In toamna anului
1896, în septembrie, Regele Carol I şi-a văzut îndeplinită una dintre marile
dorinţe politice, aceea de a-1 avea ca oaspete pe împăratul Franz Iosef I căci,
aşa cum consemnează Regina Maria în memoriile sale, "Regele Carol păstra
un sentiment de respect şi dragoste bătrânului împărat. Acesta era un adevărat
prieten al Regelui României, chiar dacă politica lui apăsa uneori cam greu
asupra ţărişoarei noastre pline de avânt, care arăta prin semne, întrucâtva
îngrijorătoare, că voia să trăiască, să înflorească şi să se
mărească"
Venirea
Suveranului Austro-Ungariei în România avea loc într-un moment când era
necesară o reconfirmare oficială, şi pe această cale, a relaţiilor dintre cele
două state. De curând fusese prelungit tratatul bilateral, secret, încheiat în
octombrie 1883.
Reorientarea simpatiilor Serbiei către Rusia,
sporea importanţa păstrării unor bune relaţii româno - austro-ungare. Aşa
încât, după cum, aceeaşi Regină Maria, cu binecunoscutu-i spirit ascuţit de
observaţie, surprinde exact proporţia pe care o aveau, în legăturile dintre
cele două capete încoronate, atât raţiunile politice, cât şi sentimentele, Vizita
"le mulţumea şi politica şi simpatiile, şi la Regele Carol politica şi
simpatia mergeau întotdeauna mână-n mână".
Vizita
împăratului Franz Iosef I de la mijlocul lui septembrie, mai precis între 14 şi
18 septembrie, 1896 a fost prilejuită de inaugurarea canalului Porţile de Fier,
prezenţa sa la această festivitate fiind urmată de şederea, timp de două zile,
la Bucureşti şi petrecerea unei zile de odihnă, de recreere, la Sinaia.
"Serbările Imperiale" cum sunt numite, cu îndreptăţire, de către
corespondentul publicaţiei "L'Independence Roumaine", manifestările
ocazionate de prezenţa la Bucureşti a bătrânului împărat s-au încheiat cu
vizitarea, în dimineaţa zilei de 17 septembrie, a fortului de la Chitila şi
"marea revistă a trupelor", organizarea şi pregătirea armatei române
fiind una din realizările de care era extrem de mândru şi mulţumit Regele Carol
I.
Părăsind fortul
de la Chitila la orele 14,30 şi urcându-se în trenul regal, împăratul
Austro-Ungariei şi Regele României s-au îndreaptat spre Sinaia unde la Castelul
Peleş, o altă mândrie a Regelui Carol I, "leagănul ramurei ortodoxe a Dinastiei
de Hohenzollern", s-a consumat ultima zi şi jumătate a vizitei
împăratului, "pe care statul şi naţiunea întreagă au concurat să i-o facă
agreabilă".
Astfel, Regele
Carol nu se abătea de la obiceiul pe care şi-1 făcuse şi anume acela că,
nesimţind prea mare interes pentru palatul de la Bucureşti, vechea casă a
boierului Dinicu Golescu, lipsită de "apartamente potrivite pentru găzduirea
musafirilor...îşi primea cu mai multă plăcere musafirii la Sinaia, marea
dragoste a vieţii lui".
După cum
relatează presa vremii, pe tot parcursul drumului Bucureşti - Sinaia
"gările erau frumos împodobite cu drapele, flori şi verdeaţă; iar o mare
mulţime de locuitori de prin vecinătate, în haine de sărbătoare, au venit
pentru a aclama şi saluta cu respect pe Auguştii Suverani". Aşa s-a
întâmplat în gara Buda unde "o imensă mulţime de lume, venită din Ploesci,
în frunte cu autorităţile locale, precum şi prefectul judeţului Prahova, au aclamat
cu mare entuziasm pe Suverani, cari, arătându-se la ferestrele vagonului, au mulţumit
populaţiunei ce mereu se înţesa împrejurul trenului regal". In
"staţiunea Câmpina" unde "oprindu-se trenul regal, subprefectul
şi primarul, în fruntea mai multor consilieri comunali de prin comunele
învecinate şi o mare mulţime de lume venită de prin împrejurimi, au făcut
entusiaste ovaţiuni; şcoalele intonau imnul regal, iar mai multe doamne au oferit
frumoase buchete de flori Majestăţilor Lor". In gara Comarnic
"autorităţile locale şi populaţiunea din satele vecine aşteptau sosirea
Majestăţilor Lor aclamându-i cu nesfârşite urale, aruncând flori, iar copiii
şcoalelor comunale au intonat imnul regal”. In acelaşi timp, "între fiecare
staţiune, mai mulţi ţărani, în frumoase haine de sărbătoare şi călări, alergau
plini de bucurie pe lângă tren aclamând pe Majestăţile Lor".
