ROMA - BASILICA OPIMIA XXXX

                      Basilica Opimia (Basilica Opimia) a fost ridicată de consulul Lucius Opimius, în anul 121 e.A, atunci când a reconstituit și Templul Concordiei din însărcinarea Senatului. Este posibil ca edificiul să fi avut rolul de simplă anexă a templului.  Spațiul disponibil a fost foarte strâmpt, conform celor relatate de Varro. 
A fost, totuși, una dintre cele trei basilici ale epocii republicane, împreună cu Basilica Porcia și Basilica Aemilia (aceasta din urmă de la care au rămas vestigii până în epoca noastră).

Basilica s-a aflat exact la nord de de acel templu al Concordiei și alături de Tullianum, sub pantele Colinei Capitoliu. A fost probabil distrusă atunci când consulul și viitorul împărat Tiberius a reconstruit și extins același templu, în anul 7 e.N. Pentru această lucrare a fost demolat atât templul cel vechi, cât și basilica alăturată. Sacrificarea basilicii nu a constituit, probabil, o mare pierdere deoarece, conform obiceiului vremii, putea fi o costrucție cu mult lemn în structură și ceva ornamente de ceramică arsă. După anul 7 e.N. basilica nu mai este amintită în documente.

ROMA - BASILICA LUI NEPTUN XXXX

                Basilica lui Neptun (Basilica Neptuni) a fost construită de către Marcus Vipsanius Agrippa în anul 25 e.A. Edificiul a fost menționat în catalogul celor 14 mari cartiere în care a împărțăt Roma împăratul Augustus. S-a aflat în Regio IX – Circus Flaminius și situată în Câmpul lui Marte, între Termele lui Agrippa și Pantheonul lui Agrippa. Era alăturată Porticului Argonauților (Porticus Argonautarum), construit în același an tot de Agrippa. Basilica a avut un plan alungit și îngust, datorită restricțiilor dictate de teren.

Ea a fost distrusă de un mare incendiu, sub domnia împăratului Titus (79-81 e.N.) și reconstruită de către împăratul Hadrianus la începutul sec.al II-lea e.N. Se bănuiește că basilica ar fi avut și rolul Bibliotecii Pantheonului.

Astăzi există vestigii ale Basilicii lui Neptun în spatele Pantheonului și se poate deduce structura ei rectangulară dintr-un număr de desene din sec.al 16-lea. Se presupune că în mijlocul basilicii se afla o statuie a lui Neptun și o cupolă semicirculară cu rol de Exedră. In fiecare parte a Exedrei se găseau patru piloni, dintre care unul a fost înlocuit în ultimul secol.

Basilica a fost continuu jefuită de materiale sale între secolele 13 și 16. Papa Nicolae al V-lea a mutat multe dintre decorațiunile basilicii antice la Vatican, iar alte părți ale ei au ajuns material de construcție pentru Palazzo dell Academia Ecclesiastica.

Agrippa a construit mult în Câmpul lui Marte, cunoscând bine dorința prietenului său Augustus de a înfrumuseța Roma pe toate căile de finanțare, insistând pe inițiativa și aportul  oamenilor bogați și apropiați domniei sale. In afara celor menționate mai sus, se pot menționa Termele lui Agrippa și Saepta, ambele dispărute sub nivelul de astăzi al terenului.

ROMA - BASILICA LUI JUNIUS BASSUS XXXX

   Basilica lui Junius Bassus (Basilica Junii Bassi) este basilica construită de Junius Annius Bassus. Junius Bassus (317 – 359 e.N) a fost un politician roman care a câștigat titlurile ilustre de Vir clarissimus (un titlu senatorial care indică starea),  Vicarius (deputat urban al Prefectului) și Prefect al Romei (Praefectus Urbi). S-a aflat în cele mai înalte cercuri ale aristrocrației.

A murit în anul 359 e.N, la numai 42 de ani dar de la el au pervenit până la noi somptuoase decoruri opus sectile (perete realizat, sau decorat, din bucăți și plăcuțe, pietre colorate, plăcuțe de sticlă, decupate și asamblate într-un mod din care să rezulte un desen adesea figurativ) în basilica pe care a construit-o. Acest mod de construcție decorativă s-a extins în ultimile secole ale Imperiului Roman și apoi spre Renașterea medievală. La Ostia s-au descoperit lucrări opus sectile de mare valoare.

Basilica lui Junius Bassus a fost situată pe colina Esquilin, pe movila Cispius. Această movilă a format împreună cu cea numită Oppius, platoul Esquilin chiar lângă Zidul servian, la interior.

Locul ocupat de basilică se afla la răsărit de actuala basilică creștină Santa Maria Maggiore, Via Napoleon al III-lea nr. 3, loc ocupat acum de un seminar.

Basilica civilă (nu religioasă) din sec. al 4-lea era un edificiu cu absidă. Era prevăzută și cu un atrium, ale cărui laturi necurbate erau în totalitate acoperite în opus sectile.

Edificiul civil a fost transformat, în sec.al 5-lea e.N, de papa Simplicius (468-483 e.N) într-o biserică creștină, cu numele de Sant’Andrea Cantabarbara.

Vestigiile au fost scoase la lumină în anul 1930, în același timp cu elemente ale unei case anterioare, din epoca lui Augustus.

Elementele de décor în opus sectile sunt păstrate la muzeul Conservatorilor și la palatul Massimo alle Terme.

La moarte, Junius Bassus a fost depus într-un sarcofag intens sculptat pe toate laturile. Subiectele sculptate sunt dovada că el s-a creștinat în preajma morții sau chiar pe patul de moarte, ele combinând elemente creștine și păgâne. Ornamentele arată interacțiunea dintre iconografia creștină biblică și iconografia păgână tradițională.

                                          

Sarcofagul a fost depus în vechea basilică Sf. Petru (construită pe timpul lui Constantin cel Mare) și a fost regăsit în anul 1597. El constituie un artefact de mare valoare al muzeului de la Vatican. Bassus a servit sub Constantius al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare.