Porticus
Aemilia fost una dintre cele mai mari structuri comerciale din vremea sa și a
funcționat ca un depozit și centru de distribuție a mărfurilor care intrau în
oraș prin râul Tibru.
Porticul a
fost construit în anul 193 e.A. de edilii Marcus Aemilius Lepidus și Lucius Aemilius
Paulus, de la care derivă numele structurii și a asocierii față de ginta
Aemilia. A fost reconstruit în 174 e.A de către cenzorii Quintus Fulvius
Flaccus și Aulus Postumius Albinus.
Dezvoltarea
porticului a coincis cu creșterea rapidă a orașului după cel de-al doilea război
punic. Această creștere, atât în comerț, cât și în populație, a ridicat
probleme în spațiul limitat disponibil în Forum Boarium și a subliniat importanța
legăturii fluviale cu portul principal al Romei, cel de la Ostia. Porticul și
Emporiul par să se fi completat pentru a facilita descărcarea, depozitarea și,
eventual, redistribuirea mărfurilor și a produselor alimentare, inclusiv a
cerealelor importate și care par a fi fost în funcționare continuă până în
sec.al 6-lea e.N.
Clădirea ridicată
în opus incertum, sub forma unui dreptunghi subțire care mergea paralel cu
Tibrul, era foarte mare, de aproximativ 487 de metri lungime, de 60 de metri
adâncime. Era subdivizată de 294 de stâlpi în șapte rânduri. S-au creat o serie
de 50 de coridoare, fiecare la 8,30 metri. A fost acoperit de o serie de bolți suprapuse,
care s-au ridicat în linie cu panta dealului, oferind protecție împotriva
elementelor agresive ale naturii, permițând în același timp lumină și aer.
Suprafața totală acoperită a fost de 25.000 de metri pătrați.
Clădirea a
fost ridicată la aproximativ 90 de metri de accesul la Emporium și de râu, pentru
a atenua efectele eventualelor inundații sezoniere. In perioada lui Traian,
acest spațiu a fost umplut cu structuri comerciale suplimentare, iar spațiile
uriașe din Porticus au fost folosite într-o varietate de utilizări, adesea
modificate sau subdivizate pentru a se potrivi nevoilor utilizatorilor lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu