COLEGIUL CAROL I IN PERICOL GRAV

Situațiaîn 2016

Corpul Central al Colegiului Național „Carol I“ din Craiova nu mai este utilizat ca spațiu de învățământ, încăperile existente atât la parter, cât și cele două etaje fiind foarte degradate. Mutarea elevilor a fost făcută în urmă cu doi ani, când tavanul unei clase a cedat, elevii fiind în momentul respectiv la cursuri. Copiii învață în corpul 5 de clădiri, unde în anii anteriori erau laboratoarele de informatică, această construcție fiind modernizată.

Tot ca spații de învățământ sunt utilizate și cele două aripi construite în prelungirea corpului central, care au fost reabilitate în urmă cu opt ani.
Elevii de la clasele pregătitoare învață în căminul colegiului, clasele lor fiind amenajate la parter, pe etaje fiind Centrul de Excelență, și din acest an școlar și birourile directorilor, secretariatul și contabilitatea, care se aflau la parterul corpului central.

Decizia de a elibera clădirea centrală de personal a fost luată pentru că fisurile în pereți și pardoseală s-au adâncit, iar mirosul de igrasie a devenit înțepător. În plus, scara profesorilor s-a fisurat, iar balustrada s-a rupt la un capăt cât să intre un lat de palmă. Deasupra scării profesorilor, tencuiala boltei s-a exfoliat în bucăți mari, ce stau să cadă. Degradarea se accentuează pe măsură ce se urcă la un nivel superior. Astfel că la etajul I, unde se afla „sala de daruri“ a colegiului, ce păstra obiectele oferite de diverse personalități care au trecut pragul unității de învățământ de-a lungul timpului, tavanul s-a prăbușit, o parte din obiecte fiind afectate. Pe acest etaj însă a rămas biblioteca, unde sunt peste 80.000 de volume, și nu poate fi mutată foarte ușor, precum și muzeele cu fluturi și roci, locații brăzdate și ele de fisuri atât pe pereți, cât și în planșee.
Cel mai avariat este însă etajul II al corpului central. În fosta sală de muzică, tavanul este desprins de pereți. Altă clasă are mari infiltrații de apă. În plus, podelele trepidează în toate clasele. Ferestrele au tocărie foare veche, iar geamurile sunt, în mare parte, sparte. Directorul Colegiului, Luminița Torwachter, susține că situația actuală a clădirii centrale a fost mereu motiv de dispută în consiliile profesorale și în consiliile de administrație, fapt care ar fi dus și la scrierea demisiei din funcția de conducere.

„Mi se cerea mereu să mut elevii în corpul central și nu îmi puteam asuma riscul de a duce din nou elevii și cadrele didactice în acele spații. Am preferat să îmi dau demisia. Nu puteam să mai rezist scandalurilor din consiliile profesorale și din consiliile de administrație ale școlii pe această temă. Profesorii spun că nu sunt mulțumiți că se învață în spațiile adiacente. Dar acestea sunt renovate și nu prezintă pericol. Ei vor lux, eu nu am cum să fac corpul central funcțional în condițiile actuale“, a precizat directorul Luminița Torwachter. Doamna director a părăsit funcția între timp.

Expertiza seismică: pereți ce pot ceda și la un cutremur mic

De altfel, probleme de structură ale colegiului sunt trecute și în expertiza seismică primită de primărie la sfârșitul săptămânii trecute. La parter sunt semnalate fisuri pronunțate la nivelul planșeului în cabinetul directorului, precum și fisuri și crăpături în zona holului de trecere semnalate la nivelul planșeelor și zidurilor structurale, degradări la nivelul bolților și inelului de reazem în sala rotundă. La etajul I sunt semnalate fisuri și crăpături verticale în zona intrând a coridorului.

De asemenea, tot pe acest etaj există deteriorări structurale în cabinetul de limba franceză, fisuri orizontale înclinate, fisuri deschise în zona de naștere a bolților. Peretele longitudinal în zona colț dreapta a sălii este desprins de peretele transversal și prezintă o înclinare de 1,5-2 cm, putând să producă prăbușirea peretelui spre stradă și la un cutremur de mică intensitate. Fisuri pronunțate în zona de colț plașeu și în zona boltită sunt și deasupra ușii de intrare din încăperea muzeului de roci. Este semnalat planșeul desprins și căzut în „sala de daruri“. Laboratorul biologie are elementele structurale (placă și grinzi de beton armat) putrenic degradate și posibile cedări la solicitări dinamice mediu reduse sau la sarcini gravitaționale crescute nejustificat, cum ar fi mărirea sarcinii utile la etajul superior.

În ceea ce privește etajul II, în expertiza seismică sunt trecute degradări prin prezența fisurilor și crăpăturilor de profunzime semnlate în zona de trecere, casa scării colț cu curtea interioară. Și cabinetul de muzică este prezentat ca fiind foarte degradat, „zid portant latura dreaptă a cabinetului de muzică cu partea superioară desprinsă de planșeu și zid longitudinal prezentând pericol de prăbușire“, după cum scrie în documente. Deplasarea zidului din cabinetul de muzică spre sala de geografie a generat și deplasarea tronsonului de zid longitudinal spre exteriorul clădirii, favorizând evoluția accelerată a degradărilor. Sala de clasă numită și „sala hipodrom“ are peretele de capăt dreapta desprins și fisurat pe trei laturi, prezentând pericol de prăbușire cu posibila antrenare a zonelor de racord aferente zidurilor longitudinale. Sunt vizibile și fisuri orizontale continue, apărute sub reazemele grinzilor radiale de beton din sala de clasă semirotundă. De asemenea, sala de clasă semirotundă prezintă degradări asemănătoare, dar mai pronunțate din cauza deschiderii mai mari.

Clădiri cu vulnerabilitate ridicată

Aceleași probleme se întâlnesc și la clădirea Operei Române, care face legătura între corpul central al colegiului și aripa de nord, pe unde intră elevii în curtea unității de învățământ. Fisurile de pe pereți sunt evidente. După evaluarea clădirii Colegiului „Carol I“, concluziile au fost că „din punct de vedere al riscului seismic, în sensul probabil al unor cutremure caracteristice amplasamentului, asupra construcției existente în acest caz, expertul încadrează clădirea reprezentând corpul central al Colegiului «Carol I» și Opera Română Craiova, situată în strada Ion Maiorescu, nr. 6, Craiova, în clasa de risc seismic II, corespunzând construcțiilor care sub efectul cutremurului de proiectare pot suferi degradări structurale majore, dar la care pierderea stabilității este puțin probabilă“. În plus, vulnerabilitatea clădirii este catalogată ca fiind „foarte ridicată“.

În urma analizei efectuate, expertul a menționat că „structura clădirii care are destinația de Colegiul «Carol I» și a Operei Române Craiova nu poate fi utilizată în continuare“. În plus, pentru lucrările de consolidare ale Operei Române ar fi nevoie de săpături de până la zece metri adâncime.

„Pentru faza de PT și DE este necesară completarea studiului geotehnic cu analizarea stratificației terenului până la adâncimea de 10 m și dezvelire de fundații, întrucât studiul geotehnic actual este realizat numai până la adâncimea de 4 m, iar prin proiect adâncimea maximă a fundației ajunge până la 7 m măsurată de la nivelul terenului natural. Funcție de concluziile studiului geotehnic, de coeziunea terenului întâlnit, săpătura în etape, prevăzută pentru subfundarea pereților scenei, comportă sprijiniri, posibile injectări ale terenului sau schimbări de soluție, funcție de propunerile inginerului geotehnician“, se arată în expertiza seismiscă.

Colegiul „Carol I“, reabilitat… un pic

Clădirea Colegiului „Carol I“ se lasă cu greu consolidată și reabilitată. Primii pași în această direcție i-a făcut primăria sub conducerea lui Antonie Solomon.

În anul 2008, primăria a lansat prima licitație pentru reabilitarea și modernizarea colegiului. Era vorba despre serviciile de proiectare care au fost atribuite firmei Getrix contra sumei de 247.000 de lei fără TVA. Un an mai târziu, municipalitatea atribuia și contractul de execuție a lucrărilor. Asocierea de firme Recon, Polystart și Prohaus a câștigat contractul de 6,5 milioane de lei fără TVA pentru reabilitarea corpului de pe strada Mihail Viteazul. Firmele au semnat, în 2010, un contract pentru lucrări suplimentare în valoare de 230.000 de lei fără TVA. Iar lucrurile s-au oprit aici din punctul de vedere al construirii propriu-zise. Conducerea primăriei s-a schimbat, iar câteva luni după alegerile locale, în octombrie, municipalitatea a scos la licitație reactualizarea expertizei tehnice legată de reabilitarea și consolidarea corpului central al Colegiului „Carol I“ și a Teatrului Liric, cum se numea atunci. Durata de valabilitate a contractului era de 30 de zile.

În august 2013, primăria a scos la licitație realizarea proiectului tehnic și a DALI (datele tehnice și economice ale execuției – n.r.). Firma care a câștigat licitația, SC HACHIKO DESIGN SRL, din București, urma să primească 341.760 de lei fără TVA și avea șase luni la dispoziție să predea lucrarea. Documentele au venit abia la sfârșitul săptămânii trecute. Potrivit acestora, costul estimat al lucrărilor este de aproximativ 15 milioane de euro, din care două milioane de euro pentru consolidare și restul pentru reabilitare. Datele din proiect legate de sursa de finanțare s-au schimbat și ele.

Primăria plănuia în 2013 ca banii să vină de la guvern și din fonduri europene. De la guvern nu există un răspuns în acest sens, iar fondurile europene sunt deja istorie, deoarece primăria a aflat că valoarea unui proiect trebuie să fie de maximum cinci milioane de euro, cu tot cu partea sa de cofinanțare, ceea ce nu este cazul la clădirea Colegiului „Carol I“, oricât ar tăia municipalitatea din investițiile de pe listă. Și atunci, de unde vor veni banii? Nu se știe. Bugetul local ar putea suporta cele două milioane de euro pentru consolidare, dar nu și restul de 12-13 milioane, în condițiile în care bugetul pentru dezvoltare din taxe și impozite locale nu depășește 35 de milioane de euro. Varianta ar fi o bugetare multianuală, întinsă pe doi-trei ani, dar acest lucru înseamnă disconfort prelungit atât pentru profesori, cât și pentru elevi.

REABILITARE BARBARĂ - CRAIOVA

Avea nevoie Parcul „Romanescu“ de modernizare? O întrebare la care tot mai mulți craioveni încearcă să găsească un răspuns, mai ales după ce în spațiul public au început să apară imagini dezolante cu spații verzi distruse de buldozere și cu anomalii arhitecturale, cum ar fi împrejmuirea cu gard a insulei de la intrarea în parc. Privit prin ochii unui nespecialist, ceea ce se întâmplă în parc pare un dezastru. Pe această idee a marșat și Primăria Craiova care a justificat abundența utilajelor printre copacii vechi de zeci de ani care dau frumusețea celui mai mare parc natural din Sud-Estul Europei, spunând că proiectul are toate semnăturile și avizele necesare și că el va respecta întru totul ideea arhitectului Edouard Redont de acum mai bine de o sută de ani. Și, totuși, primăria a primit o lovitură de unde se aștepta mai puțin. Doi dintre arhitecții care au lucrat la proiect au spus că gardul din jurul insulei nu are ce căuta acolo. În plus, proiectul studiat de GdS, așa cum a fost el publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice, conține o mulțime de lucrări de infrastructură care distrug tocmai esența parcului: naturalețea. Proiectul prevede înlocuirea a zeci de kilometri de asfalt și conducte și montarea unui sistem de supraveghere video ultraperformant, ale cărui caracteristici par desprinse din filmele cu spioni. Cui folosește?

