ROMA 2 - SANTA ANASTASIA AL PALATINO

Intr-o dimineață strălucitoare, asemănătoare cu toate cele petrecute la Roma, am pornit spre prima țintă a zilei. Din Piazza Venezia am ocolit Capitoliul pe la baza scării Cordonata, concepută de magnificul Michelangelo Buonarroti, am trecut prin Piazza Boarium, lăsând la dreapta vașnica și demna biserică Santa Maria in Cosmedin, cu renumita Bocca de la Verita. Am pătruns pe Via dei Cerchi, la capătul de nord-vest al enormului Circus Maximus. Acolo, lipită de poalele Palatinului am remarcat ușor fațada bisericii Sant'Anastasia, bătrână și trecută prin grija a multor papi și artiști, dar puțin căutată de turiști.

Sant'Anastasia a fost construită la sfârșitul sec.al 3-lea și începutul sec.al 4-lea, posibil de către o femeie romană numită Anastasia. Biserica a fost listată în legătură cu titulusul Anastasiae în consemnările sinodului di 499. Mai târziu, biserica a fost legată de martira cu același nume, Anastasia de Sirmium.

Minunata biserică a fost creată la picioarele colinei Palatin într-un loc plin de tradiții religioase. Aici se găsesc "Lupercale", grota unde, potrivit legendei, s-a oprit coșul cu gemenii Romulus și Remus care au fondat Roma. Pe parcursul sec.al 4-lea e.N., grota a reprezentat primul nucleu creștin timpuriu din interiorul acestei clădiri, care este prima clădire religioasă creștină care a fdst ridicată în centrul păgân al orașului.

O legendă spune că inițial lăcațul a fost dedicat cultului Anastasis (Invierea) și numai din sec.al 6-lea a fost asociat cu numele Anastasiei, o femeie martiră romană care a fost răstignită în Illyria, la 25 decembrie 304 e.N și a cărei sărbătoare a fost conectată la primul Crăciun creștin de la Roma.

Biserica a fost restaurată de mai multe ori: Papa Damas I (366-383), Papa Hilarius (461-468), Papa Ioan al VII-lea (705-707), Papa Leon III (795-816) și Papa Grigorie al IV-lea (827-844) ). Actuala biserică datează din sec.al XVI-lea, renovată de către Papa Urban VII, cel care a interzis, primul din lume, fumatul și a fost remarcat pentru grija arătată săracilor și pentru subvenționari a multor lucrări publice.

Biserica Santa Anastasia al Palatino a fost decorată cu mozaicuri în sec.al 5-lea și restaurată de ostrogotul Teodoric și de papi al sec.al 8-lea și al 9-lea. In timpul dominației bizantine de la Roma, în sec.al 6-lea a servit ca biserică oficială a reprezentanților Imperiului Roman de Răsărit, care locuiau pe Colina Palatului. Alte modificări ale aspectului construcției au fost aduse în timpul lucrărilor din sec.al 13-lea și pe timpul restaurării din sec.al 15-lea, la ordinul papei Sixt al IV-lea, care a construit o clopotniță (Campanilă).

După prăbușirea fatadei și porticului din fața lăcașului, în 1636, papa Urban al VIII-lea a ordonat crearea unei noi fațade lui Luigi Arrigucci. Prezentul aspect al bisericii aparține în întregime din secolului al 18-lea (cu excepția fațadei), deoarece a fost rearanjată între 1721 și 1722 de către Carlo Gimacchi da Malta la inițiativa cardinalului portughez Da Cunha.

In mod tradițional, biserica este legată de cultul Sfântului Ieronim, care probabil a celebrat mesa aici. Sfântul este prezentat deasupra altarului, de pictorul Domenichino. Plafonul, din 1722, cu fresca care prezintă "Martirio di Sant'Anastasia" apaeține lui Michelangelo Cerruti

Ultima restaurare, după restaurarea în timpul papalității lui Sixt IV, a avut loc în 1636, când fațada, cu ordin doric inferior și cu ordin ionic superior, a fost reconstruită în 1636, după ciclonul din 1634. Naosul a refolosit coloane antice.

Capela din dreapta are un tablou al Sfântului Ioan Botezătorul de Pier Francesco Mola, iar ultima capelă din dreapta are o frescă de scene ale vieții sfinților Carlo Borromeo și Filippo Neri executată de Lazzaro Baldi. Transeptul  din dreapta are un tablou al lui S.Toribio (1726) de Francesco Trevisani.

          Altarul înalt este decorat cu o Naștere de Lazzaro Baldi, iar sub altar se află o statuie a Sfântului Anastasie de Ercole Ferrata. Arată în mod clar influența lui Bernini de la sculptura Beata Ludovica Albertoni. Transeptul din stânga are o Madonna a Rozariului de Baldi și mormântul Cardinalului și filologului Angelo Mai, realizare a sculptorului neoclasic târziu, Giovanni Maria Benzoni. Ultima capela din stânga, realizată de Domenichino, ilustrează un sfântul Ieronim. Cealaltă capelă are o pictură Ss. Giorgio e Publio de Etienne Parrocel.

Interiorul are trei nave, un transept și absidă cu altar înalt. Tribuna absidei este bogat decorată cu marmură prețioasă. Decorurile de pictură sunt de L.Baldi. Culoarele sunt mai scurte decât naosul și au câte două capele.

Sub partea inferioară a bisericii se găsesc ruinele unei insule imperiale antice. Fatada prezintă două părți și două clopotnițe gemene. Interiorul are trei nave, iar pe tavan este descris "Martirio di Sant'Anastasia" de Michele Cerreti. Statuia sfintei, căruia îi este dedicată biserica, este situată sub altar.

Excavațiile de sub biserică au arătat că biserica a fost construită pe construcțiile adiacente Circului Maximus.

La plecare, mulțumiți că am pășit peste un titulus mai puțin cunoscut, am fost întâmpinați de un soare arzător ce încingea atroce vegetația crescută în locul fostelor gradene ale Circului Maximus. De vis-à-vis ne privea Aventinul înalt cu cupolele sale de biserici, care ne așteptau și minunata grădină botanică cu trandafiri din toată lumea. La bază se remarca și monumental lui Giuseppe Mazzini.

Pe toată lungimea circului am avut în dreapta fundamentele mărețe din cărămidă dezgoltă de ornamentații și, parcă, amenințătoare ale palatelor imperiale dispărute. Pe acea latură a Palatinului se impun cu adevărat privirilor urmele fostelor palate. Sunt covârșitoare și par indestructibile. La celălalt capăt al circului gigantic am privit, urmele asemănătoare unor turnuri, a două fortărețe nobiliare din timpul Romei Turriata. Pe vârful de corabie al Palatinului ce se afla în stânga noastră ar fi trebuit să se afle Septizonium, dar fusese ras complet, așa cum am mai amintit.

Agresați și încinși de căldură am decis să ne îndreptăm, la stânga, spre Colosseum și Arcul lui Constantin, Am urmat Via di San Gregorio, o arteră lată, cu patru benzi de circulație și stăjuită minunat de pini umbrelă mari și răcoroși. A fost trasată în 1833 de papa Gregorius al XVI-lea, împreună cu o Grădină Botanică, pe lângă mănăstirea San Bonaventura și biserica San Sebastiano al Palatino.
Ajunși în marea deschidere de la Colosseum a putut mânca de prânz la o terasă de colț de pe Via dei Fori Imperiali și reântremați am pornit spre biserica cea mai apropiată, San Pietro in Vincoli.