ROMA - APEDUCTUL TEPULA XXXX

Construit în anul 125 e.A, Apeductul Tepula (Aqua Tepula) a fost cel de al patrulea apeduct al Romei. A fost edificat de cenzorii Lucius Cassius Longinus Ravilla şi Cneus Servilius Caepio. Numele său indică temperatura călduţă a apei adusă la Roma. Apa era captată dintr-o sursă apropiată de Via Latina, pe teritoriul oraşului Tusculum, la răsărit de Roma, dar a primit ulterior ape din deturnări din Aqua Julia, când a fost construit acest apeduct. Agrippa l-a împreunat cu Apeductul Julia, cu care utiliza aceleaşi arcade, dar prin canale separate. Apele celor două apeducte se separau în apropiere de Roma. Apeductul Tepula urmărea Via Latina până la Roma.

Parcursul Apeductului Julia, care folosea aceleaşi arcuri, avea 22,9 km, dintre care 10 Km pe parcurs subteran, iar restul, în apropiere de Roma, pe 9,6 Km pe arcade. Deorece pe primii cinci kilometri cele două apeducte formau un singur corp, se poate estima că lungimea Apeductului Tepula era de numai 18 Km.

           El atingea orașul la Poarta Maggiore, unde se încrucișa cu Apeductul Claudia, care purta Apeductul Anio Novus. Impreună cu apa altor două apeducte, Marcia şi Julia, apa din Tepula se aduna în rezervoare închise în apropiere de Porta Maggiore. Cele trei fluxuri de apă părăseau rezervoarele pentru a se întâlni pe aceleaşi arcade, dar în canasle separate. Canalul Apeductului Julia se afla deasupra Apeductului Tepula, care se afla deasupra canalului Apeductului Marcia. Ajunse la nivelul colinei Viminal, toate trei pătrundeau în canale subterane alăturate şi distribuiau apa lor în toată Roma. Unul din acele canale trecea pe sub colina Caelius fără a furniza nimic acestei coline, după care trecea pe desupra porţii Capena.

Din punct de vedere al înălţimii, pe timpul lui Frontinus (sfârşitul sec. 1 e.N), Tepula era cel de al patrulea apeduct al Romei (38,23 metri), fără a lua în considerare apeductele construite ulterior de Traianus şi Alexander Severus. A fost reparat de Augustus în anul 11 e.A. In reglementele din epoca lui Frontinus era înscris cu un debit de 16.500 mc/zi, debit calculat la bazinul de epurare, deoarece nu avea o sursă proprie distinctă.