Considerat cel mai mare parc natural din această parte a Europei, Parcul „Nicolae Romanescu“ din Craiova este încadrat ca monument istoric de categoria A. Cu o vechime de peste o sută de ani, parcul din ziua de azi poartă amprenta celebrului arhitect peisagist Edouard Redont al cărui proiect a fost medaliat cu aur la Paris. Cu mici excepții, ceea ce văd craiovenii astăzi au văzut și înaintașii lor la începutul secolului trecut. De unde, atunci, nevoia actualei conduceri a Primăriei Craiova de a moderniza un obiectiv care, prin spiritul său, se plasează în afara timpului? De ce să înlocuiești mobilierul urban deja schimbat acum câțiva ani sau să introduci kilometri de conducte răvășind pământul și distrugând iarba și rădăcinile copacilor, unii dintre ei seculari și, în plus, să mai cheltuiești și aproape nouă milioane de euro din bugetul local? Un posibil răspuns, chiar dacă unul de formă, se găsește în proiectul tehnic întocmit de firma de arhitectură SC 360 Inginerie – Urbanism – Arhitectură SRL din București: „Programul de modernizare derulat de Consiliul Local Craiova are drept scop remedierea uzurii fizice și morale a Parcului «Romanescu» și prelungirea duratei de viață prin readucerea lor la starea normală de exploatare“. Proiectul nu explică modul în care un monument istoric de talia Parcului „Romanescu“ se poate uza moral în condițiile în care tocmai trecerea timpului îi crește valoarea. Parcul „Romanescu“ nu este o mașină pe care să o casezi prin Programul Rabla.

Avea nevoie Parcul „Romanescu“ de modernizare? O întrebare la care tot mai mulți craioveni încearcă să găsească un răspuns, mai ales după ce în spațiul public au început să apară imagini dezolante cu spații verzi distruse de buldozere și cu anomalii arhitecturale, cum ar fi împrejmuirea cu gard a insulei de la intrarea în parc. Privit prin ochii unui nespecialist, ceea ce se întâmplă în parc pare un dezastru. Pe această idee a marșat și Primăria Craiova care a justificat abundența utilajelor printre copacii vechi de zeci de ani care dau frumusețea celui mai mare parc natural din Sud-Estul Europei, spunând că proiectul are toate semnăturile și avizele necesare și că el va respecta întru totul ideea arhitectului Edouard Redont de acum mai bine de o sută de ani. Și, totuși, primăria a primit o lovitură de unde se aștepta mai puțin. Doi dintre arhitecții care au lucrat la proiect au spus că gardul din jurul insulei nu are ce căuta acolo. În plus, proiectul studiat de GdS, așa cum a fost el publicat în Sistemul Electronic de Achiziții Publice, conține o mulțime de lucrări de infrastructură care distrug tocmai esența parcului: naturalețea. Proiectul prevede înlocuirea a zeci de kilometri de asfalt și conducte și montarea unui sistem de supraveghere video ultraperformant, ale cărui caracteristici par desprinse din filmele cu spioni. Cui folosește?

Considerat cel mai mare parc natural din această parte a Europei, Parcul „Nicolae Romanescu“ din Craiova este încadrat ca monument istoric de categoria A. Cu o vechime de peste o sută de ani, parcul din ziua de azi poartă amprenta celebrului arhitect peisagist Edouard Redont al cărui proiect a fost medaliat cu aur la Paris. Cu mici excepții, ceea ce văd craiovenii astăzi au văzut și înaintașii lor la începutul secolului trecut. De unde, atunci, nevoia actualei conduceri a Primăriei Craiova de a moderniza un obiectiv care, prin spiritul său, se plasează în afara timpului? De ce să înlocuiești mobilierul urban deja schimbat acum câțiva ani sau să introduci kilometri de conducte răvășind pământul și distrugând iarba și rădăcinile copacilor, unii dintre ei seculari și, în plus, să mai cheltuiești și aproape nouă milioane de euro din bugetul local? Un posibil răspuns, chiar dacă unul de formă, se găsește în proiectul tehnic întocmit de firma de arhitectură SC 360 Inginerie – Urbanism – Arhitectură SRL din București: „Programul de modernizare derulat de Consiliul Local Craiova are drept scop remedierea uzurii fizice și morale a Parcului «Romanescu» și prelungirea duratei de viață prin readucerea lor la starea normală de exploatare“. Proiectul nu explică modul în care un monument istoric de talia Parcului „Romanescu“ se poate uza moral în condițiile în care tocmai trecerea timpului îi crește valoarea. Parcul „Romanescu“ nu este o mașină pe care să o casezi prin Programul Rabla.

