STR. BUZEȘTI - CRAIOVA

Intr-o  hartă a centrului Craiovei din 1925 este figurată strada Buzești, deși denumirea ei poate fi mult mai veche. Aproape patruzeci de ani, sub regimul communist, s-a numit strada Karl Marx, iar la începtul începuturilor s-a numit strada Sfinții Arhangheli. Intr-o vreme pe această stradă au circulat autobuze.

Piața Buzești - 1911-1920- vedere spre nord

Acum strada Frații Buzești este precedată de Piața Buzești (numit Răscruciul Mic prin tradiție, sau Răscruciul de Pește) care  începe de la intersecția străzii Oltețului, fostă I.C.Brătianu, cu strada Panait Moșoiu, fostă Emil Gârleanu. Pe colț este o clădire, renovată de curând, construită în 1901, așa cum stă scris pe ornamentul de pe frontonul dreptunghiular cu șir de colonete,încadrat cu două amfore.Pe partea stângă clădirea băncii BANCPOST domină Piața Buzești cu clădiri construite între 1878 și 1920.Terminația de sud a Pieții Buzești traversează străzile Lipscani, fostă 30 Decembrie, respectiv Pelicari, și strada  România Muncitoare, fostă Alexandru Lahovary. Tot alăturat de cele două, dar puțin spre sud, se află intersecția pieței cu strada  Traian Demetrescu , fostă Calea Târgului (și Str. Silozului în regimul communist),  La ieșirea din Piața Buzești spre sud, pe latura dreaptă, la numărul 4A,  se remarcă clădirea solidă, impunătoare în care funcționează în prezent  Schela  de Foraj Craiova,  întreprindere înființată în 1958 .In perioada  1965 -1968  aceasta a început să furnizeze servicii și pe piața internațională ajungându-se în prezență la piețe din 23 de țări. Clădirea acoperă trotuarul cu un portic cu coloane dreptunghiulare grosiere, sub care se găsesc câteva magazinașe. Clădirea alăturată a fost construită în 1865 ca han, devenind apoi Hotel METROPOL și funcționând cu această destinație mult timp.

Clădirea nouă a fostei Bănci Agricole - 2013 - devenită Raiffeisen Bank. Este clădire de colț. La dreapta Str.Eugeniu Carada, iar la stânga Str. Frații Buzești, spre Piața Buzești

Urmând calea spre sud se ajunge la intersecția cu străzile Mihail Kogălniceanu și Eugeniu Carada. Pe stânga, se remarcă clădirea nouă a fostei Bănci Agricole, devenită prin privatizare pripită Raiffeisen Bank. Traversând Str. Eugeniu Carada se trece pe lângă restaurantul Craiova și, puțin mai jos, tot pe stânga, se ajunge la gardul impozant de fier forjat de la casa (palat) Grigore Puiu Pleșa (Pleșia) construită între 1905 și 1910 pe locul fostelor case ale boierilor Buzești, după proiectul arhitectului Petre Antonescu, cel care a conceput și Clădirea unde funcționează în prezent Prefectura Dolj. Clădirea, numită casa Pleșa, a avut diverse destinații printre care, între anii 1970 și 1980, inclusiv Primăria Craiovei, sau sediu opulent al Sindicatelor.

Casă pe Str. Frașii Buzești - 2009

Intersecția Str. Buzești cu străzile C.D. Fortunescu și Simion Bărnuțiu deschide perspectiva către Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, de la care a primit  primul său nume, ctitorită pe terenurile boierilor Buzești. In triunghiul format cu strada 24 Ianuarie este amplasat bustul  poetului Traian Demetrescu, realizat de sculptorul Ion Jalea între 1923 și 1924.

Strada Frații Buzești continuă până la semafoarele de la intersecția   Alexandru Macedonski cu strada Caracal. Se poate spune că este o stradă centrală cu multe obiective de interes general. Și totuși numele ei nu a rămas în memoria colectivă, dar urmează

Aflată între Ulița Episcopiei și Biserica Sfinților Voievozi  (Sfinții Arhangheli), Ulița Pescăriilor Vechi (viitoarea Str. Buzești) oferea pe la mijlocul secolului 19 un loc prielnic pentru ridicarea de hanuri, unde puteau sa tragă negustorii ce aduceau marfă micilor prăvălii aflate, cele mai multe dintre ele, pe Ulița Mare (Lipscani) pe care această uliță o intersecta în locul numit Răscruciul de Pește (Răscruciul Mic).

Palatul Vorvoreanu - Mitropolia Oltenia - 2007 - Str. Frații Buzești Nr. 10. Construit între 1905-1910 de arhitect Maimorolu.

Cea mai veche menționare a unui han pe aceasta uliță apare cu ocazia vânzării Hanului lui Neculcea în primăvara anului 1852, situat la “Răscrucea de pește”.

  In 1861, Grigore Stăncescu cumpăra “hanul cu locul lui și prăvăliile du pe dânsu și celelalte nemestii” proprietatea lui Dimitrie Pană Pavlu, care se aflau pe locul mănăstirii Sadova. Locul se învecina la răsărit cu ulița ce ducea spre biserica Sfinților Voievozi, la apus cu locul cumpărătorului, spre amiazăzi cu casele lui Constantin Ghimpa, iar spre amiazănoapte cu “prăvăliile înfundate” ale mai multor negustori. În 1868, Gr. Stăncescu răscumpăra acest loc aflat la Răscrucile Pescăriilor, trecut în proprietatea statului dupa Legea secularizării averilor mănăstirești. Posibil ca acest han cumpărat de Gr. Stancescu să fie același cu cel al lui Neculcea din 1852.

