MUZEUL OLTENIEI

Secția Istorie - Arheologie

In secolele 17-19 pe suprafața pe care se găseşte în momentul de faţă clădirea secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei exista un izvor de la care se aprovizionau sacagii cu apă potabilă şi pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei. Terenul aparţinea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Madona Dudu. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care se mai păstrează o mică porţiune, în actualul parc Mihai Bravu și izolat în unele curți particulare. Suprafața aparţinea parțial şi mahalalei Brânduşa, de care era despărţit printr-un pârâu, ce făcea legătura între pârâul ce curgea din Valea Vlăicii şi unul din braţele minore ale Jiului de altă dată. In acele vremuri Jiul se despărțea în două brațe principale la apus de craiova. Unul mai puternic urma albia principală a râului, iar un fir de apă curgea pe un traseu ce urmărea terenurile mai înalte ale orașului, pe sub Obedeanu și Sf. Dumitru, revărsându-se, la sud de oraș, în cursul principal al râului. Intre cele două brațe se formaseră întinderi mlăștinoase și inundabile. Din acele terenuri foarte joase se desprindeau firicele de apă ce curgeau pe unele viroage, sau șanțuri, printre care și cel de la Brândușa

In faţa actualei clădiri care alcătuiește nucleul muzeului oltean exiata un podeţ de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănţia, în apropiere de biserica Sf. Nicolae-Dorobănția, mahala unde locuiau dorobanţii cu familiile lor, cei care apărau ordinea în Craiova şi aveau şi atribuţii militare. La sfârşitul sec.al 19-lea în condiţiile donaţiei făcute fundaţiei Madona Dudu de un oarecare Preda s-a pus problema construirii, de către municipalitate, în imediata apropiere a bisericii a unui ospiciu. In aceste condiţii proiectul viitoarei clădiri cuprindea o curte interioară închisă şi ferestrele zăbrelite la o înălţime mai mare decât la clădirile obişnuite.

Conducerea oraşului Craiova, care primise, prin donaţie acest teren, de la fundația Madona Dudu, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul oraşului. Ca atare, noua clădire a spitalului s-a construit în afara Craiovei de atunci. In cele din urmă s-a decis construcția unui local pentru școală.

Cu fonduri de la Ministerul Invăţământului şi Cultelor, precum şi de la Primăria Craiovei, la începutul sec.al 20-lea a început construcţia actualului sediu al Muzeului Olteniei, sediu afectat secției de Istorie și Arheologie.

Construcţia acestei clădiri a Secţiei de Istorie şi Arheologie a Muzeului Olteniei, a fost începută în 1905, fiind realizată după planurile arhitectului austriac Francisc Billek (realizatorul Teatrului Național din Caracal). De devize s-a ocupat Carol Litarczek, inginerul șef al orașului, devize pe care le-a prezentat Primăriei Craiova  la 12 iunie 1905. Construcția s-a realizat cu fonduri de la Ministerul Invățământului și Cultelor, alături de cele alocate de Primăria orașului. Lucrarea a fost încheiată în anul 1906 şi inaugurată în toamna aceluiaşi an, cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca funcționalitate o școală primară de băieți și de fete. In acest spaţiu au fost adăpostiţi mulţi copii orfani care învăţau și o meserie. Clădirea a fost realizată în stil arhitectural neoromânesc cu influențe oltenești în repertoriul decorativ. Incepând cu anul școlar 1908, devine școală primară pentru elevii orfelinatului patronat de Biserica și Fundația “Madona Dudu”, care învățau carte, dar și o meserie. Cu fondurile proprii obținute prin diverse mijloace: obiecte de artizanat lucrate de elevi şi vândute de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an, se asigura hrana multor elevi săraci, totul patronat de preoții slujitori ai Bisericii Madona Dudu.

In timpul ocupației germane din Primul Război Mondial (1916-1918), școala a fost devastată, așa cum s-a întâmplat cu mai multe clădiri din oraș, printre care Palatul Administrativ, Palatul Justiției, Școala de Meserii, Liceul Militar, Liceul Carol I, Școala Lazaro-Otetelișanu, gara și altele.

Secția Istorie-Arheologie - latura nouă a muzeului, construită în spatele celei vehi și mărginită de străzile Brândușa (în Față) și Libertății 

In noiembrie 1940 clădirea a fost grav afectată de cutremurul de atunci, activitatea şcolară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. In urma ocupării sovietice a României din 1944, clădirea școlii a fost ocupată de trupele rusești până în 1946. După numirea în 1946 prin Înalt Decret Regal a dr. C. S. Nicolăescu-Plopșor în funcția de director al Muzeului Regional al Olteniei, acesta a adresat un memoriu Primăriei Craiova prin care solicita pentru muzeu etajul Școlii Primare de fete „Madona Dudu”, evacuată de trupele sovietice.

