ROMA - EMPORIUM XXXX

Emporium era un port fluvial antic al Romei. Dispunea de cheiuri şi antrepozite situate între Aventin şi Monte Testaccio, o colină artificială formată de-a lungul timpului din resturile amforelor sfărâmate, mai ales amfore de ulei şi de vin. Amforele erau aduse din întregul bazin mediteraneean, dar mai ales din Grecia şi cu ulei din Spania.

 Porticus Aemilius -gravura lui Piranese - 1756

Vestigii ale chiurilor şi ale antrepozitului.

Numele comun de emporium (care deriva din limba greacă, ἐμπόριον, emporion) desemna, în lumea antică o piaţă de comerţ maritim sau fluvial. El a devenit adesea şi nume propriu al unor porturi sau pieţe comerciale (spre exemplu Empurias / Ampurias).

La începutul sec.al 2-lea e.A, dezvoltarea economică şi demografică a Romei a făcut ca vechiul port fluvial al Forumului Boarium  să devină insuficient, port care se găsea în apropierea colinelor. Ca urmare edilii Lucius Aemilius Lepidus şi Lucius Aemilius Paullus Macedonicus au decis, în anul 193 e.A, să construiască un nou port în lungul Tibrului, într-o zonă liberă de la sud de colina Aventin. Cu această ocazie s-a ridicat şi un depozit imens, numit Porticus Aemilius, edificiu cu o lungime de 487 de metri şi o lăţime de 60 de metri. El a sost reprezentat cu mare precizie în planul de marmură din timpul împăratului Septimius Severus în forurile imperiale.

In anul 174 e.A, Emporium a fost dalat cu piatră şi dotat cu bariere şi scări către Tibru. La cheiul său se descărcau mărfuri generale şi materii prime (precum marmura, granitul, lemnul, etc.) Mărfurile ajungeau din portul maritim Ostia, în lungul Tibrului, cu șalupe remorcate de pe maluri cu atelaje cu boi. De-a lungul secolelor, fragmentele de amfore care conținuseră produse lichide au fost depozitate în apropiere, ca spărturi, formând cu încetul Monte Testaccio, colină artificială care încă mai există. Numărul amforelor care au ajuns în această movilă artificială este estimat la 25.000.000.

In epoca lui Traianus edificiul depozitelor Porticus Aemilius a fost reconstruit în opus mixtum (Straturi de piatră și de cărămidă), în timp ce suprafaţa colinei Testaccio s-a umplut progresiv cu magazine și cu locuințe.
Portul a fost decopertat parțial între anii 1868-1870 pe timpul lucrărilor de canalizare ale Tibrului și din nou în 1952. El se întindea pe distanța unui kilometru la sud de Poarta Trigemina sau Minucia.
Astăzi sunt vizibile anumite porțiuni ale portului antic, înglobate în peretele din lungul Tibrului, pe o lungime de 500 de metri, împreună cu trepte sau rampe de acces. Se pot vedea și blocuri de travertin străpunse, pentru ancorarea șalupelor, amintind de cele din portul de la Aquileia. Aceste vestigii aparțin epocii împăratului Traian. In cartierul Testaccio din imediata apropiere s-au descoperit vestigii de magazine și mormântul consulului Servius Sulpicius Galba, unul dintre cele mai vechi morminte descoperite în Roma.