Conferința de la Posdam, din iulie 1945, a fost cea de a treia și ultima a
conducătorilor țărilor Aliate antinaziste. Roosevelt, de care Stalin era mai
apropiat decât de Churchill murise, la trei săptămâni după Conferința de la
Ialta, iar Churchill a părăsit Conferința în a doua parte deoarece pieduse
alegerile din țara sa și a fost înlocuit de Clement Attlee.
Stalin a ajuns la Posdam
însoțit de demnitarii de Curte și pe fondul unor pregătiri demne de un Impărat.
Trenul blindat care l-a transportat a parcurs 1923 de kilometri pe un teritoriu
controlat în întregime de Armata Roșie și supravegheat cu acea ocazie de 18.515
de oameni ai NKDV, un gardian la 100 de metri.
Delegația sovietică a
dispus în orășelul german de 56 de vile ce înconjurau vechiul hotel în care
locuise generalul Ludendorff, în care s-a instalat Stalin. Protecția delagației
a fost asigurată de șapte regimente ale NKDV și de 1500 de oameni din trupele
speciale.
La Posdam i-a parvenit lui Stalin vestea că
americanii dețineau bomba atomică, deși fusese avertizat de spionii săi că se
făceau cercetări intense. La Posdam a înțeles gravitatea situației. Pe deasupra
l-a iritat franchețea lui Truman, în comparație cu amabilitatea și rafinamentul
lui Roosevelt. Finalizarea tratativelor a fost lăsată în sarcina miniștrilor de
experne, dar s-a împotmolit repede. Războiul Rece a început convențional cu Doctrina Truman (martie
1947) și cu planul Marshall (mai 1947).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu