Există extrem de multe domenii economice în care România a involuat drastic de la căderea comunismului, iar acest lucru este confirmat de cifre. Mai trist este că aceste domenii sunt unele de o importanţă colosală, strategică. Era bine dacă pe aceste domenii ne mențineam, sau creşteam, nu ne duceam la vale. Unul dintre ele este producţia de energie.
Am
pierdut orice şansă să devenim o ţară care să
conteze pe plan energetic. Culmea este că a fost o perioadă în care România
producea mai multă energie decât Japonia şi nu, nu e o glumă.
Mai jos, câteva date despre producţia de
energie colectate de Banca Mondială:
În anii '80, în plină epocă ceauşistă, România producea, peste 50.000 de kilotone echivalent petrol de energie (52.586 kt în 1980, 54.704 kt în 1981, 55.153 kt în 1982).
Argentina
În anii '80, în plină epocă ceauşistă, România producea, peste 50.000 de kilotone echivalent petrol de energie (52.586 kt în 1980, 54.704 kt în 1981, 55.153 kt în 1982).
Bulgarii produceau mult sub 10.000 de kilotone
echivalent petrol de energie (abia în 1982 ainteau nivelul de 9.000 de kt).
Franţa
producea în anul 1980 cam cât producea România: aproximativ 52.000 de kilotone
de energie.
Japonia producea, în anul 1980, 43.291 kt de energie, iar în anul 1981, 44.523 kt.
În primii ani care au urmat așa-zisei revoluţii din 1989, producţia de energie a României s-a prăbuşit: în 1992 mai produceam doar 34.494 kt, pentru ca în 2010, ultimul an pentru care există date la Banca Mondială, producţia să ajungă la 27.441 de kilotone echivalent petrol. Jumătate din cât producea Ceauşescu în anii 80.
Intre timp, Argetina a ajuns la nivelul de 80.000 de kilotone, Franţa a ajuns la peste 130.000 de kilotone (de 5 ori mai mult decât nivelul României), iar Japonia producea înainte de cutremur şi de accidentul de la Fukushima aproape 100.000 de kilotone.
Conform definiţiei date de Banca Mondială, producţia de energie se referă la forme de energie primară: petrol (crude oil, gaz natural lichid şi petrol din surse neconvenţionale), gaze naturale, combustibil solid (cărbune, lignit şi alţi combustibili derivaţi), combustibili regenerabili şi energie electrică primară, toate convertite în echivalent petrol.
Teoria noilor guvernanții ai României că statul este cel mai un prost conducător al economiei este o inepție. Statul trebuie să-și păstreze toată forța și decizia în intreprinderile și instituțiile pe care le deține, fără a aplica constrângeri inițiativei particulare. El trebuie să impună și direcții strategice. Marile intreprinderi strategice și principalele ramuri economice de interes național, care constituie osatursa unui stat stabil și puternic trebuie să rămână în proprietatea statului și sub decizia guvernului. Nici în celelalte domenii, statul nu trebuie să devină un spectator inert în raport cu evoluțiile oneroase ale sectorului particular. Statul reprezintă puterea întregului popor și trebuie să se afirme drept comandant suprem, care reprezintă interesele generale, nu să protejeze derapajele, așa-zis liberale ale sectorului particular. In prezent, după 24 de ani de la răsturnarea regimului comunist, guvernarea României nu este numai dezastroasă, fără orizont, fără țeluri, rar și rușinoasă, poate chiar criminală. Această guvernare ața-zis capitalistă conduce țara nu numai spre sărăcie, ci și spre statutul de colonie și de furnizoare de muncă ieftină și prost calificată. Guvernarea postcomunistă s-a dovedit coruptă, neprofesionistă și antinațională. Probabil că se va sfârși după 100 de ani, ca și guvernarea fanariotă, instabilă, pusă pe jaf și ascultătoare la comenzile din afară.
Japonia producea, în anul 1980, 43.291 kt de energie, iar în anul 1981, 44.523 kt.
În primii ani care au urmat așa-zisei revoluţii din 1989, producţia de energie a României s-a prăbuşit: în 1992 mai produceam doar 34.494 kt, pentru ca în 2010, ultimul an pentru care există date la Banca Mondială, producţia să ajungă la 27.441 de kilotone echivalent petrol. Jumătate din cât producea Ceauşescu în anii 80.
Intre timp, Argetina a ajuns la nivelul de 80.000 de kilotone, Franţa a ajuns la peste 130.000 de kilotone (de 5 ori mai mult decât nivelul României), iar Japonia producea înainte de cutremur şi de accidentul de la Fukushima aproape 100.000 de kilotone.
Conform definiţiei date de Banca Mondială, producţia de energie se referă la forme de energie primară: petrol (crude oil, gaz natural lichid şi petrol din surse neconvenţionale), gaze naturale, combustibil solid (cărbune, lignit şi alţi combustibili derivaţi), combustibili regenerabili şi energie electrică primară, toate convertite în echivalent petrol.
Teoria noilor guvernanții ai României că statul este cel mai un prost conducător al economiei este o inepție. Statul trebuie să-și păstreze toată forța și decizia în intreprinderile și instituțiile pe care le deține, fără a aplica constrângeri inițiativei particulare. El trebuie să impună și direcții strategice. Marile intreprinderi strategice și principalele ramuri economice de interes național, care constituie osatursa unui stat stabil și puternic trebuie să rămână în proprietatea statului și sub decizia guvernului. Nici în celelalte domenii, statul nu trebuie să devină un spectator inert în raport cu evoluțiile oneroase ale sectorului particular. Statul reprezintă puterea întregului popor și trebuie să se afirme drept comandant suprem, care reprezintă interesele generale, nu să protejeze derapajele, așa-zis liberale ale sectorului particular. In prezent, după 24 de ani de la răsturnarea regimului comunist, guvernarea României nu este numai dezastroasă, fără orizont, fără țeluri, rar și rușinoasă, poate chiar criminală. Această guvernare ața-zis capitalistă conduce țara nu numai spre sărăcie, ci și spre statutul de colonie și de furnizoare de muncă ieftină și prost calificată. Guvernarea postcomunistă s-a dovedit coruptă, neprofesionistă și antinațională. Probabil că se va sfârși după 100 de ani, ca și guvernarea fanariotă, instabilă, pusă pe jaf și ascultătoare la comenzile din afară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu