BASARABIA INTERBELICĂ - STATUI ALE REGELUI FERDINAND I-ul

Statuia regelui Ferdinand I
Chişinău 1939

"Fără vamă de suferinţi, fără lacrimi din prisosul durerii, fără sânge din prisosul vieţii, nu se mântuie din robie un neam". Cuvintele exacte, actuale şi astăzi, ale istoricului Nicolae Iorga s-au adeverit la începutul secolului XX, când românii din Basarabia, după secole de vitregii, au simţit gustul libertăţii. Vântul sfânt al libertăţii a trecut întâi printre rândurile ostaşilor moldoveni din armata rusă. Soldaţii şi ofiţerii basarabeni au constituit comitete revoluţionare pe fronturile român şi rus precum şi în spatele frontului. Membrii Comitetului Central Militar Moldovenesc, sub preşedinţia ofiţerului Gherman Pântea (originar din s.Zaicani, jud.Bălţi, gub.Basarabia) s-au adunat în octombrie 1917 într-un Congres unde au proclamat autonomia Basarabiei de Imperiul Rus şi au ales un Birou pentru organizarea Sfatului Ţării. Acest eveniment este considerat pe bună dreptate preludiul unirii cu Patria-Mamă România.



Regele Ferdinand I 1865-1927



Unirea din 1918 a fost urmată de o perioadă binecuvântată pentru România şi tot neamul românesc, în care era garantat dreptul la proprietate, introdus votul universal, înființată Patriarhia Română și implementată reforma agrară în condiții echitabile pentru țărani, talpa țării.

La 16 ianuarie 1937, în memoria a 20 ani de la Congresul Militar Moldovenesc din Chişinău, ofiţerii de rezervă (veterani) din Basarabia în număr de 15 persoane, sub preşedinţia d-lui Gherman Pântea, asistat de dl. Elefterie Sinicliu ca secretar, organizează Comitetul care a decis ridicarea la Chişinău, prin colectă publică, a Monumentului neuitatului Rege al României Ferdinand I, Întregitorul de Neam şi Ţară. În concepţia lui Gh. Pântea, statuia Regelui Erou Ferdinand I din Chişinău urma să fie "o pildă de pioasă recunoştinţă în amintirea Regelui ţăranilor, pe care i-a înstăpînit în brazda lor strămoşească şi totodată un simbol de neclintită credinţă în veşnicia pietrei de hotar aşezată la graniţa Nistrului Românesc".

Comisia pentru edificarea monumentului, alcătuită din edilii Chişinăului, comandantul armatei şi Comitetul, alege locul amplasării monumentului şi anume "în scuarul din faţa palatului mitropolitan, la 6 metri de bordura trotuarului bulevardului Alexandru cel Bun (azi Ştefan cel Mare şi Sfânt), în faţa monumentului portal al catedralei mitropolitane".



German Pântea 1894-1968
Ofiţer basarabean - deputat în sfatul ţării,
primar de Chişinău şi de Odesa



Macheta monumentului Regelui Ferdinand I, executată de sculptorul român Oscar Han, a fost aprobată de M.S. Regele Carol II-lea a României, iar colectarea rapidă a fondurilor, de la oamenii de bună credinţă din ţară, a permis aşezarea pietrei de temelie la 27 martie 1938. Manifestaţia prilejuită de acest fapt, de o grandoare naţională, a avut loc prin oficierea slujbei religioase de către Î.P.S. arhiereu Efrim la catedrala din Chişinău (Nihil sine Deo, deviza Casei Regale a României), fiind prezenţi delegaţi de la Orhei, Lăpuşna, Bălţi, etc., elevi ai şcolilor secundare, autorităţile civile şi militari.

Sculptura din bronz, exectată de O. Han, a fost anterior expusă la București, în grădina Ateneului Român spre a fi văzută şi admirată de locuitorii Capitalei. Ulterior, lucrarea a fost plasată la Chişinău pe un soclu de beton placat cu piatră moale. Sculptorul O. Han, autorul mai multor monumente din România în perioada interbelică, este de asemenea autorul monumentului domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, din Orhei (1934).

La 5 februarie 1939, în prezenţa reprezentantului la Chişinău a M.S. Regelui Carol II-lea,  d-l. General Nicolae Ciupercă (fost ministru de război, inspector general al armatei române), a trei miniştri din Guvernul României şi a delegaţilor oficiali ai mai multor provincii româneşti, are loc dezvelirea monumentului. După slujba religioasă, oficialii desprind culorile ţării de pe monument, după care se intonează Imnul Regal. Mai mulţi inviţati şi gazdele au luat cuvântul pentru a-şi exprima trăirile, iar solemnitatea dezvelirii monumentului a fost difuzată integral, la radio.

Trebuie remarcat că în perioada interbelică în Basarabia au mai fost edificate încă două monumente ale Regelui Ferdinand: la Rezina (1938), sculptor Alexandru Plămădeală şi la Ismail (1938), sculptor Dimitrie-Bârlad.