În perioada 7-8 iulie 1989 s-a desfăşurat la Bucureşti reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (OTV). Cu acel prilej, liderii partidelor comuniste din România şi Ungaria - Nicolae Ceauşescu, respectiv Rezso Nyers - împreună cu prim-miniştrii şi miniştrii Afacerilor Externe din cele două ţări au avut o întâlnire separată de programul reuniunii OTV.
Într-o conferinţă de presă susţinută înainte de vizita preşedintelui american, George Bush, la Budapesta (iulie 1989), Gyula Horn, ministrul Afacerilor Externe al Ungariei, a afirmat că discuţiile de la Bucureşti dintre reprezentanţii României şi Ungariei au fost extrem de tensionate. O cauză a eşecului întâlnirii respective a fost abordarea diferită de Nicolae Ceauşescu şi de Rezso Nyers a problemei recunoaşterii drepturilor minorităţilor naţionale din cele două state.
În opinia noastră, liderul PCR a anticipat problemele cu care avea să se confrunte la Bucureşti, în cursul întâlnirii cu omologul său maghiar. Cu un an mai devreme, în cursul reuniunii de la Varşovia a Comitetului Politic Consultativ (15-16 iulie 1988), Nicolae Ceauşescu a avut un schimb de replici deloc prietenoase cu Károly Grosz, liderul Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (PMUS). Problema respectivă a fost semnalată de Petar Mladenov, ministru al Afacerilor Externe, într-un raport trimis la 18 iulie 1988 Biroului Politic al CC al Partidului Comunist Bulgar (PCB).
Printre altele, demnitarul bulgar a menţionat: "În cadrul reuniunii Comitetului Politic Consultativ au apărut contradicţii foarte adânci între România şi Ungaria în ceea ce priveşte soluţiile de cooperare umanitară şi de respectare a drepturilor omului. Károly Grósz a insistat asupra necesităţii de apărare a drepturilor individuale şi colective ale minorităţilor naţionale. În anumite puncte, problemele bilaterale din relaţiile româno-ungare au agravat discuţia."
In afară de informarea inedită a lui Petar Mladenov, care a fost tradus-o şi careeste redată în continuare, istoricii au la dispoziţie un rezumat din memorandumul delegaţiei ungare ce urma să participe la reuniunea grupului de experţi care studiau chestiunea dezvoltării mecanismelor de cooperare în cadrul OTV (Moscova, 8-10 decembrie 1988).
Aceste documente ajută, pe de-o parte, la înţelegerea problemelor deosebite care existau în interiorul alianţei din care România făcea parte. Pe de altă parte, sunt oferite explicaţii inedite şi interesante despre poziţiile comune ale României şi Ungariei în relaţiile cu URSS.
În opinia noastră, liderul PCR a anticipat problemele cu care avea să se confrunte la Bucureşti, în cursul întâlnirii cu omologul său maghiar. Cu un an mai devreme, în cursul reuniunii de la Varşovia a Comitetului Politic Consultativ (15-16 iulie 1988), Nicolae Ceauşescu a avut un schimb de replici deloc prietenoase cu Károly Grosz, liderul Partidului Muncitoresc Socialist Ungar (PMUS). Problema respectivă a fost semnalată de Petar Mladenov, ministru al Afacerilor Externe, într-un raport trimis la 18 iulie 1988 Biroului Politic al CC al Partidului Comunist Bulgar (PCB).
Printre altele, demnitarul bulgar a menţionat: "În cadrul reuniunii Comitetului Politic Consultativ au apărut contradicţii foarte adânci între România şi Ungaria în ceea ce priveşte soluţiile de cooperare umanitară şi de respectare a drepturilor omului. Károly Grósz a insistat asupra necesităţii de apărare a drepturilor individuale şi colective ale minorităţilor naţionale. În anumite puncte, problemele bilaterale din relaţiile româno-ungare au agravat discuţia."
In afară de informarea inedită a lui Petar Mladenov, care a fost tradus-o şi careeste redată în continuare, istoricii au la dispoziţie un rezumat din memorandumul delegaţiei ungare ce urma să participe la reuniunea grupului de experţi care studiau chestiunea dezvoltării mecanismelor de cooperare în cadrul OTV (Moscova, 8-10 decembrie 1988).
Aceste documente ajută, pe de-o parte, la înţelegerea problemelor deosebite care existau în interiorul alianţei din care România făcea parte. Pe de altă parte, sunt oferite explicaţii inedite şi interesante despre poziţiile comune ale României şi Ungariei în relaţiile cu URSS.
Informarea lui Petar Mladenov, ministru al Afacerilor Externe, adresată Biroului Politic al CC al Partidului Comunist Bulgar, referitoare la discuţiile care au avut loc la reuniunea Comitetului Politic Consultativ al OTV (15-16 iulie 1988, Varşovia).
