Gladiatorii
erau recrutați și antrenați în școli speciale numite ludus, care puteau fi
particulare, municipale, sau imperiale, mai târziu. Aceste stabilimente
dețineau o suprafață de antrenament, acoperită cu nisip ca și arenele în care urmau
să lupte. Unele suprafețe de antrenament au avut, mai târziu, forma ovală,
asemănătoare cu acea din arene. Alături de acele suprafețe închise se aflau și
celulele în care locuiau gladiatorii și încăperi pentru alte nevoi și servicii.
In ultimile două secole ale republicii, școlile ludus erau foarte numeroase. Cele mai renumite se aflau laCapua , în Campania . La Pompei exista un ludus municipal. La Roma, pe timpul
imperiului, împăratul a deținut monopolul jocurilor sângeroase cu gladiatori și
al școlilor ludus. Ludus
Magnus a fost cel mai celebru dintre cele patru ludus-uri imperiale, mai ales
că era construit lângă marele amfiteatru al Flaviilor, cel numit Colosseum.
Ludus Magnus dispunea de loje, de intrări proprii și de gradene pe care se
puteau așeza cei ce aveau dreptul să asiste la antrenamente.
In ultimile două secole ale republicii, școlile ludus erau foarte numeroase. Cele mai renumite se aflau la
Ludus
Magnus a fost construită sub împăratul Domitianus (81-96 e.N) și reconstruită
sub împăratul Traianus (98-117 e,N), dar a fost inaugurată și de Hadrianus
(117-138 e.N). Despre existența marelui ludus s-a aflat încă din sec.al 15-lea,
când s-a descoperit un plan al Romei desenat pe marmură, la începutul sec. al
III-lea e. N, pe timpul lui Septimius Severus. Locul este astăzi mult mai bine
cunoscut, cu adevărat delimitat, datorită a două campanii de săpături. Această
școlă de luptători necruțători a avut un plan, în principiu, obișnuit, dar mult
extins. Curtea sa era înconjurată pe toate laturile de toate construcțiile
necesare găzduirii și întreținerii gladiatorilor. O trăsătură interesantă era
prezența, în interiorul stabilimentului, a unei reproduceri în miniatură, dar
care păstra aceleași proporții, a arenei din Colosseum. Aceea arenă în
miniatură permitea gladiatorilor de a-și reprezenta limitele terenului pe care
erau nevoiți să lupte în fața spectatorilor. Această arenă mică putea primi și
unii spectatori, adică spectatori priviligiați, sau gladiatori ce asistau la
evoluțiile colegilor lor.
Ludus Magnus făcea parte
dintr-un ansamblu impresionant de infrastructuri, ansamblu destinat să
servească Colosseum-ul și spectacolele monumentale. In jurul magnificului
amfiteatru au mai fost reperate alte trei școli ludus. Erau două alte școli de
gladiatori, ludus dacicus și ludus gallicus și o școală destinată antrenării
luptătorilor cu animale sălbatice (venatores), numită ludus matutinus. In afară de aceste trei
școli de luptători, mai erau o seie de edificii legate de jocurile din arenă.
Arheologii au depistat următoarele amplasamente:
- Spoliarum - locul unde erau aduse cadavrele
gladiatorilor.
- Saniarium – infirmeria Colosseum-ului.
- Armamentarium
– armureria principală a
amfiteatrului. Armele ce erau folosite de gladiatorii din cele patru ludus erau păstrate și confecționate
aici.
- Summum
Choragium – locul unde se
depozitau toate mașinăriile scenice ale luptelor și ale altor tipuri de
spectacole.
Aceste diferite edificii demonstrează grija pentru
aspectulul monumental pe care îl rezervau împărații spectacolelor din marea
arenă și importanța pe care o acordau, deasemenea, gusturilor și distracției
societății din Roma.
Ludus Magnus era construit între colina Esquilin și
Coelius, o zonă deja ocupată de construcții din timpul republicii și din timpul
împăratului Augustus. Ruinele încă vizibile ale monumentului aparțin stadiului
din timpul lui Traianus, când nivelul lui a fost crescut cu circa 1,5 metri.
Resturile complexului au fost descoperite în 1937, dar
săpăturile au fost terminate douăzeci de ani mai târziu. Planul Romei din
timpul lui Septimius Severus a menținut, totuși, o oarecare îndoială
privind amplasamentul Ludus-ului Magnus și altor construcții adiacente, dar
acum arheologia și-a spus cuvântul.
Pentru a face cât mai eficace legătura dintre Ludus Magnus și Colosseum, a existat o galerie
subterană de comunicație. Aceea avea la intrare o lărgime de 2,17 metri. Galeria
începea chiar sub amfiteatru și atingea marele ludus în colțul în colțul lui de
sud-vest.
Intrările în Ludus
Magnus erau situate pe marile lui axe. Cea din latura de nord a
edificiului, ce corespundea cu Via Labicana, era probabil rezervată
personajelor importante, ce ajungeau la locurile decorate pentru onor în cavea.
Existenţa acelui Ludus Magnus s-a terminat, ca şi a
Colosseum-ului, odată cu interzicerea și sfârşitul spectacolelor cu gladiatori.
Inainte de mijlocul sec.al 6-lea e.N. zona nu se mai afla în sarcina nimănui şi
au fost construite multe biserici, cu toate că populaţia se diminua continuu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu