In ceea ce
priveşte localul sunt demn de relevat peripeţiile prin care el a trecut. Baroul
Dolj, înfiinţat prin legea din 1864, nu şi-a avut un local propriu al lui cum
îl are azi colegiu, cu atât mai mult înainte de această lege, ştiut fiind că au
existat şi pe atunci avocaţi numiţi „vechili”. Ei s-au aciuiat pe lângă
instanţele de judecată cu care de fapt erau în strânsă legătură, cum era şi
firesc, instanţe care în tot acest timp au ocupat mai multe localuri. Astfel,
înainte de 1864, localul Tribunalelor şi al curţilor de Apel, erau în Casele
lui Bibescu Ion, din str. fostă C.A. Rosetti, azi strada Griviţa Roşie. Aici
mai târziu a fost Prefectura Jud. Dolj, apoi Teatrul Naţional după arderea lui
în 1928, iar după mutarea Teatrului Naţional în actualul Colegiu Naţional
Nicole Bălcescu, aici a fost instalat cinematograful Rio, azi cinematograful 23
August. Mai târziu, după 1864, localurile judecătoreşti au ocupat casele
Calamgiu, care au devenit proprietatea apoi a Dr. Atanasescu Ion, instalându-se
aici Gimnaziul real de băieţi, iar azi ocupat de 63 unitatea de Pompieri, din
str. fostă Gabriel Pery, actualmente strada Oneşti. De asemenea ele au ocupat
şi casele din fosta stradă D.A. Sturzda apoi Molotov, azi Karl Marx, unde şi-a
avut sediul Ospătăria şcolară, azi Căminul şcoalei tehnice de maiştri. După
1868,şi până la 1889, Curţile de apel şi parte din secţiile tribunalului, s-au
mutat în chiliile călugăreşti din localul fostei episcopii a Craiovei (Biserica
Sft. Nicolae - Gănescu) ridicată de Biv Vel Stolnicu – Barbu Gănescu, care a
fost dărâmată împreună cu chiliile ei pe la 1889, clădindu-se de către fosta
Prefectură a Jud. Dolj, pe acel loc fostul Palat de Justiţie, ocupat azi de
Sfatul Raional Craiova şi Sfatul Regional Oltenia. Construcţia acelui Palat a
fost hotărâtă de Consiliul General al jud. Dolj, în 1884 numindu-se o comisiune
pentru studierea lucrării, din care au făcut parte avocaţii: August Peşacov,
care era şi Preşedintele consiliului judeţean şi Ion Pazu, care era consilier
judeţean.
In proiectul
lucrării acestui Palat, s-a prevăzut câte o cameră pentru avocaţi, ataşată pe
lângă fiecare sală, a „Paşilor pierduţi”, adică o cameră jos unde erau
tribunalele şi alta sus unde erau Curţile de apel având fiecare sala sa
„Paşilor pierduţi”. Până la clădirea acestui măreţ local, avocaţii neavând
camere speciale amenajate pentru ei şi ca atare nici dulapuri pentru arhiva
lor, au trebuit să se mulţumească cu nişte camere mici şi improprii, pe care de
abia le puteau obţine de la localurile judecătoreşti. Din această cauză
hârtiile şi dosarele erau păstrate prin sertarul vreunei mese, ele pierzându-se
cu ocazia mutării, fie că erau păstrate de avocaţii însărcinaţi anume cu
aceasta, la domiciliul lor de unde de asemenea s-au pierdut. Aşa se face că,
din actuala arhivă a fostului Barou de Dolj, azi Colegiu lipsesc toate actele
între 1864 – data înfiinţării legale a Baroului şi până la 1875.
In timpul cât a
durat construcţia fostului Palat de Justiţie adică de la 1889-1894, instanţele
judecătoreşti au fost mutate provizoriu în vechile case băneşti, unde a fost
după aceia Gimnaziul Real, apoi Seminarul, din fosta stradă Sf. Dumitru apoi
Grigore Prioteasa și iar Sf. Dumitru. Ele au fost dărâmate pentru degajarea
actualei Mitropolii.
In acest local
insuficient şi impropriu, Corpul de avocaţi a avut o mică cameră de aşteptare
pentru avocaţi. Datorită acestui fapt, când Baroul avea vre-o întrunire, sau
alte nevoi mai mari, Decanul trebuia să se adreseze Curţilor de apel, pentru ca
să ceară o sală de şedinţă, ceea ce de altfel, astfel de cereri rămăsese
tradiţie şi în fostul Palat de Justiţie, din cauza numărului mare de avocaţi
din barou. Tot în acest timp, localul judecătoriei a fost mutat provizoriu în
casele Puţureanu din fosta stradă St. Dumitru actualmente str. Matei Basarab No
11. După anul 1894, data când s-a terminat construcţia fostului Palat de
Justiţie, toate instanţele judecătoreşti au fost mutate în el, activând până în
anul 1945, când în urma ocupării de către armata sovietică a acestui Palat
ocazionate de război, ele s-au mutat în fostul liceu Regina Elisabeta,
actualmente ocupat de Facultatea de Agronomie până în anul 1947 când aceste
instanţe s-au reîntors la sediul lor în fostul Palat de Justiţie.
In 1947, ultimul
an de viaţă a fostului Barou de Dolj, se găseau înscrişi în el, 321 de avocaţi
şi anume 228 av. definitivi, 32 avocaţi stagiari, un apărător şi 53 avocaţi
definitivi, avocaţi stagiari şi apărători refugiaţi, începând din anul 1940 din
fostele barouri Basarabia şi Bucovina. Din acest număr global de 321 persoane
au fost 307 bărbaţi, şi 14 femei. 65
De asemenea este
interesant de ştiut că toţi aceşti avocaţi,circa 25 % nu profesau, ei fiind
înscrişi numai cu numele ţinând ca să aibă titlul de avocat şi să figureze pe
tabelul avocaţilor, întrucât unii aveau venituri fie de la moşie, fie din alte
ocupaţii ca profesori, pensionari, cum erau foştii magistraţi, foşti
funcţionari publici, etc. Ei ţineau în acelaşi timp să beneficieze de cota
legală pe care o aveau avocaţii de la sindicat, cotă pe drept cuvenită pentru
munca prestată, ei fiind numai beneficiarii celorlalţi colegi care munceau şi
pentru ei. Astfel se explică acest număr excesiv de mare pe care îl avea pe
atunci fostul Barou de Dolj. Acesta este pe scurt istoricul fostului barou de
Dolj, care a împlinit în 1948, - 84 de ani de existenţă.
Se
credea că localul colegiului de avocaţi îşi găsise ultimul său domiciliu în
fostul Palat de Justiţie. Această stabilitate însă a fost de scurtă durată
/patru ani/ fiindcă ceea ce s-a întâmplat cu localul fostului Barou de Dolj,
s-a întâmplat şi cu localul colegiului. Intervenind alte împrejurări de forţă
majoră şi în viaţa colegiului, el a fost silit să se mute din nou din localul
său, de data aceasta însă definitiv, după cum se va vedea mai jos. În 1951 a
luat naştere la Craiova, o a doua facultate venită prin mutare de la Iaşi şi
anume Institutul de Aparate şi Maşini 79 Electrice, care neavând un local mai
adecvat unei astfel de meniri, Palatul de Justiţie era singurul care
corespundea scopului său, de aceea el a fost şi ocupat de acest institut.
Oraşul nostru având acum 2 facultăţi, între care se număra şi Facultatea de
Agronomie, s-a înfiinţat şi un rectorat care s-a stabilit tot în Palatul
Justiţiei. Facultatea având o bibliotecă vastă de specialitate mai ales având
nevoe de întreg Palatul Justiţiei şi deci şi de camerele ocupate de colegiu cu
biblioteca lui. Din cauza acestei situaţii create, instanţele judecătoreşti şi
ca atare şi Colegiul de avocaţi, în luna octombrie 1951 ele au părăsit Palatul
de Justiţie. În ceea ce priveşte Colegiul avocaţilor Dolj, a fost mutat în
imobilul fost al Dr. Poenaru din str. Brestei nr. 32. casă spaţioasă care se
preta pentru această instituţie. În 1952 luna iulie, în vederea alegerilor de
deputaţi din Marea Adunare Naţională, s-a înfiinţat Frontul Democraţiei
Populare, care neavând un local propriu, Colegiul a trebuit ca să cedeze
Frontului imobilul său, el mutându-se în Calea Unirii nr. 81. După o lună de
zile însă, localul trebuind să fie ocupat de U.C.F.S. (Uniunea de Cultură
Fizică şi Sport), colegiul a fost mutat din nou în casele din str. Severinului
nr. 35, ale tov. Bărbulescu. Cum însă camerele ocupate de el, erau insuficiente
pentru nevoile colegiului, biroul colectiv de asistenţă juridică Craiova, a
fost nevoit să se mute în 2 cămăruţe din imobilul fostului preşedinte al Curţii
de Apel Craiova, C. Poenaru, iar arhiva colegiului a fost mutată în pivniţa
acestor cămăruţe, care fiind igrasioase, multe din dosare s-au deteriorat.
Terminându-se alegerile de deputaţi, Frontul Democrat Popular încheindu-şi
operaţiile şi imobilul Dr. Poenaru devenind iar liber, Colegiul avocaţilor şi-a
reluat reşedinţa după câtva timp de peregrinare.
Dar nici în
acest imobil colegiul n-a stat mult, deoarece în vederea înfiinţării cetăţii
universitare, el a fost solicitat şi apoi ocupat de Institutul de Agronomie, în
raza căruia cădea acest imobil. Colegiul mutându-se în 1956 din această cauză
în imobilul fostului Nicu Popp din str. Mihai Viteazu nr. 11, ocupat până
atunci de Procuratura Militară. În 1958, Institutul de Maşini şi Aparate
Electrice, mutânduse din Craiova, instanţele judecătoreşti, deci şi Colegiul
s-au înapoiat în fostul Palat de Justiţie, unde n-a apucat bine ca să se
instaleze, când acest Palat a fost ocupat de sfaturile populare Regional, al
Raionului Craiova şi al Oraşului Craiova, precum şi de Institutul de Proectări
Regional, rămânând totuşi aripa Palatului dinspre Bdul Republicii în folosinţa
Rectoratului Universitar. Aşa se face că, Colegiul avocaţilor s-a reîntors în
fostul său sediu din str. Mihai Viteazu nr. 11 în care s-a găsit până după 1990
şi care mutare pare să fie definitivă. Din cauza atâtor mutări pe care le-a
suferit colegiul în localuri necorespunzătoare, de multe ori pe timp ploios,
multe din dosarele avocaţilor, dosare de arhivă, cărţi şi alte materiale din
inventarul colegiului s-au deteriorat iar altele s-au şi pierdut.
După 1990 Baroul
avocaților și-a cumpărat un local corespunzător și generos într-un bloc nou la
intersecția dintre Calea București și Str. Carol I.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu