Manolache Costache Epureanu s-a născut la 22 august 1820, la Bârlad și a
decedat la 7 septembrie 1880, la Wiesbaden, în Germania) A fost primul-ministru al României,
din partea partidului Conservator, în două rânduri: în 1870 (1 mai - 26
decembrie) şi în 1876 (6 mai - 5 august).
Manolache Costache Epureanu a studiat
în Germania, la Heidelberg, Berlin, Gottingen şi Jena. La această ultimă
universiate şi-a susţinut, în 1839, doctoratul în drept. Intors în ţară, după o
scurtă perioadă în care a locuit la Paris, s-a implicat în mişcarea de opoziţie
împotriva politicii domnitorului Mihail Sturdza, mişcare aflată la originile
revoluţiei de la 1848. Manolache Costache s-a aflat printre participanţii la revoluție, în Moldova, motiv pentru care a fost întemniţat şi apoi trimis către
Turcia, sub escortă, împreună cu alţi cinci revoluţionari. A evadat la Galaţi,
rămânând în exil, apoi, până în 1849, când a revenit în Moldova.
După 1856, s-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) şi al Adunării Elective a Principatului (1858). Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Intre 27 aprilie 1859 şi 3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru în Moldova, calitate în care a făcut primii paşi către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înfiinţarea unui batalion de geniu) şi a încercat înfiinţarea unor instituţii de credit (bancă naţională şi credit funciar).
Guvernul Manolache Costache Epureanu, la Iași, a fost un consiliu de miniștri interimar, care a guvernat Principatul Moldovei în perioada 10 noiembrie 1859 - 3 aprilie 1860.
Intre 14 iulie 1860 şi 14 aprilie 1861 a devenit singurul prim ministru moldovean al Ţării Româneşti. Aici a elaborat un interesant proiect de înfiinţare a unei Bănci Naţionale, cu capital majoritar privat, dar controlată de stat. Conflictul cu Adunarea Legislativă munteană a făcut însă ca, la 14 aprilie 1861, cabinetul său să primească un vot de blam şi să fie dat în judecată, printre altele, pentru presupuse nereguli în alegeri şi abuzuri în administraţie. El a fost achitat de către Inalta Curte de Casaţie și Justiţie, la 18 septembrie 1862.
Dacă în perioada 1859 - 1861 Manolache Costache Epureanu a fost principalul colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza, ulterior s-a îndepărtat treptat de acesta, apropiindu-se de conservatori. Dupa detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, el a devenit unul dintre principalii lideri ai acestora.
După 1856, s-a implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova (1857) şi al Adunării Elective a Principatului (1858). Cariera sa a luat o nouă întorsătură după alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova şi la 24 ianuarie 1859 în Ţara Românească. Intre 27 aprilie 1859 şi 3 aprilie 1860, Manolache Costache a fost prim ministru în Moldova, calitate în care a făcut primii paşi către înlăturarea privilegiilor fiscale, a coordonat secularizarea averilor mănăstirilor neînchinate (chinoviilor), a luat măsuri de modernizare a armatei (înfiinţarea unui batalion de geniu) şi a încercat înfiinţarea unor instituţii de credit (bancă naţională şi credit funciar).
Guvernul Manolache Costache Epureanu, la Iași, a fost un consiliu de miniștri interimar, care a guvernat Principatul Moldovei în perioada 10 noiembrie 1859 - 3 aprilie 1860.
Intre 14 iulie 1860 şi 14 aprilie 1861 a devenit singurul prim ministru moldovean al Ţării Româneşti. Aici a elaborat un interesant proiect de înfiinţare a unei Bănci Naţionale, cu capital majoritar privat, dar controlată de stat. Conflictul cu Adunarea Legislativă munteană a făcut însă ca, la 14 aprilie 1861, cabinetul său să primească un vot de blam şi să fie dat în judecată, printre altele, pentru presupuse nereguli în alegeri şi abuzuri în administraţie. El a fost achitat de către Inalta Curte de Casaţie și Justiţie, la 18 septembrie 1862.
Dacă în perioada 1859 - 1861 Manolache Costache Epureanu a fost principalul colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza, ulterior s-a îndepărtat treptat de acesta, apropiindu-se de conservatori. Dupa detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, el a devenit unul dintre principalii lideri ai acestora.
Majoritatea
conservatoare din Adunarea Constituantă, convocată în 1866, pentru a adopta prima
constituţie internă a ţării, l-a ales preşedinte al acesteia. In 1870,
el a devenit prim ministru, neputând însă a se menţine din pricina tulburărilor
interne cu care s-a confruntat. In guvernul Lascăr Catargiu, el a devenit, tot
pentru o scurtă perioadă (28 octombrie 1872 - 31 martie 1873), ministru al
justiţiei, funcţie din care s-a retras după ce Adunarea Deputaţilor şi Senatul
au votat înfiinţarea unui Institut de Credit Funciar cu capital autohton
(Manolache Costache susţinea înfiinţarea acestuia cu sprijinul capitalului
străin).
Conflictul cu mai mulţi lideri conservatori, inclusiv cu primul
ministru Lascăr Catargiu, l-a determinat pe Epureanu să se întoarcă spre liberali.
In 1876, el a devenit primul şef de guvern, reprezentând Partidul
Naţional Liberal, înfiinţat în 1875. S-a retras însă repede din această funcţie,
dezaprobând punerea sub acuzare de către Camera Deputaţilor a majorităţii
miniştrilor fostului cabinet conservator. Din 1878. Manoalche Costache a
început să se apropie, din nou, de conservatori. Această apropiere a fost nu
doar reuşită, dar politicianul a căpătat suficientă autoritate în rândul lor
ca, la 3 februarie 1880, el să devină primul lider al Partidului Conservator şi
autorul primului program politic al acestuia."
Manolache Costacge Epureanu a rămas leadrul fondator al Partidului Conservator, partid care va
disparea de pe scena politică prin greșala Partidului Liberal. Vor aparea
taranistii....și apoi comuniștii....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu