ROMA V - CIRCUL LUI MAXENTIUS

Impăratul uzurpator, Maxentius (306-312 e.N.), a construit un complex rezidențial în afara Romei, pe Via Appia, între mila a doua și a treia,între catacombele şi basilica San Sebastian. In imediata apropiere se află şi mausoleul impresionant al Caeciliei Metella, edificiu ce domină de pe colina scundă de la răsărit de complex. Complexul cuprindea circul, un palat și un mausoleu, construcții abia terminate la sfârşitul domniei lui Maxentius, în anul 312 e.N. O sursă a întăririi legitimității pe tron a lui Maxentius a constituit-o impresionantul său program de construcții în Roma.

Circul urma a fi rezervat familiei imperiale și intimilor. Avea numai 10.000 de locuri și era realizat numai din cărămidă. Era lung de 513 metri și larg de 91 de metri, iar spina, care separa mijlocul arenei, măsura avea 283 de metri lungime. Loja imperială a circului era conectată printr-un portic cu palatul lui Maxentius, ale cărui vestigii sunt ascunse astăzi de un frunziş denas, cu excepţia absidei şi a sălii de audienţe, de formă basilicală, care depăşesc limita arborilor.

 Pentru ornamentare, Maxentius a plasat pe spina un obelisc care provenea de la templul lui Isis din Câmul lui Marte. In afară de obelisc, s-au mai aşezat pe spina o serie de statui, dintre care o copie a bustului lui Demosthene din Agora Ateneişi conurile obişnuite. Marginile spinei erau placate cu marmură.

In evul mediu (sec.al 17-lea) acel obelisc a revenit în Câmpul lui Marte, în Piazza Navona (vechiul stadion al lui Domitianus). El s-a reamplasat ca centru al Fântânii Fuviilor (Fontana dei Fiumi), fântână realizată de Bernini la comanda pa-pei Innocentius al X-lea.

Astăzi Circul lui Maxentius este în ruină, numai stalurile de plecare și spina sunt conservate parțial. Cu toate acestea este cel mai bine conservat circ din Roma antică şi al doilea ca mărime după Circus Maximus. Zidurile sale din exterior sunt încă la verticală, iar conturul spinei este încă vizibil. In partea de apus se găsesc vestigiile a două turnuri, care continuă să impună. Acestea cuprindeau mecanismul destinat să ridice porţile de plecare a carelor în cursă. In extremitatea răsăriteană se găsea un mic arc de triumf.  Locul judecătorilor se găsea pe latura sudică, în partea de jos a gradenei, la două treimi din lungimea acesteia, loc de unde puteau observa cel mai bine linia de sosire. Loja imperială, ale cărei urme sunt identificabile, se găsea într-o poziţie optimă pentru observarea arenei. Exact în faţa lojei imperiale, în peretele lung din sud, exista un alt mic arc, prin care se putea vedea mausoleul Caeciliei Metella.

Circul lui Maxentius mai este numit și Circul lui Romulus, după numele fiului defunct al împăratului, Valerius Romulus, mort la o vârstă fragedă, în anul 309 e.N. Este probabil ca acela să fi fost îmgropat în mormântul cilindric alăturat, numit Mormântul lui Romulus, mormât pe care şi-l destinase pentru sine, Maxentius.

Datorită amenajării complexului rezidenţial la sfârșitul domniei lui Maxentius și datorită morții foarte apropiate a acestuia, în anul 312 e.N, în bătălia de Podul Milvius, contra lui Constantin I-ul, se poate aprecia că circul nu a fost folosit în perioadele următoare. Primele jocuri au fost jocuri funerare, care, ca şi circul, au fost destinate divinizării lui Romulus. Accentul omniprezent al morţii şi al apoteozei, a argumentat ipoteza că întregul complex a dobândit un caracter funerar din momentul inaugurării. Ca urmare, după dispariţia lui Maxentius totul a rămas lipsit de interes festiv.

In evul mediu circul a fost numit eronat Circul lui Caracalla, datorită faptului că în apropiere s-au găsit urme atribuite aceluia.