La intrarea în
gara Sinaia, "această încântătoare localitate, supranumită, pe bună
dreptate, Regina Carpaţilor", gară împodobită cu ramuri de brad şi
drapelele ambelor ţări, la orele 17,30, trenul regal şi ocupanţii săi au fost
întâmpinaţi nu numai de o mare mulţime de oameni şi de acordurile imnului
imperial "intonat de musica gardei de onoare", ci şi de familia
regală a României - Regina Elisabeta, Principele moştenitor Ferdinand şi Principesa
moştenitoare Maria şi de o serie de e persoane oficiale între care ziarele i-au
consemnat pe Ministrul de Externe al AustroUngariei, contele Agenor
Goluchowski, Preşedintele Consiliului de Miniştri al României, Dimitrie A.
Sturdza, baronul Alois Aerenthal, ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, Emil
Ghyka, ministrul României la Viena, aghiotanţii împăratului - generalii Paar,
Beck, Bofras, coloneii Pollak şi Someghy, precum şi ofiţerii români ataşaţi
statului major al împăratului - generalul Barozzi şi coloneii Lambrino şi
Dimitrescu ş.a.
După o scurtă
oprire într-un "mare salon de onoare în întregime tapisat cu stofe
româneşti ţesute de Societatea Furnica", societate creată şi patronată,
după cum se ştie, de Regina Elisabeta, salon amenajat tocmai pentru această
vizită, împodobit cu plante şi flori şi având "podeaua... acoperită de
covoare populare", cortegiul regal îmbarcat în trăsuri trase de cai s-a
îndreaptat spre Castelul Peleş unde "opera abilă a omului şi binefacerile
civilizaţiei se aliază cu măreţia naturii". Nu înainte însă de a mai trăi
încă două momente care aveau să trezească interesul şi admiraţia înaltului
oaspete: trecerea pe sub un arc de triumf special şi pitoresc realizat "pe
care se aflau mai multe grupuri de ţărani şi ţărance în haine naţionale,
reprezentând scene din viaţa ţărănească, iar din culmea arcului se cântă
fanfare" şi o scurtă vizită la Mănăstirea Sinaia. Aici, stareţul Nifon i-a
oferit în dar împăratului Franz Iosef I , "un album legat cu mult gust
conţinând vederi ale Sinăii, între care şi cea a istoricei mănăstiri şi ale
văii Prahovei”. Suveranul austro-ungar mai primise şi alte daruri simbolice,
dovezi ale respectului şi preţuirii românilor. Este suficient să amintim că, la
sosirea în Bucureşti, primarul Capitalei, C.F.Robescu îi oferise "după
datinele străbune...pâine şi sare pe o tavă de argint aurită, împreună cu două
cupe lucrate întocmai după tava şi cupele tesaurului de la Pietroasa", pe
care apoi i le-a şi dăruit. In acelaşi timp, celebra casă de comerţ
bucureşteană Capşa pusese în circulaţie "nişte superbe albume, îmbrăcate
în satin bogat ilustrat. Ilustraţia poartă sus portretele împăratului şi
Regelui, în centru Castelul Peleş şi ca ancadrament drapelele austriece şi
româneşti", ca şi cutii şi săculeţe la fel decorate, toate umplute cu
delicioasele bomboane "François Joseph", special create cu ocazia
augustei vizite.
