ROMA V - COMITIUM (FORUM ROMANUM)

Acest vestigiu se găsește între Curie și Lapis Niger, deci în fața Curiei. Nu se mai vede decât o bază circulară a unei fântâni care s-a ridicat odată pe acest loc. Comitium era un vechi loc de adunare de discuții și de justiție, devenit, cu timpul, un edificiu sub formă de plarformă circulară. Aici se celebrau unele sărbători religioase, sub formă de dans și cereminii de purificare a armelor, la 19 martie, pentru începerea sezonului de războaie. Era un spațiu de reuniuni și discuții politice. In suprefața deținută de Comitium, era cuprinsă și Rostra, tribuna oratorilor.

 Alături s-a găsit la începuturi Curia Hostilia, înlocuită apoi de Curia Julia.

            In Roma antică, poporul se aduna conform unor diferite condiții, care difereau după ocazii. Adunările poporului era numite comitii, care erau în număr de trei. Ele reuneau aceiași cetățeni, dar repartizați în mod diferit, ceea ce putea schimba sensibil rezultatul votului.

- Comitiile Curiate, cele mai vechi, în care poporul se reunea pe curii, adică după gințile de naștere, fapt ce dădea o oarecare influență patricienilor.

- Comitiile centuriate, în care poporul se organiza pe centurii, în funcție de rolul ocupat în armată, pe baza averii. Faptul dădea preponderență celor bogați.

- Comitiile tribute, unde poporul era unit pe triburi, circonscripții teritoriale și în care aveau avantaj proprietarii funciari apropiați de Roma.

            La început voturile erau orale și au devenit în sec. al 2-lea e.A, scrise și secrete. Buletinele de vot erau niște plachete de lemn pe care erau înscrise literele VR (uti rogas- cum ceri tu), pentru Da și A (antiquo- eu resping), pentru Nu.

Mai existau, uneori și Comitii calate, formațiuni speciale ale Comitiilor curiate, cu simplul rol de a demonstra și fără putere de vot.

Cu timpul Comitium și-a pirdut importanța decizională, în contrapondere cu puterea decizională din Curia vecină.

ROMA V - LAPIS NIGER (FORUM ROMANUM)

In 1899, arheologul Giacomo Boni, care conducea săpăturile din Forum Romanum a descoperit o suprafață cu dale negricioase. Sub acelea s-a găsit, printre blocuri de tuf adunate, o stelă cu o inscripție al cărei sens a rămas obscur până astăzi. Vestigiile s-au găsit între Forum și Comitium. Ele sunt accesibile printr-o scară săpată în pământ exact în fața Curiei.

            Inscripția face aluzie la un rege , sau se referă la evenimente ale unei regalități. Poate fi vorba și de un rex sanctorum, înaltă autoritate religiaosă de la începutul Republicii romane.

Arheologii au presupus că ar fi vorba de un monument aparținător sec.al 6-lea, sau al 5-lea e.A. Se pare că atunci când a întreprins reamenajarea din Forum, Caesar a dispus protejarea acestei suprafețe care sugera un vestigiu cu caracter sacru. Romanii au gândit că ar fi vorba de mormântul lui Romulus, sau de cel al lui Faustulus, ciobanul care a văzut cum lupoaica alăpta gemenii, sau de cel al lui Hostus Hostilius, tatăl regelui Tuilius Hostilius, cel de al treilea rege al Romei, de după Romulus și Numa Pompilius.

Stela de la Lapis Niger la Muzeul Național al Termelor

Lapis Niger a cunoscut două consacrări. La început a existat un sanctuar în stil tradițional, care a fost șters și îngropat sub dale de culoare neagră, în cursul sec. 1 e.A. S-a creat loc pentru o a doua consacrare. In primul sanctuar s-a găsit stela de tuf ce purta inscripția într-o limbă și grafică arhaică, un soclu de coloană și două socluri paralel pe care erau așezați lri în repaus. Despre cei doi nu se știe decât dintr-o mărturie scrisă a unui anticar din timpul lui Augustus.

Vestigii ale Lapis Niger în forum Romanum

 Cea de a doua versiune a sanctuarului a fost mult mai simplă. Un acoperământ de marmură neagră s-a așezat peste vechiul sanctuar, iar locul a fost înconjurat de un mic zid de culoare albă. Noul sanctuar se găsea exact alături de Rostres, tribuna oratorilor de la senat.

Inscripția găsită în primul sanctuar are o mare importanță, chiar ocupă locul fruntaș, în cercetările evoluției limbii și scrierii romane.

ROMA V - CURIA (FORUM ROMANUM)

Curia era sediul senatului roman pe timpul antichității. Prima Curie a fost construită sub regele Tullus Hostilius, cel de al treilea rege al Romei, pe Comitium, centrul politic al orașului. Aceasta s-a numit Curia Hostilia. In fapt ea a luat naștere după distrugerea cetății Alba longa și intrarea în Senat a marilor familii din Alba. A devenit locul de adunare al Senatului roman. In Roma antică termenul de Curia a fost bogat în sensuri. Dar în epoca republicană Curia desemna edificiul în care se reunea Senatul. In anul 80 e.A, dictatorul Sulla a mărit edificiul pentru a putea cuprinde 600 de senatori., dar a fost distrusă de incendiul provocat, în anul 52 e.A, de partizanii lui Clodius Pulcher, care au așezat aici rugul șefului lor. 
Caesar a clădit un nou Forum pe amplasamentul ruinelor Curiei Hostilia și în același timp a clădit o nouă Curie pe un amplasament apropiat, Curia Julia. Construcția noului local s-a terminat în anul 29 e.A, sub domnia lui Augustus. Vechea Curie era orientată pe direcția est-vest, ocupând corul și partea stângă a bisericii Sfântul Luca de astăzi. Caesar a orientat-o cu fața spre Via Sacra, adică spre centrul Forum-ului. Ea era compusă din trei spații: Curia Senatus, ca sală de ședințe, Atrium Minervae, cu coloane pe laturi și pe centru, destinat repaosului dintre ședințe, iar a treia încăpere servea ca Secretarium Senatus. Intregul edificiu se orienta spre nord-vest.
Asasinarea lui Caesar s-a produs la Curia Pompeia pe Câmpul lui Marte.

