GEOGRAFIA - EDIFICII DE CULT CIUDATE

Oase de om & sticle de bere: din ce se mai fac azi lacasele de cult? Piatra, lemn, caramida – astea au fost, timp de secole, materialele preferate ale omului cand s-a pus problema sa construiasca o un edificiu inchinat divinitatilor. Dupa aceea, a venit betonul – si a ramas pana azi. Iar pe dinauntru – lemn, sticla, metal, mai nou si plastic, ca e ieftin – cam din asta s-au facut si se fac bisericile, templele, moscheile. Dar, printre atatea alcatuiri din piatra, lemn, caramida si beton, cu décor din ingredientele de mai sus, mai apar prin lume, ici-colo, si cateva raritati arhitecturale, la care elementul-surpriza e reprezentat de materialele din care sunt facute sau cu care sunt impodobite in in interior. Dintre multele edificii religioase impunatoare sau stranii ale lumii acesteia, iata cinci care uimesc privirea si gandul prin neobisnuitul viziunii care a conceput fie structura peretilor, fie decoratia interioara, fie ambele, efectul fiind, in orice caz, surprinzator.

Din sticla si inox: Catedrala de Cristal, SUA

 

Construita de o "vedeta" a vietii religioase din America, un binecunoscut tele-predicator, dr. Robert H. Schuller, biserica protestanta din orasul californian Garden Grove e o magnifica "zidire" (am folosit cuvantul pentru savoarea sa arhaica, pentru ca altfel, nu se potriveste; peretii acestui fantastic edificiu nu sunt ziditi, greoi, din blocuri de materiale opace, ci par insasi materializarea luminii - a luminii divine, spun credinciosii -, solidificata in chipul unei catedrale).

O catedrala de lumina, intr-adevar; si imensa, pe deasupra - stil american -, ceea ce o face cu atat mai fascinanta. Inalta cat o cladire de 12 etaje, are peretii alcatuiti din peste 12.000 de panouri de sticla transparenta, prinse intr-un paienjenis de otel.

Impresionanta privita din afara, e inca si mai coplesitoare vazuta dinauntru, cu plafonul aflat undeva sus, departe, deasupra capului, cu lumina care se revarsa si cerul care se intrevede prin peretii ei stravezii .

La asemenea volum, trebuiau si niste dotari pe masura: de pilda, biserica are una dintre cele mai mari orgi din lume, cu peste 16.000 de tuburi.

Din sticla alba si oglinzi: templul Wat Rong Khun, Thailanda

 

Opera a unui artist contemporan, Chalermchai Kositpipat, lacasul - desi e inca neterminat - si-a castigat deja faima: nu seamana cu nici un alt templu din Thailanda; de fapt, nu prea seamana cu nimic din lumea asta, dar seamana atat de bine cu o cladire din povesti, incat te astepti sa rasara din el cine stie ce fapturi fabuloase.

Pentru a impodobi templul inchinat lui Buddha, artistul se sprijina pe simbolistica traditionala si isi foloseste intreaga sa putere imaginativa, inchipuind o ornamentatie ce aminteste de cele patru elemente, de puritatea lui Buddha, de renastere, de lupta dinte bine si rau… Pe dinafara, totul ia forma unei incredibile alcatuiri din sticla alba, ce pare impodobita cu o dantelarie de gheata.

Inceput in 1997, templul se afla inca in constructie, artistul adaugand intruna noi detalii care sa-i desavarseasca viziunea.

Din sticlă: Templul Wat Pa Maha Chedi Kaew, Thailanda

 

Exceptional exemplu de gandire ecologica & arhitectura "verde": templul Wat Pa Maha Chedi Kaew este facut din - tineti-va bine! - UN MILION DE STICLE DE BERE!

Da, in loc de caramizi, peretii sunt construiti din sticle de bere, verzi si brune (sticle de Heineken si Chang - o marca locala de bere, foarte populara), dispuse astfel incat sa formeze modele geometrice, iar rezultatul este un mic edificiu cu infatisare pe cat de originala, pe atat de armonioasa.

Cum ceva teren ar mai fi, iar bere se gaseste din belsug, micul templu se afla inca in constructie. E un edificiu ridicat, intr-un fel, prin subscriptie publica, desi "subscriptia" vine sub o forma cu totul neasteptata. Calugarii budisti ai lacasului au reusit sa imbine conceptul de implicare a comunitatii intr-un proiect de arhitectura religioasa cu o metoda de a-si procura, cu cheltuieli mici, materialul de constructie necesar: credinciosii sunt rugati sa aduca sticle goale de bere, din care calugarii construiesc zidurile templului, extinzandu-l mereu.