In sfârşit, după
ieşirea din Mănăstirea Sinaia şi zăbovirea într-o poiană unde fusese improvizat
un sat românesc "oferind un spectacol cu diverse scene ale vieţii
domestice a ţăranilor" (femei torcând sau cosând şi bărbaţi călcând
strugurii pentru a face vinul sau muncind la fabricarea uneltelor agricole),
spectacol urmărit cu interes de împărat, cortegiul regal a ajuns la Castelul
Peleş "a cărui admirabilă aşezare şi elegantă arhitectură par să producă o
vie impresie" asupra României, Dimitrie A. Sturdza, baronul Alois
Aerenthal, ministrul Austro-Ungariei la Bucureşti, Emil Ghyka, ministrul
României la Viena, aghiotanţii împăratului - generalii Paar, Beck, Bofras,
coloneii Pollak şi Someghy, precum şi ofiţerii români ataşaţi statului major al
împăratului - generalul Barozzi şi coloneii Lambrino şi Dimitrescu ş.a. După o
scurtă oprire într-un "mare salon de onoare în întregime tapisat cu stofe
româneşti ţesute de Societatea Furnica"11 , societate creată şi patronată,
după cum se ştie, de Regina Elisabeta, salon amenajat tocmai pentru această
vizită, împodobit cu plante şi flori şi având "podeaua... acoperită de
covoare populare", cortegiul regal îmbarcat în trăsuri trase de cai se
îndreaptă spre Castelul Peleş unde "opera abilă a omului şi binefacerile
civilizaţiei se aliază cu măreţia naturii" 1 2 . Nu înainte însă de a mai
trăi încă două momente care aveau să trezească interesul şi admiraţia înaltului
oaspete: trecerea pe sub un arc de triumf special şi pitoresc realizat "pe
care se aflau mai multe grupuri de ţărani şi ţărance în haine naţionale,
reprezentând scene din viaţa ţărănească, iar din culmea arcului se cântă
fanfare" şi 0 scurtă vizită la Mănăstirea Sinaia. Aici, stareţul Nifon îi
oferă în dar împăratului Franz Iosef I , "un album legat cu mult gust
conţinând vederi ale Sinăii, între care şi cea a istoricei mănăstiri şi ale
văii Prahovei"13 . în cursul vizitei sale în România, Suveranul
austro-ungar mai primise şi alte daruri simbolice, dovezi ale respectului şi
preţuirii românilor. Este suficient să amintim că, la sosirea în Bucureşti,
primarul Capitalei, C.F.Robescu îi oferise "după datinele străbune...pâine
şi sare pe o tavă de argint aurită, împreună cu două cupe lucrate întocmai dupe
tava şi cupele tesaurului de la Pietroasa"14 , pe care apoi 1 le-a şi
dăruit. In acelaşi timp, celebra casă de comerţ bucureşteană Capşa pusese în
circulaţie "nişte superbe albume, îmbrăcate în satin bogat ilustrat.
Ilustraţia poartă sus portretele împăratului şi Regelui, în centru Castelul
Peleş şi ca ancadrament drapelele austriece şi româneşti" 1 5 , ca şi
cutii şi săculeţe la fel decorate, toate umplute cu delicioasele bomboane
"François Joseph", special create cu ocazia augustei vizite. In
sfârşit, după ieşirea din Mănăstirea Sinaia şi zăbovirea într-o poiană unde
fusese improvizat un sat românesc "oferind un spectacol cu diverse scene
ale vieţii domestice a ţăranilor" (femei torcând sau cosând şi bărbaţi
călcând strugurii pentru a face vinul sau muncind la fabricarea uneltelor
agricole), spectacol urmărit cu interes de împărat, cortegiul regal a ajuns la
Castelul Peleş "a cărui admirabilă aşezare şi elegantă arhitectură par să
producă o vie impresie" asupra înaltului oaspete.
In curtea
Castelului Peleş garda de onoare a batalionului de vânători, cu muzică şi
drapel a dat onorul militar împăratului Franz Iosef I şi Regelui Carol I în
sunetele imnului imperial, după care pe clădire a fost înălţat stindardul
imperial. Ziua de 17/29 septembrie s-a încheiat cu un dineu intim la Castelul
Peleş.la care, dintre miniştrii români nu au fost invitaţi decât Preşedintele
Consiliului de Miniştri, Dimitrie A. Sturdza şi ministrul României la Viena,
Emil Ghyka. De altfel, împăratul Franz Iosef I, considerând că, partea oficială
a vizitei sale se consumase la Bucureşti, îşi exprimase de la bun început
dorinţa de a se odihni la Sinaia, admirând Peleşul şi împrejurimile sale,
măreţia munţilor şi verdele pădurii, preferând cadrul intim în locul
recepţiilor sau dineurilor grandioase.
După terminarea dineului, din prima seară a şederii
sale la Castelul Peleş şi după ce se întreţinuse câtva timp cu persoanele
prezente acolo, împăratul Franz Iosef I s-a retras în apartamentul pregătit
anume pentru el şi căruia îi va rămâne şi peste ani numele de
"Kaiserzimmer" (Camera împăratului). Pentru cea de-a doua şi ultima
zi a şederii împăratului Franz Iosef I la Peleş fusese prevăzut un program
variat, dar extrem de încărcat, menit să-1 familiarizeze pe suveranul
austro-ungar cu obiceiurile, felul de-a fi, sufletul poporului român, dar, în
acelaşi timp, şi cu muzica, portul şi bucătăria românească. Incepând încă de la
orele 8,30 dimineaţa, împăratul Austro-Ungariei şi Regele României au pornit
într-o plimbare cu trăsura spre Buşteni şi apoi prin Sinaia până la Izvor,
pentru ca întorşi la Peleş, să facă o vizită Principelui Ferdinand şi
Principesei Maria la reşedinţa lor de la Foişor, cu această ocazie fiindu-i
prezentaţi oficial împăratului micul principe Carol şi mica principesă
Elisabeta. La orele 11,00 cei doi Suverani însoţiţi de Regina Elisabeta, de
Principii moştenitori Ferdinand şi Maria şi de restul suitei formată din
aproximativ 30 de persoane au pornit într-o plimbare de-a lungul pârâului
Peleş, prin pădure, mai întâi "în trăsuri până la întâia cascadă, de unde
coborându-se au făcut o lungă excursiune pe jos de mai bine de o oră şi
jumătate". Ajungând la Stâna Regală unde, 'într-un frumos umbrar de
verdeaţă" li s-a servit prânzul. In timpul mesei, muzica Regimentului 1 de
geniu şi două tarafuri de lăutari s-au întrecut în a-i distra pe înalţii
oaspeţi. Unul din tarafuri, ai cărui membri erau îmbrăcaţi în costume naţionale
"a atras cu deosebire interesul împăratului, care a urmărit cu vie plăcere
diferitele bucăţi ale musicei naţionale". Era, după cum consemnează
corespondentul publicaţiei "L'Independence Roumaine", cunoscutul taraf
de "sub conducerea lui [Cristache] Ciolac" care a "interpretat
un repertoriu de cântece şi dansuri româneşti”.
Despre dejunul
mai mult sau mai puţin rustic de la Stâna Regală, Regina Maria îşi amintea mai
târziu că i s-a părut destul de caraghios şi marcat de o notă de falsitate,
întrucât se dovedea greu pentru persoane a căror raţiune de a fi o constituia
ceremonia, precum oamenii politici, diplomaţii, capetele încoronate, să lase de
o parte protocolul şi formalismul. "Nimic din toată desfăşurarea nu semăna
a sinceritate - ne spune ea -, iar cei doi actori principali, Regele Carol şi
măreţul lui musafir, nu erau potriviţi de loc să joace rol într-o comedie
uşoară". După dejunul la iarbă verde favorizat de o vreme primăvăratecă,
însorită, deşi era toamnă, la care singură Regina Elisabeta cu binecunoscuta sa
capacitate de adaptare la situaţii din cele mai neobişnuite şi aplecarea ei
către atitudini teatrale, s-a simţit cu adevărat bine.
Regele Carol l-a
condus pe împăratul Franz Iosef pe o stâncă din apropiere, pe al cărui vârf
fusese amenajată o terasă şi "un pavilion cu balustradă" de unde se
putea vedea, de pe un versant, dincolo de Buşteni şi Azuga, peste vârfurile
Caraiman şi Omul, iar, de pe celălalt versant, Castelul Peleş, Mănăstirea
Sinaia şi toată valea Prahovei spre Comarnic. Observând încântarea pe care a
trezit-o împăratului priveliştea oferită, Regele Carol i-a adresat rugămintea
de a primi ca, în amintirea "acestei zile frumoase şi neuitate, cu care
Majestatea Voastră Ne-a înveselit...să-i permită a da numele de «Francis e
Iosif » acestei stânci, care presintă o vedere plăcută peste Sinaia şi valea
Prahovei şi care a atras în mod deosebit privirile Majestăţii Voastre".