O nouă reconstrucție radicală s-a operat sub domnia lui Diocletianus, în anul 284 e.N, datorită distrugerii suferite, printr-un incendiu, de edificiu cu un an înainte, în 283 e.N. Aceasta este structura care se poate vizita în zilele noastre. In sec.al 7-lea e.N, Curia a fost transformată în biserica Sfântul Adrian, de către papa Honorius I-ul., iar în 1937, Mussolini a îndepărtat urmele bisericii și a restituit vederii edificiul antic cu atât de multă încărcătură istorică.

Nu au rămas decât zidurile exterioare originale, triste și terne, din cărămidă. Dar trebuie imaginate porțile de bronz și statuile din alabastru, statuia de aur a Victoriei , din interior, pavimentul din mozaic, pereții acoperiți cu basoreliefuri policrome, rândurile de scaune de lemn sculptat ale senatorilor, ornamentele sculptate de pe fronton și acoperiș, etc. Totul era creat pentru a reflecta puterea Romei.

Aspectul edificiului era mult mai puțin auster decât cel de astăzi. Fațada sa, acoperită cu marmură și stuc, era precedată de un portic și se termina cu un timpan acoperit cu travertin. Poarta sa de bronz a fost dusă la basilica Sfântul Ioan de Latran de către papa Alexandru al VII-lea, în sec.al 17-lea, conform tradiției papale de jefuire a edificiilor antice.

Curia era un templu de inaugurare, adică un loc sacru în interiorul căruia un augur putea comunica ascultătorilor voința zeilor care îi fusese transmisă prin unele semne: zborul păsărilor, apetitul puilor de găină sacri, întâmplări neobișnuite și altele. Nici o ședință sa senatului nu începea înainte ca prezidentul să nu facă cunoscute dispozițiile favorabile sau defavorabile ale zeilor.

In interior, în lungul sălii, se mai văd încă trei gradene largi pe care erau dispuse locurile senatorilor pe scaune sculptete din lemn. Ei nu dispuneau de locuri fixe. După citirea ordinei de zi, fiecare era strigat individual în ordinea fixă din lista album și își dădea avizul. Pentru a vota senatorii se uneau în grupul care le reprezenta opinia. Mult timp, puterea senatorilor a fost decisivă, dar de la începutul Imperiului, le-a devenit practic imposibil să se opună deciziilor împăratului, care îi recruta. Mai puteau ca după moartea Principelui să-i condamne memoria și să se opună la divinizarea lui.

In spatele sălii, pe un soclu din care se mai văd unele urme, trona statuia Victoriei înaripate, acoperită de o lungă togă romanăm și ținând în mână o coroană de lauri. Era o statuie din aur așezată acolo de Augustus, în anul 29 e.A, după victoria de la  Actium asupra lui Marcus Antonius și a Cleopatrei, în anul 31 e.A, victorie care îl făcuse stăpânul Imperiului Roman. Mai mult de trei secole, împărații au adorat statuia, arzând esențe plăcut mirositoare la altarul ei. Pe timpul funeraliilor imperiale, statuia preceda cortegiul care se twermina prin apoteoza celui dispărut. Atunci cînd au scos capul, cu ajutorul unor împărați târzii, creștinii s-au opus venerării statuii, ea devenind o ofensă adusă lor. Aceasta, mai ales, în ultimele clipe de existență ale imperiului, când creștinismul ajunsese religie de stat.

Altarul a fost retras de împăratul Constantius, în anul 357 e.N și restabilit de împăratul Iulianus, în 361 e.N. In anul 382 e.N, împăratul Gratianus a dispus ridicarea statuii și anularea tuturor veniturilor vestalelor și ale sacerdoților romani. Cu toate că prefectul Romei, Symancus, s-a răsculat, gratianus nu a revenit asupra deciziei. Unii autori susțin că altarul Victoriei a revenit pe timpul împăratului Eugenius, în anul 393 e.N. El a domnit la Roma, ca uzurpator (392-394 e.N.) al lui Theodosius I-ul (378-395 e.N.), care își avea curtea la Constantinopol. Eugenius a fost ultimul împărat care a susținut credința politeistă. Jaful vizigoților lui Alaric s-a dovedit fatal pentru mândra Curie.

Curia adăpostește două panouri sculptate în baso-relief, găsite sub Forum și probabil comandate de Traian pentru decorarea tribunii oratorilor, sau de urmașul său, Hadrianus. Pe spatele celor două panouri sunt reprezentate cele trei animale care se sacrificau în cursul ceremoniilor de purificare: porcul, oaia și taurul, în latină; sus, ovis, taurus. De la acele trei cuvinte a provenit numele de suovetaurilia dat sacfificiului. Pe baso-reliefuri se poate admira anatomia foarte realistă și plină de detalii a animalelor aduse la sacrificat. Sculpturile de fețele opuse sunt ilustrate binefacerile împăratului. Sculptorul a localizat acțiunile din baso-reliefuri pe un fond în care erau reprezentate multe monumente ale Forum-ului.

In spatele Curiei se vede încă un mic altar din cărămidă, prevăzut cu o cavitate destinată a primi relicve, atestând că acel loc fusese rezervat cultului creștin în sec. 7-8 e.N.