ISTANBUL - ROXELANA

Puține femei au marcat Istoria medievală precum cea care avea să devină celebra sultană Roxelana. A fost un personaj feminin de prim rang, care şi-a clădit singură fiecare etapă a vieții sale tumultuoase, de la o biată sclavă la cea mai temută şi controversată sultană din întreaga istorie a Imperiului Otoman. 
Roxelana s-a născut în Galiţia (ruteană), ca fiică a unui preot ortodox. Galiția a fost o provincie istorică plasată la sud-estul Poloniei și la nord de Moldova, deasupra izvoarelor Prutului și Nistrului. Provincia a fost locuită progresiv de ucraineni din ramura ruteană, așa că viitoarea sultană a fost revendicată atât de ucraineni, cât și de polonezi. Rutenii s-au infiltrat semnificativ și în Bucovina românească după ce s-a instalat ocupația samavolnică a Imperiului Habsburgic, prin cedarea Bucovinei de către Poarta Otomană, înanul 1775. Tradiţia ucraineană îi atribuie numele de Alexandra Anastasia Lisovska şi localitatea de naştere Rohatyn, localitate mică aflată în posesia Poloniei la naşterea ei. Rahotyn se adla la 68 de  kilometri sud-est de Lwow, un oraș important al Voevodatului rutean aflat sub coroana polonă. Data nașterii Roxelanei este controversată, fiind cuprinsă, de diverși autori, între anii 1500-1506. Nici o sursă nu conține date referitoare la copilăria ei cu totul anonimă.

In 1518 sau 1520, a fost capturată de către tătarii din Crimea pe timpul unuia dintre raidurile lor frecvente în această regiune. Tânăra a fost luată ca sclavă și dusă, probabil în Crimea în orașul Kaffa (Caffa), un important centru al comerțului cu sclavi, apoi la Istanbul, unde a fost selectată pentru a fi introdusă în haremul lui Suleyman, viitorul moștenitor al tronului otoman. Suleyman a preluat tronul în 1520, dată la care Roxelana se afla de doi ani, sau mai puțin, în haremul prințului. In primii ani de captivitate a citit enorm, cultivându-se și adaptându-se vieții otomane și de harem imperial . Sub acoperirea convertirii la Islam, a reușit să se emancipeze față de celelalte femei din harem.

Remarcată de eunucul responsabil de harem și de către mama sultanului (Sultan valide), Hafsa Sultan, a fost prezentată sultanului. Cu abilitate și talent înnăscut a reușit să-l cucerească pe tânărul sultan, devenid rapid favorita lui.  Suleyman s-a îndrăgostit de ea și a numit-o „Hŭrrem”: "Cea care râde" pentru firea ei veselă, afectoasă și pentru talentul de a spune povești. Legenda spune că în serai nu se râdea, și că la începutul captivității Roxelana ar fi plătit pentru că a îndrăznit să râdă, fiind pedepsită cu biciul. Atunci ar fi jurat răzbunare și a făcut-o din plin. Din acel timp a fost cunoscută sub titlul turcesc de Hŭrrem Haseki Sultan
Roxelana nu avea înfățișarea fetelor obișnuite din harem; nu avea ochii mari și negri și nu avea buze cărnoase. Conform gustului său, un ambasador venețian a descris-o, în 1526 "Giovane, ma non bella" (tânără, dar nu frumoasă), "mică de statură și destul de grațioasă". Cea mai mare bogație a Roxelanei era mintea ei. Avea talentul de a-l întreține pe sultan cu felul său de a povesti, dându-i astfel, fără să pară, sfaturi. In 1533, ambasadorul venețian Navagero scria "Maiestatea sa sultanul o iubește pe Roxelana atât de mult, încât în tot imperiul otoman în nici o dinastie nu a existat femeie mai respectată ca ea. Se spune despre ea că apare ca fiind modestă și draguță, și că știe ce este natura unui adevărat conducător de oameni." In 1554, când Roxelana avea deja în jur de 50 de ani, un alt italian, Dominico Trevisano,a scris din capitala otomană: "Maiestatea sa, sultanul, este atât de îndrăgostit de ea, încât se spune că refuză să fie cu vreo altă femeie în afară de ea. Nici unul din predecesorii săi nu a făcut așa ceva, lucru neauzit la turci care au obiceiul de a avea nenumărate femei."

A avut o personalitate mereu surprinzătoare, un farmec magnetic şi o ambiţie indestructibilă, combinate, se pare, cu calități fizice ieșite din comun, toate la un loc făcând-o nemuritoare în istorie.

Curând, după apropierea de Suleyman, Roxelana a câştigat titlul de „Hasseki” (concubina favorită aleasă să dea naștere prinților sultanului, a doua ca importanță în harem după sultana-mamă, Sultan valide), iar în 1521 i-a dăruit sultanului un moştenitor, pe Mehmed.  Au urmat apoi, fiica Mihrimah, în anul 1522, și Abdüllah, în 1523, copil care a murit aproape 2 ani mai târziu. După aceștia, Roxelana a născut pe Selim în anul 1524, apoi pe Bayazid în 1526. Cu fiecare moștenitor, Roxelana l-a atras din ce în ce mai mult pe Suleyman spre brațele sale. Prin drăgălășenia sa, Roxelana a reușit să obțină de la Suleyman eliberarea din statutul de sclavă, de cadână, devenind om liber.

Insă, conform Islamului, o femeie păcătuiește dacă are relații cu un bărbat în afara căsătoriei. Astfel că după eliberare, Roxelana-Hŭrrem a refuzat apropierea de Suleyman timp de un număr de zile. In final sultanul a cedat și a acceptat să facă din Hŭrrem singura soție legitimă, în acel an 1530. Hŭrrem l-a născut apoi pe Jahangir, în anul 1533 și a devenit sultană-mamă în anul 1534. Incepând cu Roxelana, palatul a ajuns să fie condus de mama sultanului (Sultana Valide) sau de soţia acestuia.

 Tinerii prinți din acele vremuri nu șovăiau să înfrunte primejdii fizice, la antrenament, la vânătoare, sau în război. In schimb igiena, chiar dacă la Greci și Turci era mult mai eficientă decât la Europa din apus (sunt cunoscute băile moștenite de la bizantini, denumite de aceia „Therme”, iar în perioada otomană „Hammam”), era totuși insuficientă, mai ales în decursul campaniilor războinice. Astfel, Hŭrrem a pierdut încă doi băieți : Mehmet a murit la vârsta de 22 de ani, în anul 1543, când Hŭrrem avea cel mult 43 de ani, iar Jahangir a murit la vârsta de 20 de ani, când Hürrem avea 54 de ani.

Din 1520, adică din momentul în care a devenit concubina lui Suleyman, Roxelana a trebuit să dea piept cu o serie de antipatii, invidii și de acțiuni ostile. In Haremul imperial, cel mai acerb dușman a fost prima concubină a a lui Suleyman, pe nume Mahidevran Gulbahar Sultan, concubină de pe timpul când acesta, în calitate de Șehzade, era guvernator al sangeacului de Manisa (cunoscut tunci drept Saruhan). Mehrivan a adus pe lume primul moștentor al viitorului sultan, acolo în provincie, în anul 1515, numit Mustafa. Mehrivan a fost prima mare iubire a lui Suleyman, pe care acesta numit-o Gulbahar, dela cuvântul Gul, ce însemna Roză și de la Bahar, care însemna Primăvară. Numele ei de început, cel de Mahidevran însemna Cel care este totdeauna frums, sau, Una a cărei frumusețe nu dispare, sau, Frumusețe de două ori. Se cunoaște foarte puțin despre viața ei timpurie, iar originea îi este controversată, Caucaz, sau Albania și Muntenegru.  Odată cu ocuparea tronului de către Suleyman, ea a devenit Hasseki și femeia cea mai importantă din harem după sultana-mamă, deși după foarte puțin timp, venind la Constantinopol după sultan, s-a găsit față în față cu puternica rivală, mai tânără, Hasseki-Hurrem. Mult timp, din 1520 până în 1533, Mahidevran a păstrat o poziție fruntașă, în calitate de mamă a primului născut al sultanului, cel ce urma să urmeze la tron, dar s-a lovit de răceala sultanului îndrăgostit de rivala ei. Aceasta cu toate că sultana-mamă o favoriza în relațiile din harem. Sultana mamă nu vedea cu ochi buni subjugarea sentimentală a fiului său de către Hasseki-Hurrem. Cele două rivale ocupau în egală măsură locul al doilea în ierarhia haremului, după sultana-mamă și se luptau să și-l afirme prin fel de fel de viclenii, înscenări, zvonuri false sau manevre.
Prin atitudinea favorabilă arătată față de Mahidevran, sultana-mamă s-a manifestat tot ca un opozant ostil al lui Hurrem, nemulțumită fiind de înrobirea sufletească a bravului său fiu.
Cel de al treilea personaj de care s-a lovit Roxelana în anii ascensiunii sale a fost vizirul Ibrahim, Pargali Ibrahim Pașa, prieten din copilărie al sultanului Suleyman, deși era sclav capturat de pirați pe țărmul Marii Adriatice, unde se născuse în mica localitate Parga, într-o familie de pescari greci ortodacși. Calitățile personale și educația primită pe parcurs i-au permis ascensiunea alături de marele sultan, până la investirea ca vizir în anul 1523, demnitate ce a deținut-o timp de treisprezece ani, până în 1536, când a fost asasinat chiar în palatul Topkapî. El a primit repede diverse puteri în stat, puteri neacordate altor viziri înaintea sa. A fost admisă chiar căsătoria sa cu Hatice, sora sultanului. Adversarii nu au uitat, însă, faptul că provenea din sclavi și din creștini. A ajuns la un asemenea nivel de putere încât a devenit un pericol pentru sultan. Supușii l-au mai numit și  Mukbul Ibrahim Pașa (Favorit), iar după asasinare Maktul Ibrahim Pașa (Victimă)
Până a devenit singura soție a sultanului, Roxelana a suferit antipatia lui Ibrahim și înclinația acestuia de a servi interesele rivalei sale, Mahidevran. Ea a așteptat cu răbdare și atenție eliminarea adversarilor.