Din stanca si arama: Temppeliaukio Kirkko, Finlanda

 

In mintea noastra, o biserica rupestra - adapostita in stanca - e ceva arhaic, rustic si primitiv. O biserica rupestra moderna… pare o contradictie in termeni.
Si totusi… exista! Ingropata in mijlocul capitalei finlandeze, Helsinki, lacasul arata - vazut din afara - a orice, doar a biserica nu: e un imens capac bombat, de arama, peste un soi de ghizduri de fantana - uriasa - din piatra.

Construita de fratii arhitecti Timo si Tuomo Suomalainen, biserica a fost terminata in anul 1969. Spatiul interior a fost scobit intr-un afloriment (o masa de roca), in interior peretii ramanand, in cea mai mare parte, din piatra bruta, colturoasa. Deasupra a fost asezat un acoperis boltit din cupru, cu margini din sticla, prin care patrunde lumina.
Suprafata interiora a acoperisului e o alta ciudatenie arhitecturala - e realizata, in intregime, din sârmă de cupru.
Desi lacas de cult, cladirea e folosita adesea pentru concerte, datorita acusticii sale uimitoare, si e, totodata, una dintre cele mai populare atractii turistice ale capitalei Finlandei.

Din oase de om: Kostnice Sedlec, Cehia

 

Am lasat-o dinadins la urma pe aceasta, pentru ca, intr-un top al celor mai bizar decorate biserici, ar fi aproape sigur pe primul loc. Asta pentru ca ormentatia interioara a bisericii este facuta din zeci de mii (!) de oase umane!
Kostnice Sedlec (Osuarul din Sedlec) este o micuta capela romano-catolica, aflata intr-un foarte frumos orasel ceh cu origini medievale, numit Kutna Hora si intrat, in 1953, pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.
Biserica asta - sau, mai exact, original-macabrul ei decor - are in spate o poveste cu pelerini, cu ciuma si, evident, cu multi morti.

Hai s-o luam de la inceput: in 1278, abatele manastirii cisterciene din Sedlec (astazi o suburbie a orasului Kutna Hora) a plecat in pelerinaj in Palestina - in ceea ce crestinii numeau, pe atunci, Pamantul Sfant.
Intors de acolo, abatele ar fi adus cu el o mana de pamant luat de pe muntele Golgota, pamant pe care l-a imprastiat prin cimitirul manastirii.
Cum, pe vremea aceea, toti crestinii din Europa purtau un mare respect Pamantului Sfant, ca fiind locul nasterii lui Iisus Hristos, vestea despre cimitirul astfel "sfintit" s-a raspandit prin tinut si multi localnici au lasat cu limba de moarte sa fie ingropati neaparat acolo.

In cele doua secole care au urmat au mai trecut prin zona si doua epidemii de ciuma, care au lasat in urma atat de multi morti, incat cimitirul a devenit curand neincapator si a trebuit extins.
In jurul anului 1400, in mijlocul cimitirului a fost construita o biserica, prevazuta si cu o incapere menita sa slujeasca drept osuar, pentru a adaposti ramasitele pamantesti dezgropate cu prilejul lucrarilor de constructie sau scoase din pamantul cimitirului pentru a face loc mortilor "proaspeti" (e clar ca spatiul devenise deja o mare problema).

Si asa, an dupa an, oasele s-au tot adunat in osuarul capelei. Constructia a fost renovata si extinsa intre anii 1703-1710, dar oasele se tot ingramadeau in ea.
In 1870, seniorii locului, familia Schwarzenberg, l-au insarcinat pe un anume František Rint, de meserie tamplar si cioplitor in lemn, sa puna ordine in gramezile de oase adunate de veacuri in biserica.

Rint, insa, care avea, se vede, o vana artistica secreta, nu s-a multumit sa aseze oasele pe caprarii - cranii langa cranii, omoplati langa omoplati si vertebre langa vertebre - ci, intrevazand potentialul lor ca elemente de decor, a avut uluitoarea inspiratie de a transforma aceste ramasite intr-o podoaba pentru biserica - o idee care, desi extravaganta, parea, in acelasi timp, pioasa, astfel incat nimeni n-a avut nimic de obiectat.

Şi aşa se face că, astazi, bisericuţa din Sedlec este faimoasă pentru cutremuratorul ei decor. Boltile sunt marginite cu siruri de cranii, un candelabru impunator e mesterit artistic din oseminte imbinate cu grija, pana si blazonul familiei Schwarzenberg este "interpretat" in os, iar in colturile bisericii, 4 imense gramezi de oseminte reamintesc tuturor vremelnicia existentei pamantesti. Memento mori!