Aripa nouă (2009) a muzeului de Istorie și Arheologie

In anul 1948 au fost desfiinţate de către regimul comunist fundaţiile religioase şi şcolile particulare.  Odată cu desființarea de către regimul comunist a fundațiilor religioase și a școlilor particulare, clădirea Fundației „Madona Dudu” a fost preluată de către Ministerul Educației Naționale. Prin urmare, la intervenţia directă a viitorului academician C.S. Nicolăescu-Plopşor şi a colegului său de şcoală – Ştefan Voitec, pe atunci ministru al învăţământului, clădirea a fost acordată Muzeului Olteniei. La început s-a acordat "sala mare de la parter și întregul etaj". La începutul anului 1948, întreaga clădire a școlii împreună cu grădina și curțile interioare au fost repartizate muzeului pentru desăvârșirea reorganizării colecțiilor și organizarea unui parc etnografic în grădina din spatele clădirii. Datorită schimbării destinației sale inițiale, de școală, clădirea a avut nevoie de numeroase modificări necesare realizării unui circuit logic petru vizitatori. Sumele necesare pentru lucrările din interiorul și reparațiile exteriorului clădirii au fost alocate de Prefectul județului, Dumitru Cumpănașu, respectiv primarul Craiovei, Ștefan Dima, și s-au ridicat la un total de 562.187 lei.  Aici s-au adăpostit iniţial, pentru un timp, şi Arhivele Statului şi toate muzeele din Craiova.

Inaugurarea noului sediu al Muzeului Regional al Olteniei a avut loc la 13 iunie, odată cu deschiderea expoziției documentare dedicată centenarului revoluției de la 1848. La acea dată, inventarul muzeului includea piese de mobilier, o vastă bibliotecă, exponatele secțiilor de științe naturale, etnografie, arheologie, istorie și numismatică. In 1951, la parterul edificiului s-a amenajat secția de artă, cu obiecte provenite de la Muzeul Aman. Această secție a funcționat aici până în anul 1954, când s-a mutat la Palatul Jean Mihail, iar piesele au trecut în posesia nou înființatului Muzeu de Artă din Craiova.

In perioada 1957-1960 au avut loc o serie de amenajări la localul muzeului care constau în introducerea încălzirii centrale, redistribuirea și mărirea spațiului de expunere, de depozite, de laboratoare și birouri prin desființarea unor ziduri, executarea de instalații electrice și sanitare.

In urma cutremurului din 1977, clădirea muzeului a fost grav afectată, ea fiind chiar propusă spre demolare. Activitatea instituției a fost oprită brusc atât din cauza stării localului, cât și din cauza distrugerii expoziției de bază de la secția de istorie și a avariilor suferite de depozitele secțiilor de istorie, etnografie și științele naturii.

De-a lungul anilor, aspectul clădirii a fost modificat în repetate rânduri, atât din cauza transformărilor cauzate de schimbarea destinației sale, cât și din cauza cutremurelor care au afectat-o. În anul 2008, Consiliul Județean Dolj a solicitat o finanțare europeană pentru consolidarea, restaurarea și modernizarea Secției de Istorie-Arheologie. Cu acest prilej s-au solicitat fonduri și pentru extinderea clădirii în vederea realizării de noi spații necesare pentru depozite, Laboratorul de restaurare și conservare, birouri, săli de expoziții și sală de conferințe. Extinderea clădirii s-a finalizat în anul 2009, în timp ce în 2012 s-au terminat lucrările de consolidare, restaurare și modernizare a clădirii  celei vechi a Secției de Istorie-Arheologie.

Secția de Ștințele Naturii

Inaugurată la 2 decembrie 1923 sub denumirea de "Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei", de către membrii Cercului Ştiinţific Craiovean condus de profesorul de ştiinţe naturale Marin Demetrescu, a devenit secţie a Muzeului Regional al Olteniei, în anul 1928.

La 13 mai 1928 s-a hotarât ca Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei care, în anul 1927 a primit spre administrare şi colecţiile Muzeului de Etnografie şi Antichităţi al judeţului Dolj, să-şi "mărginească aria de explorare la ţinutul oltean" (Vincenz, 1928) şi să funcţioneze sub denumirea de Muzeul Regional al Olteniei, sub conducerea profesorului Marin Demetrescu.

Secţia de Ştiinţele Naturii a funcţionat iniţial în clădirea Prefecturii; între anii 1934 - 1948 s-a mutat în actualul sediu al Secţiei de Etnografie, iar între anii 1949 - 1975 a funcţionat în actualul sediu al Secţiei de Arheologie - Istorie.

In această perioadă, patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii a fost dat spre vizitare publicului sub diferite forme de expunere pâna în anul 1963, când s-a dat în circuit expozitia de bază, amenajată la parterul clădirii din strada Madona Dudu nr. 44, realizată după un proiect tematic întocmit de profesorul dr. Ioan Firu. Această expoziţie a fost desfiinţată în anul 1975 pentru extinderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie - Arheologie.

Intre anii 1975 - 1986, din lipsa unui spațiu adecvat, activitatea expozițională a Secției de Ştiinţele Naturii a încetat, continuând activitatea de completare şi diversificare, evidenta şi valorificare ştiinţifică a patrimoniului.

