Vladimir Rosulescu - Istorie: CHURCHILL ȘI PATTON

miercuri, 17 octombrie 2012

CHURCHILL ȘI PATTON - OPERAȚIUNEA INIMAGINABILUL

Istoricul britanic Max Hastings, care publica in Daily Mail o serie de articole aniversare la 70 de ani de la semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov, scrie ca Churchill intentiona chiar sa-i mobilizeze pe hitleristii invinsi pentru a-i scoate pe rusi din Europa de Est. Winston Churchill, premier britanic in perioada celui de-al doilea razboi mondial, credea in 1941 ca, o data cu incheierea razboiului, SUA si Imperiul Britanic vor crea cel mai puternic bloc militar din istorie, insa in 1945 URSS s-a dovedit mult mai puternica, iar Marea Britanie – mai slaba decat se astepta el. In afara de aceasta, Churchill era ingrijorat de soarta Poloniei, care s-a pomenit sub puterea URSS.

“La scurt timp dupa capitularea Germaniei, Churchill si-a surprins Statul Major cu intrebarea daca trupele anglo-americane ar fi in stare sa inceapa o ofensiva in vederea expulzarii trupelor sovietice”, scrie Hastings, potrivit caruia Churchill dorea o solutionare corecta a problemei Poloniei. Churchill i-a informat pe militari ca vor dispune de soldatii si de potentialul german. “Cu alte cuvinte, germanii invinsi ar fi urmat sa fie atrasi de partea Occidentului”, explica autorul articolului. A fost fixata chiar data unei noi ofensive, sub numele de cod “Operatiunea Inimaginabilul”: 1 iulie 1945. Ministerul de Externe si comandantul suprem al Armatei britancie, Sir Alan Brooke, erau speriati de intentiile belicoase ale lui Churchill. Cu toate acestea, Statul Major a analizat, intr-o atmosfera strict secreta, scenariul privind declansarea de actiuni militare impotriva rusilor, iar Stalin, dupa cum era de asteptat, a aflat destul de repede. Publicul larg insa nu a aflat de ideea lui Churchill decat in 1998, cand Arhiva Nationala a Marii Britanii a desecretizat documentele doveditoare.

La randul sau, Stalin il privea pe Churchill cu mare suspiciune, temandu-se ca Occidentul va incheia o pace separata cu Hitler si, posibil, va intoarce armele impotriva URSS. Americanii insa nu doreau o confruntare cu Moscova si incercau sa-l franeze pe Churchill, subliniaza autorul articolului. “Peste putina vreme, dosarul pe marginea ‘Operatiunii Inimaginabilul’ a fost inchis: presedintele american Harry S. Truman a trimis o telegrama in care declara clar ca americanii nu vor incerca sa-i scoata cu forta pe rusi din Polonia si nici macar nu vor ameninta Moscova cu asemenea actiuni”, precizeaza istoricul britanic. Churchill nu s-a indoit nici o clipa de relele intentii ale URSS in ceea ce priveste Europa de Est si lumea intreaga, scrie Hastings, potrivit caruia, din acest punct de vedere, premierul britanic si-a devansat timpurile. In august 1946, cand, temandu-se de un conflict cu URSS, Statul Major al SUA a inceput sa elaboreze, la randul sau, un scenariu de actiuni pentru o asemenea eventualitate, la Londra s-a dat jos de pe raft dosarul privind “Operatiunea Inimaginabilul”.

Intențiile postbelice ale lui Churchill au fost inițiate și susținute, mai ferm și mai înainte, de generalul vulcanic american Gerorge Patton. A militat pentru războiul contra URSS încă din ultimile luni ale celui de al doilea război mondial. Patton și-a manifestat public simpatia aux față de germani. Cu grijă de a menaja Germania pentru a o folosi ca contrapondere contra URSS, comandamentul americain l-a însărcinat pe Patton să ocupe régiunea unde se refugiaseră cea mai mare parte a naziștilor : Bavaria (fieful du foc-NSDAP) în Germania ocupată, unde el și-a instalat cartierul general la Regensburg .

După moartea lui Roosevelt, Patton militat foarte activ în favoarea proiectului ce viza atacarea URSS după capitularea Germaniei. Pentru aceasta el a propus cearea unui incident care să servească drept pretext al atacului pentru a lovi pe comuniști cu un picior în fund până la Moscova. Ca atare el nu a dezarmat multe regimente germane, ţinute în rezervă în vederea ofensivei dorite.

Proiectul nu a fost pus în aplicare din cauza dificultății de a-l justifica în fața opiniei publice americane, dar și mica dorință a armatei de a lupta cu foștii frați de arme, dar probabil și de teama inspirată de sălbatica Armată Roșie.

Generalul atât de popular a comparat public naziștii cu democrații sau republicanii americani și s-a ridicat împotriva acțiunii de dez-nazificare, apreciind că naziștii puteau deveni foarte buni auxiliari contra sovieticilor.

Medaliile obţinute de Generalul Patton

Scandalurile pe această temă s-au acumulat asupra persoanei sale, poziţia lui Patton ne putând rezista. Eisenhover şi-a mai susţinut generalul, dar a trimis pe Robert Murphy să realizeze o anchetă în Bavaria. Acela a descoperit că 25 de ofiţeri nazişti mai operau încă în Bavaria. A fost picătura care a făcut să se reverse paharul.
Eisenhover nu a mai putut susţine pe Patton, dar cum aura generalului rebel rămăsese mare, a trebuir să-l menajeze. I-a retras comandamentul din Bavaria, iar în contrapartidă i-a oferit în octombrie 1945 comanda Armatei a 15-a (care era o armată fictivă ce exista numai pe hârtie). Patton a murit puţin după aceea stingând astfel polemica asupra persoanei sale, dar lăsând chestiunea tratamentelor deportaţilor de către armata americană încă deschisă ( a trebuit aşteptat anul 1946 pentru ca armata americană să trateze ca şi pe alţii deportaţii evrei).
Patton a murit la Heidelberg, în urma unui prezumtiv accident de maşină, la 21 decembrie 1945 şi a fost înmormântat în cimitirul american de la Haam, în Marele Ducat de Luxenburg, în mijlocul oamenilor din armata sa a 3-a. Fiind considerat eliberatorul Luxemburgului a fost înmormântat la Haam. Unii autori au caracterizat moartea sa drept un complot, prezumând că Patton a fost ochit de un trăgător de elită, maşina sa fiind lovită voluntar de un camion, pentru că el prezenta în ochii multora un pericol pentru pacea cu URSS. Accidentul s-a produs în ziua de 9 decembrie 1945, în apropiere de Mannheim, cu puţin timp înainte de programata reîntoarcere în SUA. Orăşelul Ettelbruck din nordul Luxenburgului se mai numeşte şi Patton-stadt.

După accident, Patton a fost victima unor răni grave la vertrebele cervicale, care urmau să-l împiedice să trăiască normal. A fost transferat la spitalul din Heidelberg unde a murit 12 zile mai tâtziu de o embolie pulmonară.

Decoraţiile primite de Generalul George S. Patton

Satele Unite ale Americii