ROMA - TEATRUL LUI BALBUS

          Teatrul lui Balnus, puțin mai mic în comparație cu celelalte două teatre din Câmpul lui Marte, cel al lui Pompeius (18.000 de locuri) și cel al lui Maecellus (15.000 de locuri), putea cuprinde 11.000 de spectatori. Teatrul a fost început în anul 19 e.A. cu ocazia triumfului acordat după campania militară din nordul Africii și cu aprobarea lui Augustus.

Inaugurarea a avut loc în anul 13 e.A, iar finanțarea s-a construit din prada de război a lui Cornelius Lucius Balbus Minor asupra poporului african al Garamanților. Lucius Cornelius Balbus era un amic al lui Augustus și mare bancher din Roma. Teatrul a fost identificat în anii 1960 sub palatele Paganica și Caetani. El era orientat spre est și se prelungea în spatele zidului sceneiprintr-un portic, sub care era amenajat un cryptoportic (portic subteran). Acest ansamblu a trecut spre posteritate cu numele de Cripta Balbi. Spațiul era ocupat de ateliere de artizani, printre care de prelucrători de bronz renumiți. In evul mediu locul a fost dominat de cordelieri (funari), a căror amintire a rămas în numele Via dei Funari și în cel al bisericii Santa Caterina dei Funari, situată în apropiere. Vestigiile galeriilor exterioare ale porticului, susținute de coloane și al exedrei, situată la extremitatea răsăriteană a edificiului subzită pe tri laturi ale edificiului, al cărui plan a fost, de altfel, cunoscut din fragmentele planului de marmură al Severus, numit Forma urbis. In centru s-au relevat urme ale unui edificiu, presupus a fi aparținut  templului lui Vulcan din Câmpul lui Marte, menționat de o inscripție găsită în apropiere. Complexul arheologic este prezentat în sălile renovate, situate deasupra vechiului edificiu roman. Aici se pot vedea vestigiile quadriporticului lui Balbus.

Teatrul avea trei etaje care se deosebeau prin ordinul capitelurile semicoloanelor adosate. Primul etaj era lucrat în ordinul doric, cel de al doilea în ordinul ionic și cel de al treilea în ordinul corintic, Avea diametrul de 90 de metri, în timp ce teatrul lui Pompeius și cel al lui Metellus aveau 150 de metri, respectiv 130 de metri. 
Edificiul se înălța pe tri nivele, avănd caracteristicile ordinului doric la planul inferior, pe cel ionic la planul doi și corintic la planul al treilea.

Incendiul din anul 80 e.N a distrus o parte a edificiului, din care nu a mai rămas nimic astăzi, în ciuda restaurării probabile executate sub Domitianus.

Teatrul a fost localizat în mod cert că a existat sub actualul Palazzo Paganica.