Ceea ce a scandalizat recent opinia publică a fost montarea unui gard în jurul insulei de la intrarea în parc. Primăria s-a justificat spunând că este în stilul proiectului de la 1900 și că, oricum, arată mai bine decât gardul din sârmă care exista înainte. Aici apar două probleme. Prima are legătură cu partea peisagistică. În parcurile din Europa nu se găsesc astfel de garduri, ci se merge pe ideea de spațiu deschis pentru a pune în valoare frumusețea naturii. A doua problemă. Doi dintre arhitecții care au lucrat la proiect s-au declarat surprinși de apariția gardului și au declarat că el nu figurează în proiect. Este vorba despre dr. arh. Răzvan Lăcraru și dr. habil. Hanna Derer, consultant, ambii cadre didactice la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București. Iată ce au răspuns aceștia într-o corespondență purtată cu Ordinul Arhitecților din România, filiala Oltenia. „Azi, luni, 14 martie 2016, ne-a fost semnalat un articol publicat în Gazeta de Sud, sub titlul «Închisoarea lebedei», semnat de către Bogdan Groșereanu, articol care atrage atenția, inclusiv prin fotografia care îl însoțește, asupra unor parapete realizate pe malurile Pârâului Fetei din Parcul «Romanescu» din Craiova. În calitate de autor și, respectiv, consultant de specialitate pentru partea de arhitectură din proiectul intitulat Amenajarea de parcuri și grădini în municipiul Craiova – Parcul «Romanescu», elaborat în cadrul SC 360 Inginerie – Arhitectură – Urbanism SRL în anul 2014, precizăm faptul că parapetele semnalate în articolul menționat nu au fost prevăzute în proiectul respectiv. De asemenea, menționăm faptul că inițiatorii și/sau executanții parapetelor în cauză nu ne-au solicitat opinia, opinie pe care, în baza principiilor de deontologie profesională, am fi oferit-o cu certitudine, chiar și în absența oricăror obligații contractuale cu privire la execuția proiectului. Încheiem prin a sublinia că însuși semnatarul articolului în cauză atrage atenția asupra faptului că aceste parapete nu se regăsesc în caietul de sarcini. Cu mulțumiri pentru atenție, dr. arh. Răzvan Lăcraru – proiectant, dr. habil. Hanna Derer – consultant“. Confruntat cu declarația arhitecților, primarul Olguța Vasilescu a întrebat inițial cine sunt arhitecții, apoi a spus că verifică și a precizat următoarele: „Am verificat. Este în proiect, semnat de amândoi, și gard, și refacere adăpost păsări insula de la intrare“. Figurează gardul în proiect, așa cum a declarat primarul? Nu, cel puțin nu în proiectele postate obligatoriu în Sistemul Electronic de Achiziții Publice acolo unde sunt publicate cele trei părți scrise și două desenate ale proiectului tehnic.

Gardul nu este singura ciudățenie din respectivul proiect. La solicitarea Primăriei Craiova, firma de proiectare a întocmit în detaliu toate planurile pentru lucrările care se vor efectua în Parcul „Romanescu“. Și nu sunt puține.
În ansamblu, reabilitarea și modernizarea parcului constau în următoarele lucrări: reabilitare și modernizare alei carosabile și pietonale, podețe, pasarele, poduri, reabilitare rețea de alimentare cu apă, rețea de canalizare menajeră și pluvială și rețea de canalizare, sistem de iluminat nou, sistem de supraveghere video nou, reabilitare spații verzi. Potrivit proiectului, lucrările au urmărit să respecte anumite principii. Este vorba despre reabilitarea/recondiționarea cascadelor și căderilor de apă existente, igienizarea (decolmatarea) pârâului în aval de lacul mare, de reabilitarea și reintegrarea variatelor elemente specifice de mobilier urban, chioșcuri, panotaje de informare, bănci, pubele, stâlpi de iluminat, grupuri sanitare, montarea sistemelor de irigare automate, de fântâni cu apă potabilă cu model din fontă și recondiționarea celor existente. De asemenea, proiectul amintește de realizarea rețelelor de drenuri, de reamenajarea/recondiționarea intrărilor în parc și împrejurimi, de reabilitarea elementelor de construcție existente (chioșcuri, cabine pază, casa grădinarului, pavilioane rustice, glorieta, pavilionul debarcarder), iar ca element de noutate, instalarea unui sistem de supraveghere video cu dispecerat, precum și signalistica de siguranță și securitate în exploatare, rețea WI-FI pentru vizitatori și un portal de prezentare a parcului pentru creșterea atractivității.
„Vor fi restaurate toate obiectele de arhitectură care sunt parte integrantă a acestui proiect și contribuie la atmosfera parcului, păstrând caracterul romantic și istoric al parcului. Mobilierul urban va fi completat într-o manieră coerentă (…) în linia stilistică setată de cele două elemente de mobilier urban care persistă de la inaugurarea parcului: banca și stâlpul de iluminat (modelul prezent lângă Casa Bibescu). Împrejmuirea stradală va fi refăcută în același spirit coerent și preluând același tip de elemente stilistice ca mobilierul urban“, se arată în proiect. Vorbe frumoase, ce-i drept, dar trase la șablon.

46 de kilometri de conducte pe sub Parcul „Romanescu“

Să începem cu aleile. De ce a dorit primăria să le reabiliteze? Pentru că sunt vechi, nu arată bine, iar cele din beton mai au și găuri în ele. „Aleile pietonale din beton prezintă o serie de defecțiuni ce împiedică desfășurarea normală a circulației pietonale și conduce la scăderea atractivității turistice a parcului“, spune proiectul. Deci, s-a găsit explicația pentru aglomerația din parc din zilele de vară: ca să nu dea în gropi, craiovenii se înghesuie unii într-alții. Mai departe, proiectul detaliază cât de frumos vor arăta aleile și pe ce suprafață. De exemplu, primăria va plăti pentru modernizarea unui hectar (10.000 de metri pătrați) de alei carosabile cu îmbrăcătură asfaltică. Iar compoziția lor va fi următoarea: 4 cm beton asfaltic, geocompozit antifisură, 6 cm anrobat bituminos, 15 cm piatră spartă, 25 cm fundație din balast. În total, o înălțime de 50 de centimetri, de zici că trec tirurile prin parc. Alți 37.634 de metri pătrați de alei carosabile cu îmbrăcăminte asfaltică vor fi reabilitate, dar aici compoziția constă în patru centimetri de beton asfaltic și geocompozit asfaltic, iar aleile cu piatră cubică vor fi reabilitate pe o suprafață de 6.766 de metri pătrați.
La capitolul alei pietonale, proiectul vorbește de o suprafață de 4.202 metri pătrați, dar structura ei uimește: 10 cm piatră cubică, 3 cm mortar de ciment, 10 cm beton ciment, 15 cm fundație de balast și 25 cm fundație din balast. În total, o înălțime de 63 de centimetri.
Parcul „Romanescu“ va fi brăzdat de o rețea de conducte de peste 46 de kilometri. În primul rând, se va reabilita rețeaua existentă de alimentare cu apă – 953 de metri și se va realiza un inel cu lungimea de 4.587 de metri pentru a alimenta atât construcțiile din interiorul parcului, cât și cișmelele. Pentru irigații se va realiza o rețea de distribuție în inel pe o lungime de 8.100 de metri pătrați, se vor amplasa 4.361 de aspersoare. Recordul îl dețin cei 46.600 de metri liniari de țeavă necesară pentru branșarea aspersoarelor la inelul principal. Conductele de canalizare pentru ape pluviale și ape uzate vor fi introduse la o adâncime cuprinsă între 1,5 și 6 metri. Proiectul prevede și montarea a 505 stâlpi ornamentali pentru iluminatul public cu o înălțime de 5,5 metri, fiecare dotat cu lămpi de 70 de wați.
De-a dreptul surprinzător este sistemul video și de supraveghere, potrivit mai degrabă pentru obiective militarizate decât pentru un parc natural. Sistemul conține 77 de camere fixe și 22 mobile, pe stâlpi, senzori meteo, modul crepuscul, senzori de analiză a calității apei, senzori de fum/dioxid de carbon, sirene, senzori de prezență și senzori de temperatură. Aceste date vor fi afișate pe 16 ecrane deservite de șase operatori.
Sistemul de stație meteo va raporta temperatura, umiditatea, precipitațiile, viteza și direcția vântului. Cu siguranță, este indispensabil ca primăria să știe din ce direcție bate vântul. (articol preluat de pe internet

CASA CĂNCIULESCU - CRAIOVA

Un monument architectonic și istoric de la începutul sec.al 20-lea este situat la intersecția dintre Str. Simion Bărnuțiu și Str. 24 Ianuarie, vis-à-vis de biserica Sfinții Ahangheli Mihail și Gavril, Este vorba de casa doctorului Mihail Cănciulescu, un personaj remarcabil al lumii medicale craiovene în perioada interbelică.

Mihail Cănciulescu s-a născut pe 22 februarie 1885 în comuna Poiana Mare, județul Dolj, într-o familie modestă: tatăl – Câncea Savu (zis Savonici) era un mic comerciant, iar mama – Constantina, fostă Dragu – casnică. A avut o soră, Elena – pictoriță, și un frate, Petre – general de armată. A urmat cinci clase primare (1890 – 1896) la școala din Poiana Mare, după care, în perioada 1897 – 1904, a fost elev al Liceului Carol I din Craiova, pe care l-a absolvit cu laude.

Absolvent al Facultății de Medicină din București, Cănciulescu a fost medic intern la sanatoriul Techerghiol, la spitalul din Sinaia și la Spitalele Civile din București și medic extern al Spitalului Brâncovenesc din capitală. Între anii 1916 – 1918 a fost director al Spitalului din Dorohoi. A revenit în Craiova, în 1919 a fost ales bibliotecar la Cercul Medico-Farmaceutic (înființat de dr. Dumitru Vernescu și dr. Charles Laugier în 1902) și din anul 1920 a devenit medic secundar stagiar al Spitalului Filantropia, ulterior medic primar al secției de copii, medic primar al Secției Medicale și chiar director. După 1948, dr. Cănciulescu a fost numit director al Centrului TBC din județul Dolj, calitate în care a organizat ample acțiuni de profilaxie a acestei maladii și a contribuit la înființarea dispensarelor T.B.C. din Filiași, Băilești și Maglavit și a dispensarului materno-infantil din Brădești.

În 1928, dr. Mihail Cănciulescu a fondat revista medicală „Acta Medica Romana” („Mișcarea Medicală Română”), a cărei apariție a coordonat-o timp de douăzeci de ani, până în 1948. În perioada interbelică, dr. Cănciulescu a fost unul dintre promotorii inițiativelor pentru înființarea învățământului medical în Craiova, pledând pentru necesitatea înființării unei facultăți de medicină.


Dr. Cănciulescu a fost o personalitatea complexă și o figură importantă a lumii medicale românești din perioada interbelică, cu o activitate medicală impresionantă. Pentru activitatea sa, el a fost răsplătit cu numeroase titluri, ordine și medalii. A primit ordinul Coroana României cu spade pentru zelul și devotamentul excepțional cu care a îngrijit bolnavii și răniții în 1917 (1918), titlul de doctor docent în medicină (1925), a fost numit prin decret regal membru al ordinului Steaua României (1929), a primit Medalia de aur a Fundației Al. Christescu și Premiul Dr. L. L. Russ al Academiei de Medicină. A fost președinte al Asociației docenților de la Facultatea de Medicină din București și membru corespondent al Academiei de Medicină din Romania (1937), membru in Comitetul de conducere al Secției de istoria medicinii pe țară a Societății Medicale din România (1961), a primit ordinul muncii clasa a II-a (1956), iar în 1957 titlul de medic emerit.

Dr. Cănciulescu s-a pensionat în 1957, dar a continuat să profeseze la propriul cabinet privat. Din 1960, cabinetele medicale din România au fost suprimate, iar Cănciulescu a trebuit să se descurce cu o pensie mică și cu o stare precară de sănătate. Abia în 1967, cu trei ani înainte de moarte, i-a fost aprobată solicitarea pentru o pensie mărită, după 60 de ani de activitate medicală și științifică la cel mai înalt nivel.
Pentru contribuția lui Mihail Cănciulescu la dezvoltarea medicinei, autoritățile din Craiova au dat numele doctorului unei străzi din cartierul 1 Mai.

.