ROMA V - CIRCUL LUII VARUS (CIRCUS VARIANUS)

Circus Varianus a fost construit, cu siguranță, pe timpul dinastiei Severilor, pe teritoriul unui mare teritoriu imperial numit Sessorium. Pe timpul întregii sale existențe a servit ca hipodrom și pentru jocuri de circ. Numele edificiului provine de la numele detracatului împărat Elegabal, cel de Varius Avitus Bassianus.

Construit, probabil sub domnia lui Elagabal (218-222 e.N.), circul s-a încadrat între edificiile palatului Sessorium., un complex rezidențial imperial a cărui construcție a început pe timpul lui Septimius Severus și s-a terminat sub Elagabal. Complexul s-a aflat în răsăritul Romei, cu mult în afara Zidului servian de apărare, cel care exista în acel timp.

Impărații acestei dinastii au dotat complexul imperial cu un amfiteatru (Amfiteatrul Castrense) și cu acest circ, ambele rezervate numai folosinței propriei folosințe și a celor apropiați. Circul a văzut spectacole și manevre militare în onoarea curții imperiale până la construirea Zidului lui Aurelianus, zid nou de apărarea Romei ridicat între anii 272-282 e.N, început de Aurelianus (270-275 e.N.) și terminat după 11 ani sub domnia lui Probus (276-282 e.N).



Circus Varus străbătut de Zidul lui Aurelianus

Vestigii ale circului se găsesc în zona din spatele basilicii Sfânta Cruce de Ierusalim, construită peste vestigiile unei săli a palatului Sessorium. Urmale circului sunt paralele celor ale Apeductului lui Claudius. Dimensiunile lui sunt estimate la 565 de metri lungime și 115/125 de matri lățime.

Pe spina Circului lui Varus a fost ridicat un obelisc egiptean, care fusese adus la Roma de împăratul Hadrianus (117-138 e.N.), între anii 110-130 e.N, și așezat pe Via Lambicana, în onoarea tânărului său favorit, Antinous. Obeliscul lui Antinous a rămas îngropat și rupt în trei părți până în anul 1570. Atunci a fost restaurat și ridicat în grădinile de pe colina Pincio (Pincius).

Amfiteatrul Castrense și Circul lui Varus

Circul a fost încorporat, mai târziu, în Zidul lui Aurelianus, ca și amfiteatrul Castrense. Această refolosire a lui a permis reducerea costurilor, dar și un avans rapid al lucrărilor. S-a evitat demolarea circului, sau decierea zidului. Multe alte monumente au avut aceeași soartă în calea zidului cel nou. Zidul lui Aurelianus a traversat circul la circa 100 de metri de stalurile de plecare, astfel că circa o cincime din el s-a aflat în incinta cuprinsă de zid.

Circul a fost redescoperit în anul 1959. Practic, edificiul poate fi considerat ca dispărut. Nu a rămas nimic din tribune, sau din spina.

ROMA V - CIRCUL LUI MAXENTIUS

Impăratul uzurpator, Maxentius (306-312 e.N.), a construit un complex rezidențial în afara Romei, pe Via Appia, între mila a doua și a treia,între catacombele şi basilica San Sebastian. In imediata apropiere se află şi mausoleul impresionant al Caeciliei Metella, edificiu ce domină de pe colina scundă de la răsărit de complex. Complexul cuprindea circul, un palat și un mausoleu, construcții abia terminate la sfârşitul domniei lui Maxentius, în anul 312 e.N. O sursă a întăririi legitimității pe tron a lui Maxentius a constituit-o impresionantul său program de construcții în Roma.

Circul urma a fi rezervat familiei imperiale și intimilor. Avea numai 10.000 de locuri și era realizat numai din cărămidă. Era lung de 513 metri și larg de 91 de metri, iar spina, care separa mijlocul arenei, măsura avea 283 de metri lungime. Loja imperială a circului era conectată printr-un portic cu palatul lui Maxentius, ale cărui vestigii sunt ascunse astăzi de un frunziş denas, cu excepţia absidei şi a sălii de audienţe, de formă basilicală, care depăşesc limita arborilor.

 Pentru ornamentare, Maxentius a plasat pe spina un obelisc care provenea de la templul lui Isis din Câmul lui Marte. In afară de obelisc, s-au mai aşezat pe spina o serie de statui, dintre care o copie a bustului lui Demosthene din Agora Ateneişi conurile obişnuite. Marginile spinei erau placate cu marmură.

In evul mediu (sec.al 17-lea) acel obelisc a revenit în Câmpul lui Marte, în Piazza Navona (vechiul stadion al lui Domitianus). El s-a reamplasat ca centru al Fântânii Fuviilor (Fontana dei Fiumi), fântână realizată de Bernini la comanda pa-pei Innocentius al X-lea.

Astăzi Circul lui Maxentius este în ruină, numai stalurile de plecare și spina sunt conservate parțial. Cu toate acestea este cel mai bine conservat circ din Roma antică şi al doilea ca mărime după Circus Maximus. Zidurile sale din exterior sunt încă la verticală, iar conturul spinei este încă vizibil. In partea de apus se găsesc vestigiile a două turnuri, care continuă să impună. Acestea cuprindeau mecanismul destinat să ridice porţile de plecare a carelor în cursă. In extremitatea răsăriteană se găsea un mic arc de triumf.  Locul judecătorilor se găsea pe latura sudică, în partea de jos a gradenei, la două treimi din lungimea acesteia, loc de unde puteau observa cel mai bine linia de sosire. Loja imperială, ale cărei urme sunt identificabile, se găsea într-o poziţie optimă pentru observarea arenei. Exact în faţa lojei imperiale, în peretele lung din sud, exista un alt mic arc, prin care se putea vedea mausoleul Caeciliei Metella.

