ROMA - MAUSOLEUL SFINTEI HELENA, MAMA IMPĂRATULUI CONSTANTIN CEL MARE

Mama Impăratului Constantin cel Mare (306-337 e.N) care a fost canonizată ulterior dispariţiei sale, s-a stins din viaţă în anul 329 e.N, la Nicomedia, în Asia Mică. Pentru început a fost înmormântată la Constantinopol, după care rămăşiţele i-au fost depuse la Roma, într-un Mausoleu măreţ, demn de mama unui împărat roman. Nu este cunoscut motivul pentru care i-a fost ales locul de veci la Roma, deşi Constantin cel Mare a inaugurat noua sa capitală, de la Byzantium, chiar în anul următor morţii mamei sale atât de respectate de el.

Catacombele Marcelliuns și Petrus

Mausoleul a fost ridicat, între 326-330 e.N, pe Via Labicana, astăzi Via Casilina şi avea un plan şi unul octagonal la interior. Ca şi despre mausoleul destinat fiicelor împăratului, Constantina şi Helena, ridicat pe Via Nomentana, în aceeaşi perioadă, s-a zis că Mausoleul Helenei ar fi fost ridicat chiar pentru Constantin cel Mare. In anbele cazuri ipoteza nu a avut legătură cu realitatea. In acele decenii din prima jumătate a sec.al 4-lea e.N, Constantin cel Mare ăţi plămădea o altă capitală pe malul Bosforului şi o nouă necropolă imperială lângă măreaţa biserică Sfinţii Apostoli din viitorul Constantinopol.

Zona în care s-a edificat Mausoleul Helenei făcea parte dintr-un complex de construcţii dinspre sfârşitul Imperiului Roman, numit annone Duas Lauros, care se întindea de la Porta Maggiore pe o treime de milă pe Via Labicana. Cartierul cuprindea catacombele lui Marcellino e Pietro (unde s-a presupus că au fost îngropaţi cei doi martiri) şi basilica paleocreştină cu acelaş nume. Din aceasta din urmă a mai rămas foarte puţin, resturile ei fiind utilizate pentru biserica modernă Santi Pietro e Marcellino Lauros Duas annone. Inainte de ridicarea mausoleului locul fusese destinat unui cimitir al celor din cavalaeria personală a împăraţilor (singulares equites) Deoarece nu s-a descoperit nimic din acea necropolă bine atestată, se presupune că însuşi Constantin a distrus-o deliberat, drept răzbunare că acei cavalerişti din garda lui Maxentius i se opuseseră în bătălia de la Podul Malvinus.

Cu timpul mausoleul s-a deteriorat, iar materialele sale au luat calea altor construcţii medievale. In sec.al 8-lea a devenit fortăreaţă nobilioară, dar şi-a păstrat rostul de mausoleu al Helenei până în sec.al 11-lea, când sarcofagul ei a fost mutat la Latran, iar mult mai târziu la Vatican. Intre timp lângă ruinele mausoleului s-a construit capela, sau bisericuţa paleicreştină.

Sarcofagul Sfintei Helena

Rdificiul era constituit din două cilindri din zidărie groasă. Cea interioară era mai înaltă şi avea un diametru exterior de 27,74 metri, iar la interior 20,16 metri. La origine avea o înălţime de 25, 42 de metri, fin carev au mai rămas astăzi numai 18 metri, cupola fiind dispărută.

La interior cilindrul central avea un plan octogonal, înconjurat de nişe înalte şi alternative, rectangulare şi semicirculare. Una dintre ele adăpostea intrarea. In corespondenţă cu nişele, la un nivel superior se găseau opt ferestre cu arcade. Pentru a fi uşurată greutatea cupolei, înzidăria superioară s-au înglobat amfore pântecoase ca şi la Mausoleul lui Romulus şi la cel din Villa Gordiani, Acele amfore au devenit vizibuile atunci când s-a prăbuşit cupola. Existenţa acelor amfore înglobate a condus la numele medieval al mausoleului, cel de Torpignattara (Torre delle pignatte, care înseamnă Turnul Vaselor).

Nişa rectangulară opusă intrării principale a fost, probabil, rezervată sarcofagului magnific al Helenei, sarcofag din porfir roşu, material rezervat numai familiilor imperiale. Pereţi exteriori ai sarcofagului sunt decoraţi cu cavalerişti în scene de luptă cu inamici căzuţi pe jos. Această decoraţie duce la ipoteza că sarcofagul ar fi fost pregătit pentru însuşi împăratul Constantin.