CEAUŞESCU - VEDERI VALOROASE PRIVIND DEZARMAREA

Când ambasadorii din toată lumea au venit la Palatul Consiliului de Stat ca să-l felicite pe preşedintele Nicolae Ceauşescu cu ocazia Anului Nou 1989, acesta a găsit prilejul de a se manifesta ca lider global.


Preocupările preşedintelui României socialiste erau foarte vaste în politica internaţională, în pofida faptului că, în realitate, ţara noastră era tot mai izolată. În faţa şefilor misiunilor internaţionale, Nicolae Ceauşescu s-a arătat nemulţumit de ce s-a întâmplat pe Pământ în anul 1988 mai ales în direcţia dezarmării şi a atras atenţia că în spatele discuţiilor şi tratativelor în domeniu au continuat ex­pe­rienţele nucleare, "războiul stelelor" a intrat într-o nouă etapă, Cosmosul devenind tot mai militarizat, iar NATO s-a apucat să-şi perfecţioneze armele nucleare cu rază scurtă de acţiune.

Preşedintele României so­cia­liste băgase de seamă că mişcarea aceasta a Alianţei Nord-Atlantice creştea de fapt de patru ori puterea de nimicire a armelor care înlocuiau rachetele distruse prin aplicarea Acordului sovieto-american. "Aceasta în­seamnă, spunând lucrurilor pe nume, renunţând la orice iluzie de­şartă, că se menţine încă pericolul unui nou război nuclear, care s-ar transforma, inevitabil, într-un holocaust nuclear la scară planetară", avertiza Nicolae Ceauşescu. Pentru aceasta, liderul din Carpaţi îi trimitea de urgenţă la tratative pe sovietici şi americani, care să conducă la în­cheierea în 1989 a unui acord între cele două puteri privind reducerea cu 50 la sută a armamentelor nucleare strategice şi în­ceperea discuţiilor pentru reducerea până la 50 la sută a armamentelor convenţionale.

Gândurile paşnice ale con­du­că­to­rului României socialiste se în­drep­tau şi spre suprimarea "bombei nu­cleare a săracului", arma chimică, însă, cum ţara noastră avea în dotare aşa ceva, a nuanţat lucrurile. "Nu dorim să rămânem la dispoziţia celor care au arme nucleare. Până la urmă, şi arma chimică poate fi o armă de descurajare pentru cei care nu au arme nucleare şi trebuie să înţelegem unitatea între lichidarea concomitentă a tuturor armelor de distrugere în masă, şi chimice, şi bac­te­­riologice, şi nucleare", le-a spus di­plo­maţilor Nicolae Ceauşescu, punc­tând că prin eliminarea ar­melor de distrugere în masă se poate pune capăt politicii de şantaj, de ame­ninţare şi de forţă împotriva altor state.
Preşedintele României socia­liste a luat la bani mărunţi şi economia mon­dială. În primul rând, s-a arătat ne­mulţumit că în anul precedent si­tua­ţia economică pe glob s-a în­rău­tăţit şi s-a accentuat discre­panţa dintre ţările bogate şi cele sărace. Mai mult, Nicolae Ceauşescu a atras aten­ţia că ţările sărace îi sub­ven­ţio­nează pe cei bogaţi, iar datoriile lor devin tot mai împovărătoare. Drept urma­re, preşedintele de la Bucureşti cerea instaurarea unei noi ordini economice internaţionale, mai echi­ta­bile. "Este nevoie de noi relaţii economice internaţionale, este nevoie să se adopte măsuri ho­tă­râte pentru o schimbare radicală a actualului sistem financiar, devenit o frână în calea progresului, un instrument de jaf în mâna statelor dez­voltate", le-a spus Nicolae Ceauşescu reprezentanţilor diplomatici din România. Acesta s-a mai arătat preocupat de rezolvarea problemelor stringente ale omenirii, şomajul, foametea, drogurile, violenţa, lipsa de locuinţe, situaţia tot mai grea a imigranţilor, a tineretului, a femeilor şi degradarea tot mai accentuată a echilibrului eco­lo­gic. În vreme ce în ţara noastră în case şi în şcoli era frig, alimentarele erau goale şi se stătea la cozi interminabile chiar şi pentru pâine, iar situaţia din orfelinate era dezastruoasă, Nicolae Ceauşescu le vorbea diplomaţilor în pilde şi atră­gea aten­ţia că pe planetă statisticile demonstrează că un milion de copii mor de foame, alte milioane nu au cu ce se hrăni şi trata medical, iar alte sute de mi­lioane nu ştiu să scrie şi să citească.