 Istoria acestui han, transformat în hotel spre sfârșitul secolului, ne rămâne destul de puțin cunoscută. Numele Hotelului Stăncescu apare în presa anului 1888, fiind legat de un accident petrecut în seara zilei de 21 Iunie. Alexandrina Nicolau, servitoare la acest hotel “voind a pune dintr-o tinichea gaz îeșn lampă, al căreia fitil era aprins, pe când turna gaz în bazin, gazul a luat foc făcând explozie”. Victima, originară din Ploiești, înceta din viață a doua zi.

Str. Frații Buzești - 2014 - în curs de amenajare pentru a deveni pietonală . In dreapta Clădirea renovată, cu portic la parter, peste trotuar a Schelei de Foraj Craiova

 In anul 1909, Medicul Primar al orașului aproba cererea făcută de N. Mușat, antreprenorul Hotelului Stăncescu, ca cele 14 – 15 camere ce compuneau corpul din spatele clădirii sa fie închiriate cu luna la diferite cântărețe, cu obligația de a-și face controale sanitare. Accesul în aceste camere se făcea pe două scări laterale, luându-se măsuri ca ușile care comunicau cu corpul principal al hotelului să nu rămână deschise. Obligația de a face controale sanitare arată ca sub numele de cântărețe se înțelegea de fapt prostituate. “Cântărețele sunt artiste, dar si prostituate” arata Laure Adler în studiul sau despre casele de toleranță, referindu-se la prostituția care se întâlnea în localurile de cafe-concert.

 In locul în care străzile Mihail Kogălniceanu și Lascăr Catargiu întâlneau vechea Uliță a Pescăriilor, redenumită strada Buzești, se găseau alte două hoteluri, Regal și Europa.

 Hotelul Regal se afla pe colțul format de strada Lascăr Catargiu cu strada Buzești (azi Restaurantul Craiova). N. Hristodol, antreprenorul hotelului anunța în 1907 deschiderea acestuia “din nou renovat și amenajat”. Hotelul dotat cu mobilier nou, lumină electrică și sobe de teracotă, beneficia de un “restaurant luxos, șoproane pentru trăsuri și grajd pentru cai”. În 1937 hotelul, al cărui proprietar era N.N. Băncioiu, rămăsese cam cu aceleași dotări. Pe lângă lumina electrică și sobele de teracotă pomenite și în 1907 hotelul, care avea 12 camere cu un pat și 5 camere cu 2 paturi, nu mai beneficia decât de closet în corpul clădirii, prevăzut cu apă curgătoare și “instalație modernă”. Lipseau ascensorul, caloriferele, apa caldă sau pardoseala cu parchet de care dispuneau hotelurile moderne, cum erau Minerva sau Palace. Conducătorul hotelului era Fănică Constantinescu. 

 Situat la întretaierea străzilor Buzești și M.Kogălniceanu, Hotelul Europa pare să fi fost inițial un vechi han (4). La acest hotel, al cărui proprietar era D. Frăsineanu, găsim cu domiciliul pe la 1908 pe Ivan Ivanovici, condamnat de Curtea de Apel din Craiova la închisoare corecțională timp de 5 ani “pentru faptul de atentat la pudoare”. Hotelul, care fusese redenumit Imperial, aparținea în 1937 lui Petre I. Demetrian. Cladirea avea 15 camere cu un pat si 14 camere cu doua paturi, lumină electrică, sobe de teracotă, o baie și 6 closete în corpul clădirii.

Str. Buzești cu vedere sre sud - 1910 - pe dreapta Hotel Europa, iar în planul secund biserica Sfîiții Arhangheli.

Mai jos pe strada Buzești, la numărul 37 (adresă care apare în Călăuza orașului Craiova - 1925), se afla Hotelul Național despre care antrepenorul N.I. Bobeși anunța în 1907 deschiderea sa “renovat și mobilat din nou, cu mobilier secesion, luminat electric, toate camerele având sobe de teracotă și scară de marmură. O cântăreață domiciliată la camera 4 de la acest hotel, Jeni Niculescu, era condamnată în 1908 de către tribunalul Ilfov la închisoare pe timp de o lună pentru escrocherie, directorul penitenciarului Văcărești fiind mandatat să o primească și să o rețină.

Casa Gogu Vorvoreanu - 2011 - Str. Buzești. Construită în 1905

 La 16 Noiembrie 1913, Nicolae Pesici, antrepenorul hotelurilor Mercur și Calafat, solicita primăriei Craiova să i se aprobe cererea de a asigura cu un omnibus transportul de la gară vizitatorilor acestor hoteluri. Hotelul Mercur care se afla la capătul dinspre nord al străzii Buzești la numărul 4, aparținea în 1930 Eugeniei A. Popa și lui I. Poponiu Pârvulescu. În luna mai a anului 1938, hotelul era închis printr-o ordonanță a primăriei, “în interesul sănătății publice”. Hotelul Calafat se găsea pe strada Vasile Boerescu la numărul 1.  Str. Vasile Borescu era în continuarea străzii Buzești, pe lângă Palatul de Justiție.

Complex hotelier Green House - 2013 - Str. Frații Buzești Nr. 25 

 Din numele celor care au locuit în camerele acestor hoteluri ne-au rămas mai mult celor al prostituatelor, condamnate cu amendă “în folosul cassei Craiova”. Victoria Deatcu, Margareta Teodorescu, Maria Vijulia la hotel Imperial, Caterina D. Ion la hotel Mercur, Dumitra T. Vasile la hotel Regal, Marița Ion Onea la hotel Stăncescu sau Mari Strebel, madonă la hotel Național sunt doar câteva astfel de exemple. În urma unui referat din 1920, prefectul poliției era informat că la aproape toate hotelurile “sunt instalate un număr considerabil de cocote”, acesta ordonând evacuarea lor.