Ministerul Afacerilor Externe
18 iulie 1988
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar
Informare cu privire la reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
18 iulie 1988
Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist Bulgar
Informare cu privire la reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
Tovarăşi,
În zilele de 15 şi 16 iulie 1988 s-a desfăşurat la Varşovia reuniunea ordinară a Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Concluzia principală ce a rezultat în urma discuţiilor a fost că ameninţarea cu declanşarea unui război a dispărut. Arena internaţională se caracterizează prin tranziţia de la confruntare la cooperare. Începerea procesului de reducere a armamentului nuclear a fost hotărâtă şi activitatea militară însăşi a fost stopată într-o "zonă închisă".
În zilele de 15 şi 16 iulie 1988 s-a desfăşurat la Varşovia reuniunea ordinară a Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia. Concluzia principală ce a rezultat în urma discuţiilor a fost că ameninţarea cu declanşarea unui război a dispărut. Arena internaţională se caracterizează prin tranziţia de la confruntare la cooperare. Începerea procesului de reducere a armamentului nuclear a fost hotărâtă şi activitatea militară însăşi a fost stopată într-o "zonă închisă".
Discuţiile pentru aplanarea conflictelor regionale, cum ar fi cel din Afganistan, au cunoscut progrese semnificative. (...) A fost, de asemenea, luată în considerare propunerea delegaţiei sovietice referitoare la schimbarea structurii organizatorice a forţelor armate ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia în doi-trei ani. Acest lucru poate fi făcut prin restructurarea şi redistribuirea eşaloanelor strategice pe fronturile Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi ale Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord.
La momentul actual, unităţile şi formaţiunile militare ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia din Europa Centrală, formate din 70.000 de oameni, pot fi dizolvate în mod unilateral. Principiul de bază al politicii de apărare al alianţei trebuie să fie "cheltuieli inevitabile la un nivel minim - maximum de rezultate pozitive obţinute". (...)
Declaraţia adoptată, referitoare la reducerea cantităţilor de armament convenţional şi a forţelor armate din Europa, se înscrie pe linia platformei comune a reuniunilor Comitetului Politic Consultativ care au avut loc la Budapesta (1986) şi la Berlin (1987). Aceasta aduce măsurile necesare în cadrul primei etape de reduceri. Foarte important pentru securitatea Bulgariei este faptul că participanţii la negocieri nu trebuie să crească nivelul forţelor armate şi cantităţile de armament în teritoriile care nu sunt vizate de prima etapă a reducerilor.
Problemele ecologice în Europa, provocate de cursa înarmării, sunt luate în considerare atât în cadrul cooperării multilaterale, cât şi în cooperarea bilaterală în cadrul Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
Protocolul şedinţei Comitetului Politic Consultativ însărcinează Comitetul Miniştrilor Apărării să dea publicităţii informaţiile Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord referitoare la numărul total de forţe armate existente în Europa.
Protocolul şedinţei Comitetului Politic Consultativ însărcinează Comitetul Miniştrilor Apărării să dea publicităţii informaţiile Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord referitoare la numărul total de forţe armate existente în Europa.
Poziţia specială a reprezentanţilor României a creat din nou câteva probleme în cursul discuţiilor care au avut loc. Această poziţie a fost demonstrată mai întâi de declaraţia lui (Nicolae - n.r.) Ceauşescu... În cadrul reuniunii Comitetului Politic Consultativ au apărut contradicţii foarte adânci între România şi Ungaria în ceea ce priveşte soluţiile de cooperare umanitară şi de respectare a drepturilor omului. Károly Grósz a insistat asupra necesităţii de apărare a drepturilor individuale şi colective ale minorităţilor naţionale. În anumite puncte, problemele bilaterale din relaţiile româno-ungare au agravat discuţia.
În legătură cu rezultatele reuniunii de la Varşovia a Comitetului Politic Consultativ, propun Biroului Politic al CC al PCB următoarele:
- însărcinarea ministrului Afacerilor Externe şi a ministrului Apărării Naţionale pentru a continua şi dezvolta poziţia bulgară la viitoarele negocieri referitoare la reducerea forţelor armate şi a armamentului convenţional din Europa;
- pregătirea temeinică a consideraţiilor necesare pentru adaptarea infrastructurii politice şi militare a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia la noile realităţi;
- a se solicita Ministerului Afacerilor Externe ca, într-o strânsă cooperare cu alte autorităţi interesate, să studieze propunerile şi să se asigure îndeplinirea obiectivului propus.
- însărcinarea ministrului Afacerilor Externe şi a ministrului Apărării Naţionale pentru a continua şi dezvolta poziţia bulgară la viitoarele negocieri referitoare la reducerea forţelor armate şi a armamentului convenţional din Europa;
- pregătirea temeinică a consideraţiilor necesare pentru adaptarea infrastructurii politice şi militare a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia la noile realităţi;
- a se solicita Ministerului Afacerilor Externe ca, într-o strânsă cooperare cu alte autorităţi interesate, să studieze propunerile şi să se asigure îndeplinirea obiectivului propus.
Cu salutări frăţeşti,
(ss.) Petar Mladenov
(ss.) Petar Mladenov
Rezumat din memorandumul delegaţiei ungare ce urma să participe la reuniunea grupului de experţi care studiau chestiunea dezvoltării mecanismelor de cooperare în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (Moscova, 8-10 decembrie 1988).
În conformitate cu hotărârilor adoptate la reuniunea de la Varşovia a Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (15-16 iulie 1988) şi la reuniunea de la Budapesta a Comitetului Miniştrilor Afacerilor Externe ai statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (octombrie 1988 - n.r.), în toamna anului 1988 a început la Moscova o serie de întâlniri la nivel de consilieri-experţi cu scopul de a se analiza posibilităţile de îmbunătăţire a mecanismului de cooperare în cadrul alianţei.
Profitând de prilejul ce li se oferea, sovieticii au propus, printre altele, crearea unui Secretariat General al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia şi stabilirea unui sediu permanent pentru acesta.
La 6 decembrie 1988, experţii maghiari care au participat la reuniunile respective au sugerat autorităţilor de la Budapesta să respingă propunerea sovietică referitoare la stabilirea unui sediu permanent al alianţei. Cu excepţia reprezentanţilor României şi Ungariei, ceilalţi participanţi la şedinţele menţionate îşi exprimaseră deja acordul de principiu, iar partea ungară presupunea că problema respectivă urma să se afle pe ordinea de zi a reuniunii de la Bucureşti a Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (din 7-8 iulie 1989 - n.r.).
Totodată, s-a recomandat ca membrii delegaţiei ungare participante la consfătuirea din capitala României să amintească despre problemele financiare cu care se confruntau autorităţile de la Budapesta, cu scopul de a evita implicarea Ungariei în cheltuielile de funcţionare a Secretariatului General al alianţei.
Pentru a nu se afla singuri în opoziţie faţă de propunerile sovietice, experţii maghiari au încercat să blocheze iniţiativele respective prin implicarea României. În cazul în care ceilalţi reprezentanţi ai statelor membre ale Organizaţiei Tratatului de la Varşovia ar fi insistat să se stabilească un sediu permanent al Secretariatului General, delegaţia ungară urma să solicite ca noua organizaţie permanentă să fie alcătuită după modelele Grupului de Informare şi Comitetului Special de Dezarmare ale alianţei, deja constituite, iar aceasta să se ocupe inclusiv de problemele privind respectarea drepturilor omului în statele membre al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia.
În mod evident, o asemenea propunere nu putea fi acceptată de Nicolae Ceauşescu - mai ales după disputa care a avut loc între liderul român şi Károly Grósz la reuniunea de la Varşovia a Comitetului Politic Consultativ al Organizaţiei Tratatului de la Varşovia (15-16 iulie 1988) - şi, implicit, reprezentanţii României s-ar fi opus împreună cu cei ai Ungariei propunerii sovietice de stabilire a unui sediu permanent pentru Secretariatul General.
De asemenea, experţii maghiari au analizat opiniile lui Nicolae Ceauşescu referitoare la îmbunătăţirea mecanismului de cooperare în cadrul alianţei şi au considerat că liderul român este capabil să propună admiterea în Organizaţia Tratatului de la Varşovia a Iugoslaviei şi a Albaniei (în septembrie 1968, guvernul de la Tirana a anunţat retragerea unilaterală a Albaniei din Organizaţia Tratatului de la Varşovia, ca urmare a invadării Cehoslovaciei de unităţi militare sovietice, poloneze, est-germane, ungare şi bulgare - n.r.).
În consecinţă, partea ungară se vedea obligată "să-i întrebe pe tovarăşii români care sunt motivele pentru care doresc să extindă Organizaţia Tratatului de la Varşovia; este recomandabil ca noi să aflăm dacă ei au avut consultări cu iugoslavii despre această chestiune etc. Delegaţia ungară nu va da un răspuns categoric la propunerile româneşti".
De asemenea, delegaţia ungară trebuia să aibă un mandat prin care să-şi poată exprima nedumerirea faţă de contradicţia principală din interiorul alianţei, faţă de diferenţele care existau între noua gândire politică internaţională a Moscovei şi rezistenţa opusă pe linie militară în cadrul alianţei. Paradoxul respectiv a apărut la reuniunea de la Berlin a Comitetului Politic Consultativ (28-29 mai 1987 - n.r.), unde a fost adoptată, la propunerea sovieticilor, o doctrină defensivă a Organizaţiei Tratatului de la Varşovia, care a permis reducerea semnificativă a efectivelor militare şi a arsenalului convenţional al alianţei.