Noua campanie expozițională a început la 13 martie 1986, la parterul clădirii din strada Popa Sapca nr. 8 unde funcţioneaza şi în prezent, când au fost date în circuit de vizitare două expoziţii temporare: "Fluturii - petale zburătoare" si "Din lumea animalelor". Cele două expoziţii, au fost urmate periodic de zeci de expoziții temporare care au avut darul de a rula valorosul patrimoniu, îmbogăţit şi diversificat de-a lungul anilor cu piese muzeale rezultate în urma activităţii de cercetare a muzeografilor. Anual au fost realizate cel puţin patru expoziții temporare la sediul Secţiei, unele dintre ele fiind itinerate la alte muzee din ţară (Drobeta Turnu Severin, Timişoara, Târgu Mureş, Brăila, Curtea de Argeş, Suceava, Bacău, Bârlad, Bistrița Năsăud etc).

La 18 septembrie 2008, s-a vernisat expoziția de bază de la etajul I, amenajată în urma implementării proiectului "Creşterea atractivităţii turistice a municipiului Craiova şi a judeţului Dolj prin amenajarea expoziţiei de bază de la etajul I - Secția de Ştiințele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova", depus la 16 decembrie 2002, în cadrul Programului PHARE 2001 Coeziune Economica si Sociala - Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de infrastructură mica, de către C.J. Dolj, în parteneriat cu Muzeul Olteniei - Secţia de Ştiinţele Naturii (foto 1-3).

La 22 februarie a fost introdusă în circuitul expoziţional şi expoziţia de bază de paleontologie “Oltenia – Terra fossilis”, amenajată la parterul imobilului din str. Popa Şapcă nr. 8.

Secția Etnografie

Casa Băniei, monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova, a fost zidită la sfârşitul secolului al XV-lea de boierii Craioveşti, iar în anul 1699 a fost reconstruită de domnitorul martir, Constantin Brâncoveanu. Din construcţia iniţială a Craioveştilor se mai păstrează doar o parte a pivnițelor.

In vâltoarea istoriei, vechea ctitorie a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri şi administrări diferite şi a "suferit", după nevoi, transformări, adaosuri şi suprimări arhitecturale.

Astfel, în perioada 1718 - 1739, Casa Băniei devine sediul administrației austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigore Ghica Episcopiei Râmnicului. Din 1850, clădirea devine sediu pentru diverse instituții ale oraşului: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzeşti, Seminarul local, Arhivele Statului. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosința Mitropoliei Olteniei.

Din anul 1966, vechiul monument de arhitectură brâncovenească găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei.

Casa Băniei - Secția de etnografie

Sectia de Etnografie organizează: expoziţii pemanente şi temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradiţională şi contemporană din patrimoniul propriu sau aparţinând altor instituţii; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialişti în domeniu, lansări de carte, proiecţii de filme etnografice şi alte acţiuni para şi metamuzeale.

Secţia de Etnografie oferă publicului: informaţii de specialitate, bibliografii asupra modelelor si valorilor culturii si artelor traditionale; publicaţii de specialitate editate de muzeu cu specific etno-folcloric, printre care anuarul Oltenia, Studii şi comunicări, Etnografie, precum şi alte materiale de popularizare: pliante informative, ghiduri, vederi etc.; obiecte de arta traditionala contemporana (ceramica, icoane, tesaturi, oua incondeiate, instrumente muzica etc.) si obiecte de arta traditonala, spre vanzare, prin magazinul "La carul cu oale".

Laboratorul de restaurare și conservare

Infiinţat în anul 1975, Laboratorul de Restaurare şi Conservare al Muzeului Olteniei Craiova şi-a desfăşurat activitatea în mod neîntrerupt.

In prezent laboratorul cuprinde următoarele secţii: investigații fizico-chimice, restaurare ceramică – sticlă - porţelan, metale, textile, carte veche şi document, în care îşi desfăşoară activitatea un număr de 14 specialişti dintre care 6 acreditaţi ca experți în restaurare.

Valoarea şi eficiența activității desfăşurate în cadrul acestui laborator s-a concretizat în miile de obiecte salvate de la distrugere, obiecte de patrimoniu cultural - naţional aparținând numeroaselor muzee şi instituții din zona Olteniei şi din ţară, printre care amintim: Muzeul Olteniei Craiova, Muzeul de Artă Craiova, Filiala Academiei Române din Craiova, Biblioteca Judeţeană Dolj, Universitatea din Craiova, Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova, Muzeul Naţional Cotroceni, Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Braşov, Muzeul de Etnografie Braşov, Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Olt, Muzeul de Istorie Miercurea - Ciuc, Muzeul Județean de Istorie şi Arheologie Gorj, Muzeul Orăşenesc Corabia, muzeele săteşti din Celaru, Padea, Cernăteşti etc.

Concomitent cu activitatea de restaurare - conservare şi consultanţă, specialiştii laboratorului au desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică, participând la numeroase sesiuni de comunicări, simpozioane şi expoziţii naţionale şi internaţionale de restaurare, toate acestea fiind concretizate în publicaţii de specialitate.

De asemenea laboratorul asigură stagiul de practică al restauratorilor debutanți din rețeaua Ministerului Culturii. (articolul de prezentare al muzeului)