Putini sunt cei care
stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost construit
folosind și tehnologie inventată în România de
inginerul Gheorghe Pănculescu.
După ce a absolvit cursurile Politehnicii din
In 1878, Pănculescu a revevenit în țară pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.
In acea perioadă, inginerul a inventat un sistem de îmbinare a traverselor de cale ferată, care avea să revoluționeze îmbinările din construcțiile metalice. Astfel, datorită metodei de montare a șinei pe traverse în afara spațiului căii ferate, Pănculescu a reușit să termine lucrarea concesionată în mai puțin de un an, deși termenul de livrare era de aproape cinci ani.
Ing. Gheorghe Pănculescu (1844-1922)
Pănculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului romăn, Gustave Eiffel s-a deplasat special la Valenii de Munte, pentru a-l întalni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate.
In 1879, în casa unde se află acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Pănculescu și a fost impresionat de genialitatea invenției romanești.
Pănculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul inginerului romăn, Gustave Eiffel s-a deplasat special la Valenii de Munte, pentru a-l întalni pe Pănculescu, cel care avea să devină inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut să vadă tehnologia folosită de acesta la montarea căii ferate.
In 1879, în casa unde se află acum Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Pănculescu și a fost impresionat de genialitatea invenției romanești.
Casa în care Pănculescu l-a primit pe Gustave Eiffel
astăzi muzeul Nicolae Iorga.
Aici, Gustave Eiffel, care avea să devină celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul său, inaltarea unui turn ieșit din comun, la Paris, pentru Expoziția Universală din anul 1889.
Impreună au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Pănculescu la constructia turnului, folosind subansamble metalice confecșionate la sol și asamblate după aceea, pe masură ce se înalța lucrarea. Interesant este și faptul că viața celor doi ingineri avea să se încheie, în ani apropiați, 1922 și 1924.
Cunoscut în
Franța, anonim în România
Profesorul Eugen
Stănescu de la Muzeul Județean de Istorie și Arheologie s-a numărat printre
puținii cercetători ai acestui inedit episod.
A fost special in Franța pentru a studia cât de cunoscut este aportul
inginerului român la ridicarea simbolului orașului
luminii.
Studiind documentele acelor vremuri, profesorul a găsit un studiu
intitulat "Communication sur les travaux de la tour de 300 m",
datat 1887, în care celebrul inginer Alexandre Gustave Eiffel preciza ca turnul
care îi poarta numele nu s-ar fi putut construi dacă nu ar fi aflat de
tehnica inovatoare folosită de inginerul roman Gheorghe Pănculescu la construcția
tronsonului de cale ferată Bucuresti-Predeal.
Gheorghe Pănculescu și Gustav Eiffel
Din păcate, numele românului este
mult mai cunoscut în Franța decât în țara unde s-a nascut.
Doar la insistentele profesorului Stănescu, o școală generală din
Vălenii de Munte poartă de la începutul acestui an (2013) numele
inginerului Pănculescu.
O legendă, cu caracter local, susține, fără dovezi sigure, că la construcția turnului Eiffel s-a folosit oțel de la Reșița.
Turnul Eiffel a fost construit pe Champ de Mars, în centrul Parisului, între 1887 și 1889, pentru a servi drept arc de intrare la Expoziția Universală (1889), un târg mondial ce sărbătorea centenarul Revoluției franceze. Turnul are 300 de metri înălțime, excluzând antena care se ridică la încă 20 de metri și are o greutate de 10.000 de tone.
Turnul a fost cea mai înaltă structură construită de om până la înălțarea clădirii Chrysler din New York, în 1930. Intreținerea turnului include 7 tone de vopsea maro închis, la fiecare 7 ani. S-a aflat în pericol de demolare în 1909, atunci când contractul de închiriere a expirat după 20 de ani. L-a salvat rolul său important în telecomunicații.
Gustave Eiffel a proiectat și structura metalică a Statuii Libertății dăruită de francezi americanilor.
Sunt mulțumit că acest articol a fost citit de un român mai bine informat decât mine și regret profund că restul românilor nu știu nimic despre acest inventator providenșial pentru o epocă. Din cele scrise de dumneavoastră voi mai adăuga unele informații, dar doresc să-mi mai transmiteți și altele, pentru ca împreună să readucem în conștiința na.iunii o personalitate de prim rang a țării. Vă mulțumesc pentru că mi-ați scris. Cu stimă !
RăspundețiȘtergere