Discursul lui Nicolae Ceauşescu în faţa ambasadorilor acreditaţi la Bucureşti reprezintă o sinteză a politicii externe pe care o ducea acesta în anul 1989. Preşedintele Ro­mâ­niei socialiste ducea o bătălie aprigă cu armele atomice, iar pentru aceasta dezvoltase chiar un "Program ro­mânesc de dezarmare", ce-şi propu­nea lichidarea arsenalelor de acest tip până în anul 2000, pe etape. Ni­colae Ceauşescu dorea ca ex­pe­rienţele nucleare să fie interzise, la fel şi dezvoltarea de noi tehnologii de arme de distrugere în masă, iar spaţiul cosmic să fie demilitarizat. De asemenea, voia ca bugetele pentru apărare ale ţărilor lumii să se reducă, inclusiv prin decizii unila-terale şi care să devină exemplu de urmat, iar ca o consecinţă şi efectivele armate şi armamentele convenţionale să fie înjumătăţite.
Mai departe, secretarul general al Partidului Comunist Român dorea ca prin intermediul ONU, pe care îl vedea întărit, zona Balcanilor, dar şi alte zone din lume, să fie lipsite de arme nucleare şi chimice. Încă din 1982, din iniţiativa lui Nicolae Ceauşescu şi a diplomaţiei româneşti, Adu­na­rea Generală a ONU a adoptat "Declaraţia privind reglementarea paşnică a diferendelor inter­na­ţio­na­le".
În ceea ce priveşte chestiunile eco­nomiei mondiale, şi în acest do­me­niu, sub stricta îndrumare a lui Ni­colae Ceauşescu, s-a elaborat un pro­gram românesc de lichidare a subdezvoltării şi de făurire a unei noi ordini economice internaţionale. Acest program propunea sporirea eforturilor proprii ale ţărilor în curs de dezvoltare pentru a-şi pune mai eficient în valoare resursele de care dispun. Un alt punct al programului avea în vedere soluţionarea globală, politico-economică, a problemei datoriilor externe ale ţărilor în curs de dezvoltare.

Nici mai mult, nici mai puţin, Nicolae Ceauşescu avea de gând să schimbe sistemul financiar internaţional cu unul bazat pe echitate, egalitate şi justiţie şi, totodată, cerea înlăturarea protecţionismului şi liberalizarea schimburilor economice dintre state, precum şi eli­minarea oricăror tipuri de presiuni şi condiţionări politice în come­r­ţul internaţional. În acest sens, de la vârful României socialiste se impulsiona convocarea unei conferinţe speciale în cadrul ONU, cu participarea atât a statelor dezvoltate, cât şi a celor în curs de dezvoltare pentru so­luţionarea acestor probleme.
Toa­tă această viziune reprezenta în rea­litate o atitudine de"represalii" faţă de ins­ti­tu­ţii­le financiare internaţionale. În zo­na diplomaţiei economice interna­ţio­nale, la mijlocul anilor '80, Nicolae Ceauşescu a luat decizia de a rupe colaborarea cu Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional su­pă­rându-se pe cele două instituţii internaţionale că n-au privit cu ochi buni rambursarea anticipată a datoriei externe. Culmea este că intrarea în relaţie cu organismele financiare respective se făcuse cu mari eforturi şi după o serie de negocieri secrete, iar între 1972-1980 România beneficiase de credite în valoare de aproape şase miliarde de dolari. Aceşti bani au fost extrem de folositori în industrializarea din acei ani. Încetarea relaţiei cu FMI şi Banca Mondială a făcut ca România socialistă să fie tot mai puţin credibilă pe plan inter­naţional.
O altă direcţie majoră a politicii ex­terne conduse de Nicolae Ceauşesu era "edificarea securităţii trainice şi dezvoltarea colaborării rodnice pe continentul european". Pe aceeaşi linie a dezarmării, România socia­listă milita pentru începerea de ne­gocieri directe dintre statele participante la Tratatul de la Varşovia şi la Alianţa Nord-Atlantică pentru re­du­cerea armamentelor, inclusiv a cel­­or convenţionale, de la Urali şi pâ­nă la Oceanul Atlantic. Pentru a trans­forma Europa într-un continent al păcii, diplomaţia ro­mâ­­neas­că prezentase la reuniunea general-eu­ropeană de la Viena o serie de pro­puneri, precum organizarea unei con­ferinţe privind dezvoltarea colaborării economice şi a cooperării în pro­ducţie pe continent, iniţierea şi găz­duirea la Bucureşti a unei confe­r­inţe în problemele cooperării tehnico-ştiinţifice şi organizarea unei reuniuni care să convină în problema protecţiei mediului.

Agenda ela­bo­rată în capitala ţării noastre nu a fost luată în seamă în mediul european, Documentul final al Reuniunii Con­ferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) emis la 15 ianuarie 1989 neconţinând propu­nerile României socialiste. Aşadar, în 1989 Nicolae Ceauşescu, în ciuda zba­terilor sale cu vocaţie mondială, nu mai conta. România socialistă se afla în beznă.
In ciuda zbaterilor de vocaţie mondială ale liderului de la Bucureşti, vocea României socialiste se auzea din ce în ce mai slab.