Mama sultanului, Aishe Hafsa Sultan a murit 1534 și conducerea Haremului imperial a revenit pentru scurt timp mamei moștenitorului prezumtiv al tronului, Mustafa, adică lui Mahidevran. Rivalitatea dintre cele două mame de prinți s-a acutizat și chiar a degenerat în bătaie. Hurrem a obținut de la sultan exilarea lui Mahidevran lângă fiul său, în sangeacul cu capitala la Manisa. In acest fel, Roxelana a scăpat și de al doilea mare inamic din preajmă și a preluat conducerea Haremului imperial, în calitate de Sultan valide. După numai doi ani, Ibrahim Pașa a fost asasinat chiar în palat. Se pare că Roxelana nu a fost străină de acest eveniment, atât prin instigarea lui Suleyman, cât și, probabil, prin plănuirea asasinatului. Unii autori afirmă că într-o noapte, Ibrahim a fost ştrangulat de un gardian surdo-mut, dar nu s-a găsit nici o probă care să o încrimineze pe Roxelana. 
Mahidevran a trăit restul vieții departe de Seraiul din Constantinopol. In 1553, fiul ei, Mustafa, a fost învinuit de trădare în relațiile cu Persia, plan pus la cale, printr-o scrisoare falsă către Șahul Persiei, de Roxelana și Rustem Pașa. In acest fel Hurrem a deschis calea spre tron unuia din fii săi rămași în viață, Selim și Bayazid. Regula succesiunii la otomani era aceea că moştenitor devenea fiul cel mai mare, iar acela trebuia să scape de fraţii ce puteau deveni pretendenţi. Primul născut era Sehzade Mustafa, fiul lui Mahidevran, așa că trebuia înlăturat. Mahidrevan a trăit apoi o viață tulbure și în sărăcie la Bursa, acolo unde fusese înmormântat fiul ei. Abia spre sfârșitul vieții a primit o pensie de la Selim al II-lea, fiul lui Hurrem, devenit sultan după 1566. A murit la Bursa în 1581 (1500-1581), în timp ce Hurrem se stinsese încă din anul 1558. 
In 1541, un incendiu a distrus vechiul palat, care se afla în zona Universității de astăzi, în Istanbul şi tot haremul a fost mutat la Topkapî, unde Hurrem s-a găsit în imediata apropiere a sultanului şi astfel a început perioada din istoria otomană, numită „domnia femeilor”, sau "Sultanatul femeilor". 

