile ionice au fost executate din marmură albă de Thasos, cu ocazia restaurării din sec.al 4-lea e.N.



Templul lui Saturn și Templul lui Vaspasianus-dreapta

            Arhitrava și friza cu foi de acant este datată ca fiind executată în jurul anului 30 e.A, probabil recuperată din vechiul edificiu refăcut în anul 42 e.A. Patru baze de coloană datează din aceeași perioadă. Dintre celelalte patru, două aparțin sec.al 4-lea, iar două au fost preluate de la alte edificii. Conform unor surse în cella se afla statuia zeului învelită și înarmată cu o seceră. Statuia era executată din lemn tratat cu ulei.

            Vestigiile templuli lui Saturn reprezintă astăzi o imagine emblematică a Romei.