ROMA V - TERMELE LUI CARACALLA

Impozantele ruine ale Termelor lui Caracalla sunt situate la poalele colinei Aventin, în sudul Romei și în apropiere de Circus Maximus. Ele permit descoperirea resturilor a ce a fost unul dintre cele mai mari și mai bogate edificii termale ale Imperiului Roman, care puteau să primească 1600 de persoane.

Acest imens comlex, întins pe 11 hectare, a fost inițiat de împăratul Septimius Severus (193-211 e.N), dar inaugurarea s-a făcut sub domnia fiului și succesorului său, Caracalla (211-217 e.N), în anul 216 e.N. Puțin mai târziu, alți doi împărați au terminat construcția printr-o incintă exterioară, Heliogabalus (212-222 e.N) și Alexander Severus (218-235 e.N). Ansamblul nu s-a limitat la un simplu stabiliment de baie, ci a cuprins suprafețe sportive (palestre), biblioteci, săli de masaj și examene medicale, etc. Toate serviciile anexe făceau din Termele lui Caracalla un loc de plăcere, de întâlniri și de afaceri.

Arhitectul care a conceput lucrarea nu este cunoscut.

Termele lui Caracalla au preluat modelul Termelor lui Traianus, realizate cu un secol înainte, între 104-109 e.N. Urmând un plan riguros simetric, edificiul se compune dintr-un corp central destinat băilor, încunjurat de o incintă aproapr patrată. Cuprinse între cele două peristile ale imprejmuirii, termele se integrează într-un ansamblu vast ce cuprinde o esplanadă, sau pribol. Cele două ansamble de edificii erau înconjurate de grădini, fântâni și bănci pentru odihnă. Orientarea termelor s-a calculat astfel încât să se obțină cea mai bună poziție față de soare, poziție căutată pentru toate băile romane.

Ruinele Termelor lui Caracalla sunt cele mai bine conservate din Imperiul Roman și permit reprezentarea diferitelor zone ale unor terme. Grădina închisă, înconjurată de o împrejmuire cvasi-pătrată, conține 64 de cisterne a câte 80.000 de litri fiecare, alimentate de un apeduct. Din această grădină se putea ajunge la magazine și restaurante, la stadion și, desigur, la stabilimentul principal al termelor. Apeductul era vital pentru funcționarea termelor, așa că s-a construit o derivație din apeductul Aqua Marcia, derivație care s-a numit Aqua Antoniniana.

In centrul stabilimentului, pe una din axe, se urma succesiunea clasică a băilor, care trecea prin Caldarium ( spațiul cel mai cald), prin Tepidarium (spațiu cu căldură medie), pentru a sfârși în cea mai mare sală, cea numită Frigidarium (spțiul cel mai rece) și cu natatio (piscina). Cea de a doua axă, perpendiculară pe precedenta, era compusă din frigidarium și două palestre. Această dispunere în cruce era completată de săli de serviciu, sau de circulașie (vestibule de intrare, vestiare, etc.), pentru a constitui un edificiu compact. In acst fel toate sălile încojurau sala centrală Frigidarium, fapt ce ușura circulația internă.

Edificiul termal măsura 214 metri lungime și 110 metri lățime, fără a cuprinde Caldarium, care se insera numai parțial în corpul clădirii. Frigidarium avea 58 de metri pe 24 de metri și se constituia într-o veritabilă navă centrală, cu trei bolți susținute de opt pilaștri.

Caldarium avea un plan circular cu diametrul de 34 de metri și era numai jumătaste încastrat în clădire. Opt pilaștri susțineau o cupolă evaluată la 45 de metri înălțime. Piscina (natatio) avea 53 de metri lungime, asemănător piscinelor moderne.

Cu un aspect exterior foarte sobru, termele erau bogat decorate la interior. Nu au mai rămas astăzi decât prea puține rlrmente care să vorbească de bogăția uimitoare a acestor terme, bogăție completată sub împărații Heliogabalus (Elasgabal) și Alexander Severus. Zidurile de cărămidă care se văd astăzi erau acoperite cu marmură, cu mozaicuri și cu numeroase statui dispuse prin nișe.

Sălile principale erau acoperite cu marmură ornată cu bronz aurit. Celelalte ziduri erau acperite de marmură colorată, iar plafonele erau, probabil, decorate cu picturi. Pavajul din aproape toates ălile era realizat din mozaic. Incăperile bazinelor și palestrele erau decorate cu statui și frescă. Unele băi individuale erau săpate în marmură din cea mai prețioasă, altele executate din bazalt, granit, porfir și alabastru. In întregul edificiu existau cel puțin 1600 de scaune de marmură.

Termele lui Caracalla au fost restaurate sub împăraţii Aurelianus şi Diocletianus, dar şi de către regele ostrogot Theodoric cel Mare, la începutul sec.al 6-lea e.N.
Contrastând cu un exterior sobru, interiorul era decorat cu bogăție, pavaje din marmură, sau mozaic, pereții acoperiți cu mozaic sau cu stuc aurit, marmură albă la capiteluri și cornișe, marmură policromă, porfir și granit la coloane.

In anul 537 e.N,  tot ostrogoții, dar conduși de regele Vitiges, au distrus apeductul de alimentare cu apă, pe timpul asediului Romei stăpânite de generalul bizantin Belisarie. Apoi termele au căzut în ruină după incursiunile sarazinilor, în sec.al 9-lea. In evul mediu au devenit cimitir pentru pelerinii decedați la Roma și carieră de materiale de construcții pentru bisericile și palatele noi. Papa Paul al III-lea (1534-1549), din familia Farnese, a apelat cu larghețe la această sursă pentru construirea basilicii Sfântul Petru.

Jaful a permis și scoaterea la lumina zilei a numeroase statui, precum faimosul Taur și Hercule din colecția Farnese de la Neapole, marile fântâni de granit ce se găsesc astăzi în faţa ambasadei franceze, în piaţa Farnese. Au mau rămas pe loc unele mozaicuri cu desene geometrice, sau cu reprezentări de personaje ce vânează animale acvatice.

Primele săpături sistematice au început în anul 1824, când s-a degajat pavimentul cu mozaicuri. In 1901 şi 1912 au început a fi degajate şi subteranele în care s-a găsit un Mithraeum, în 1938.

Sub Roma Imperială, termele s-au multilicat cu repeziciune. S-au consemnat 70 la sfârşitul sec. 1 e.A şi mai mult de o mie două secole mai târziu, extinse în toate localităţile romane ca urmare a evoluţiei sociale avansate.
Romanii veneau aici în fiecare zi la începutul dupăamiezii, atunci când se termina ziua de muncă, sau de actuivitate. Cei mai săraci aveau acces. se diferențiau de cei bogați prin lipsa sclavilor însoțitori. Băile publice reprezentau o trăsătură a civilizației romane, care susținea principiul că un corp sănătos se putea păstra grație băilor și exrcițiilor fizice, alături de o minte sănătoasă și cultivată în biblioteci. Asta nu înseamnă că băile nu au fost și loc al unor destrăbălări și al unor fapte reprobabile.