La întoarcerea
la Castelul Peleş, Suveranul austro-ungar va mai fi prezent la ceaiul de la
orele 16,30 de la Foişor ca oaspete al perechii princiare moştenitoare şi la
dineul, cu caracter mai oficial decât celelalte, ce a avut loc la orele 19,00,
urmat fiind de un concert vocal susţinut de corul metropolitan din Iaşi format
din aproape 60 de persoane, domni şi doamne şi dirijat de Gavril Musicescu,
căruia, la sfârşit, împăratul Franz Iosef I i-a adresat personal felicitări şi
mulţumiri. Cu priceperea-i binecunoscută de cronicar al vieţii mondene,
semnatarul rubricii "Carnet du High-Life" de la "L'Independence
Roumaine", Mişu Văcărescu Claymoor, de data aceasta corespondentul special
al publicaţiei la Sinaia a făcut o descriere amănunţită a desfăşurării
concertului, neuitând nici un amănunt de la prezentarea programului muzical,
până la descrierea toaletelor soţiilor miniştrilor români prezenţi acolo. Aşa am
aflat, de pildă, că piesele vocale incluse în programul corului au fost atât
piese religioase de Haendel ("Verdi Prati" - 1685), Orlando Lasso
("Cognovi Domine" - 1620), Lamachin ("Pre tine te lăudăm")
sau Gavril Musicescu ("Ruga Sf. Simeon" şi "Imnul
Heruvimilor"), dar şi cântece populare pe versurile lui Vasile Alecsandri,
precum "Dor, dorule", "Hai Ileană la poiană",
"Stăncuţa", "Nevasta care iubeşte", "Baba şi
moşneagu", "Zise-au Badea" ca şi, bineînţeles, Imnul austriac,
creaţie a compozitorului austriac Franz Iosef Haydn şi Imnul "Trăiască
Regele" scris de Gavril Musicescu. Se mai află, de asemenea, că Zoe
Sturdza, soţia primului ministru era îmbrăcată în roz, că doamna Stolojan,
soţia Ministrului de Interne Anastasie Stolojan purta o toaletă crem, că doamna
Stătescu, soţia Ministrului Justiţiei Eugeniu Stătescu era îmbrăcată în gris
perle, în timp ce doamna C. Stoicescu, soţia Ministrului Lucrărilor Publice
Constantin Stoicescu purta o toaletă bleu azur.
La concert au
mai fost prezenţi, după cum spune tot Mişu Văcărescu-Claymoor şi alţi invitaţi:
generalul Constantin Budişteanu, Ministrul de Război venit cu un tren special
la orele 19,00, Ministrul Agriculturii şi Domeniilor, George D. Pallade, cu
soţia, Ministrul Instrucţiunii Publice şi Cultelor, Petru Poni, Olga Mavrogheny,
"marea doamnă de onoare a Palatului", Zoe Bengescu, doamna de onoare
a Reginei Elisabeta, doamna Greceanu, doamna de onoare a Principesei Maria,
generalul Barozzi, generalul Robescu cu soţia, Emil Ghyka, ministrul României
la Viena cu soţia, doamna Ecaterina Ghyka, Grigore Ghyka, ministrul României la
Paris cu soţia, doamna Marieta Ghyka, Alexandru Ghyka, ministrul României la
Sofia, prinţul şi principesa Dimitrie Ştirbey, doamna general Candiano-Popescu,
doamna Iza Exarcu ş.a.
După terminarea
dejunului şi încheierea concertului, la orele 21,45, împăratul Franz Iosef I,
luându-şi rămas bun de la Regina Elisabeta, căreia i-a sărutat mâna şi,
printr-o cordială strângere de mână, de la Principesa Maria, a pleacat cu
trăsura spre gară, însoţit fiind de Regele Carol I şi Principele Ferdinand, în
timp ce în parcul Castelului Peleş era aprins un imens foc bengalez. Impăratul
a fost condus la gară şi de miniştrii ce luaseră parte la dejunul din acea
seară, precum şi de soţiile acestora. Pe fondul muzical asigurat de o companie
din Batalionul 3 vânători care a dat onorul şi a intonat imnul imperial, cei
doi suverani şi-au luat rămas bun, îmbrăţişându-se şi sărutându-se de mai multe
ori, iar împăratul i-a mulţumit Regelui Carol "pentru strălucita primire
ce i-au făcut atât Regele cât şi Ţeara, asigurând că nici odată nu va uita
aceste frumoase zile petrecute în România.
După ce s-a
despărţit, cu aceleaşi calde sentimente, şi de Principele Ferdinand, împăratul
Franz Iosef I a urcat în trenul a cărei deplasare era supravegheată chiar de
inginerul Anghel Saligny, Directorul general al Căilor Ferate din România,
pornind, la orele 22,00, către Predeal. Cu umor, Mişu Văcărescu-Claymoor a relatat
că, la sosirea în Predeal, mulţimea adunată în gară pentru a-1 aclama pe bătrânul
împărat, a avut ocazia s-o facă pentru că "M. S. împăratul, obosit, se culcase
deja şi n-a mai apărut". Se încheia astfel vizita imperială în România
apreciată de ambele părţi ca un succes, socotită a fi una extrem de profitabilă
atât pentru Imperiul AustroUngar, cât şi pentru România.