Circul lui Maxentius mai este numit și Circul lui Romulus, după numele fiului defunct al împăratului, Valerius Romulus, mort la o vârstă fragedă, în anul 309 e.N. Este probabil ca acela să fi fost îmgropat în mormântul cilindric alăturat, numit Mormântul lui Romulus, mormât pe care şi-l destinase pentru sine, Maxentius.

Datorită amenajării complexului rezidenţial la sfârșitul domniei lui Maxentius și datorită morții foarte apropiate a acestuia, în anul 312 e.N, în bătălia de Podul Milvius, contra lui Constantin I-ul, se poate aprecia că circul nu a fost folosit în perioadele următoare. Primele jocuri au fost jocuri funerare, care, ca şi circul, au fost destinate divinizării lui Romulus. Accentul omniprezent al morţii şi al apoteozei, a argumentat ipoteza că întregul complex a dobândit un caracter funerar din momentul inaugurării. Ca urmare, după dispariţia lui Maxentius totul a rămas lipsit de interes festiv.

In evul mediu circul a fost numit eronat Circul lui Caracalla, datorită faptului că în apropiere s-au găsit urme atribuite aceluia.

ROMA V - CIRCUL FLAMINIUS

Caius Flaminius Nepos s-a afirmat ca personalitate remarcabilă a Republicii romane în a doua jumătate a sec.al 3-lea e.A și a dețimut demnitățile de tribun al plebei, de consul și cenzor. In calitate de tribun al plebei a reușit să trecă la vot o lege de atribuire de pământ pentru plebei într-un ținut de la sud de Armimium ( Rimini).  Ulterior s-a afirmat ca important inițiator de  construcții pentru Roma.

El a fost comandantul roman învins de Hanibal la lacul Trasimene, în anul 217 e.A, bătășie sângeroasă în care a pierit decapitat.

            Anterior, în anul 221 e.A, a amenajat Circus Flaminius în partea de sud a Câmpului lui Marte, iar în anul următor 220 e.A, a construit Via Flaminia, cale care unea Roma de costa Mării Adriatice, la Arminium. Până la el această cale parcurgea numai distanța dintre Roma și Spoletium (Spoleto). El a continuat-o pînă la Arminium, făcând din ea o arteră principală a Italiei.

            Circul său a fost cel de al doilea construit în Roma, după Circus Maximus. El a ocupat un loc important în viața publică, fără a avea suprafața imensă a Circului Maximus. Pe lângă spectacolele de circ și a curselor de care, a devenit și loc de adunare pentru consiliile plebaiene și punct de plecare al cortegiilor triumfale. Acele cortegii porneau de aici, din Câmpul lui Marte, treceau pe la Circus Maximus, ocoleau Palatinul pe la răsărit și intrau pe Via Sacra în Forum Romanum, de unde urcau pe Capitoliu la templul lui Jupiter cel Bun și Puternic.

Teatrul lui Marcellus și Porticul Octavia

            In acest circ s-au desfășurat, mult timp, jocurile plebeiene, inaugurate tot de Caius Flaminius Nepos în anul dispariției sale, precum și jocurile seculare.

            Către începutul perioadei imperiale, Circul Flaminius a pierdut rolul de circ, devenind o piață publică și apoi o piață comercială. Cu ocazia consacrării templului Mars Ultor din Forum Augustus, în anul 2 e.N, el a fost parțial inundat cu apă din Tibru pentru derularea unui spectacol acvatic pe timpul căruia au fost vănați 36 de crocodili.

            Pe timpul sec.al 2-lea e.N, s-au ridicat împrejur o serie de edificii, de porticuri și de temple (Templul lui Neptun, Teatrul lui Marcellus, etc. Circul a constituit un element urbanistic central, determinând orientarea întregii zone în paralel cu malul Tibrului.

            A căzut în ruină pe parcursul odată cu sfârșitul sec. 1 e.N. Pentru prezent nu au mai rezistat decât niște urme minore. Până în anul 1960 s-a greșit amplasarea sa, în apropiere de teatru Balbus. Aceasta a fost revizuită prin studiul planului din marmură rămas de la Septimius Severus, numit Forma Urbis. S-a stabilit că a avut amplasamentul cuprins între teatrul lui Marcellus, piazza Cairolli, via del Portico Ottavia și Tibru.

            Ocupa o suprafață de circa 300metri lungime și 120 de metri lățime. Se deschidea spre exterior, ca și teatrul lui Marcellus, printr-o serie de arcade de travertin pe pilaștri intercalați cu semi-coloane și capiteluri corintice. Arcadele parterului, poarta principală și o parte din gradenă mai puteau fi văzute în sec.al 16-lea. Ceva vestigii s-au găsit în subsol. Circul nu a avut niciodată construcții stabile pentru spectatori.

            Intrarea în piața rămasă din sec. 1 e.N, era marcată de trei arcuri de marmură ridicate în onoarea lui Germanicus și gravate cu victoriile lui militare. In piață au fost ridicate statui ale lui Augustus divinizat, în anul 15 e.N, de către Caius Norbanus Flaccus. Tot aici a ridicat Augustus Porticul Octaviei, în onoarea surorii sale Octavia Minor, lucrare din care se mai prezintă astăzi doar trei coloane elegante și înalte din marmură albă.