GENERAL GHEORGHE MĂRDĂRESCU - PRIMUL RĂZBOI MONDIAL BBB X

          Gheorghe D. Mărdărescu  s-a născut la 4 august 1866, la Iași. S-a dedicat carierei militare și a absolvit Școala de ofițeri de cavalerie și infanterie din București, în 1888. Și-a continuat studiile la Academia Militară, între 1892-1894. apoi a urmat cursuri de comandant la Brueck și Berlin-Spandau.

In 1 aprilie 1906, s-a înființat Școala de Tragere a Infanteriei, școala urmând să funcționeze la Câmpul Regional de Instrucție al Corpului 2 Armată (Mihai Bravu). Pentru conducerea acestei școli s-au prevăzut: - 1 maior, Comandant; - 2 căpitani (1 ajutor al comandantului școlii și 1 comandant de companie instrucție); - 1 locotenent, ofițer cu tragerea. Pe data de 10 mai 1906, căpitanul Gheorghe Mărdărescu a fost înaintat la gradul de maior și numit comandant al Școlii de Tragere a Infanteriei.

             In anii anteriori (1901-1906) a fost director de studii militare la Academia Militară, comandant la Școala de Infanterie și șef de studii maistru militar al claselor de corp I și II.

               La 1 apriie 1913, lt.-col. Gheorghe Mărdărescu a fost avansat la gradul de colonel și mutat ca șef al statului major al Corpului 1 de armată și în 1915 a fost desemnat comandant al Academiei Militare, la Școala de Ofițeri de cavalerie.

             La 15 august 1916, generalul Gheorghe Mărdărescu, a primit comanda Corpului 18, brigada de infanterie. In aceași lună a fost desemnat drept șef al Corpului 3 al armatei, până în 1917, funcția pe care a deținut-o viitorul mareșal Alexandru Averescu.

              In februarie 1918, Mărdărescu a fost avansat la gradul de general maior și a devenit inspector tehnic de infanterie. A păstrat această poziție până la 11 aprilie 1919, apoi a fost numit comandant suprem al tuturor trupelor din Transilvania.

Marele cartier general român a dispus, în vedera preconizatei ofensive, ca forțele proprii din Transilvania să fie împarțite în două mari grupuri:

          Grupul de nord, la comanda căruia a fost numit generalul Traian Moșoiu. Acest grup cuprindea detașamentul mixt condus de generalul Olteanu, în regiunea Sighet, constituit dintr-o brigadă de roșiori, două batalioane de infanterie și o baterie de artilerie.

        Grupul de sud, la conducerea căruia se afla noul comandant a comandamentului trupelor din Transilvania, generalul Gheorghe D. Mărdărescu (numit în funcție la 12 aprilie 1919). In sarcina acestuia cădeau obiective de ofensivă principale. In componența acestui grup au intrat: Divizia 2 Vânători și regimentul ardelenesc "Beiuș", în linia întâi; Divizia 1 Vânători, în linia doua; Divizia 18 ardelenească, în linia a treia, ca rezervă generală (această unitate fiind dislocată în zona Cluj, Alba Iulia

La 4 august 1919, armata română a intrat în Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alți generali ai armatei fiind Demetrescu, Ștefan Holban, Traian Moșoiu și lt-colonel Ion Antonescu. Budapesta fiind cucerită, Republica Sovietică Ungară a încetat să existe, iar liderul ei, Béla Kun, a fugit.

Numit uneori Generalul Ungariei (1919-1920), generalul Mărdărescu a fost decorat de Regele Ferdinand și Regina Maria cu Ordinul militar Mihai Viteazul clasa III-a pentru acțiunea contra regimului bolșevic a lui Béla Kun.

         Data intrării armatei române în Budapesta, 4 august 1919, a fost data stabilită de comandantul comandamentului trupelor române din Transilvania (12 aprilie-5 decembrie 1919), generalul Gheorghe D. Mărdărescu. In realitate Budapesta a fost cucerită, fără ordin de colonelul Rusescu.

           La 3 august 1919, patru escadroane de roşiori, dintre care unul din Craiova, sub comanda colonelului Rusescu, au pătruns în Budapesta, fără ordin, spre seară. Pe parcurs colonelul fusese ajuns din urmă de un ostaş de legătură, care avea un ordin să-l oprească pe Rusescu pe aliniamentul atins. Acesta i-a spus ostaşului să raporteze că nu a găsit escadroanele române. După aceea a ordonat cavaleriştilor săi să pornească în galop spre Budapesta. Grupul avea patru sute de cavalerişti şi era dotat cu două tunuri şi zece mitraliere).

             Acțiunea pe cont propriu a colonelului Rusescu nu i-a convenit generalului Mărdărescu. Acesta a luat măsuri disciplinare împotriva ofițerului care îndrăznise să îi știrbească din aureola victoriei totale. Istoricii contemporani i-au sărit în ajutor, înregistrând data de 4 și nu de 3 august ca dată a ocupării capitalei ungare, acțiunea din 3 august fiind tratată cu discreție. Generalul Mărdărescu a devenit ulterior ministru de război.

              După război generalul Gheorghe D. Mărdărescu a ocupat demnitatea de ministru de război între 25 martie 1922 și 30 martie 1926. Generalul Gheorghe Mărdărescu s-a stins din viață la 5 septembrie 1938, la Bad Nauheim, Germania.