Hŭrrem trăia ca o adevărată împărăteasă. Avea o suită de peste 100 de persoane, 90 fiind numai servitoarele și roabele ei. Deținea o gardă de eunuci, printre care un bucătar și furnizor de alimente de preț, un croitor și furnizor de textile fine. Haremul era acum aproape de Curte (Divan), locul guvernării. Hŭrrem devenise sfatnica de încredere al lui Suleyman și se pare că avea o mare influență în politica externă. Două scrisori ale sale către regele Poloniei, Sigismund al II-lea August, s-au păstrat. Pe timpul vieții ei, Imperiul Otoman a păstrat relații pașnice cu acel stat. Ambasadorii statelor europene i se adresau Roxelanei și îi trimiteau cadouri. Unii istorici afirmă că ea a intervenit pe lângă soțul său pentru a reglementa traficul de sclavi al tătarilor din Crimea dinspre țara ei natală, din Moldova și Caucaz.

 Suleyman a dorit să construiască un nou palat în locul celui incendiat, dar Roxelana s-a temut să nu se vadă închisă, drept Sultan valide, într-un nou harem și l-a lămurit să construiască o mare moschee. Marele arhitect Sinan Mimar a primit comanda pentru viitoarea moschee Süleymaniye, în 1549, edificiu măreț și simbolic al capitalei otomane.

 Prin intrigă, Hŭrrem care avea mulți "aliați" și "obligați" (cei mai mulți ajutând-o pentru că ea știa foarte multe despre ei) obținea aproape tot ce dorea. Ea știa să găsească și să exploateze slăbiciunile oricui (ca și în cazul Sultanului). Mult timp a circulat legenda că Roxelana l-ar fi vrăjit pe sultan prin descântece și poțiuni. In 1554 ambasadorul Austriei, Busbeck, scria că existau în capitală femei care îi duceau sultanei Hŭrrem cranii de hienă, considerate pe atunci ca un puternic afrodisiac. "Dar nici una din ele nu a acceptat să-mi vândă mie oasele, spunând că sunt destinate exclusiv sultanei Hŭrrem care îl ține astfel atașat de dânsa pe sultan, prin poțiuni de iubire și alte incantații magice." Se spunea prin tot popor că sultanul era atât de ascultător față de soția sa, numai mulțumită băuturilor ei vrăjite. Tot populația i-a atribuit și un rol principal în asasinarea vizirului Ibrahim.

  

Baia (hammam) construită de Roxelana în Istanbul 

Ambiţioasa Roxelana a acumulat o avere uriaşă, care i-a permis construirea a numeroase compexe arhitecturale atât în Istanbul, cât şi în Ierusalim, Ankara, Edirne, sau Mecca. In anul 1539, l-a angajat pe strălucitul arhitect Sinan Mimar să construiască, la Istanbul, un grup de clădiri care să includă o moschee, o medresă (institut de învăţământ religios musulman) şi o şcoală. A mai ctitorit o fântână și un spital de femei, alături de piaţa de sclave din Constantinopol, piață aflată la nord de actualul Mare Bazar din Istanbul.  A construit și o baie, Haseki Hŭrrem-Sultan Hamami, pentru a servi comunitatea credincioșilor din cartierul bisericii Sfânta Sofia, iar, în 1552, a întemeiat Hasseki-Sultan Imaret, o bucătărie care distribuia mâncare săracilor și nevoiașilor.

 Ea a urmat exemplul caritabil al Zubaidei, soția califului Harun al Rașid. 

Hürrem a fost o femeie care a ştiut dintotdeauna ce a vrut şi care a răzbit singură până la ţelul său final. A excelat în rolurile de soţie, confidentă şi consilier a celui mai puternic om al epocii. Personalitatea sa transpare foarte bine prin intermediul studierii corespondenţei pe care o avea cu Suleyman pe când acesta se afla plecat în numeroasele sale campanii militare. In scrisorile trimise, Hürrem relata despre mersul lucrurilor la curte, despre intrigile din harem şi situaţia din sânul familiei, dar nu se sfia să-i trimită sultanului adevărate „liste de cumpărături”. Intr-una dinte scrisori Hürrem îi cerea sultanului „ceva denumit cologne”, despre care auzise că ar fi popular la curţile europene! Se referea evident la parfumul produs în oraşul german Cologne (azi Koln).

Hürrem a fost prima femeie din istoria Imperiului Otoman care şi-a stabilit reşedinţa în faimosul palat Topkapî, care fusese iniţial desemnat să fie centrul administrativ al Inaltei Porţi. Suleiman i-a susţinut toate proiectele şi i-a îndeplinit toate dorinţele. Cele mai frumoase tugras-uri (monograme imperiale) ale sultanului au decorat firmanele (edicte) prin care sponsoriza lucrările şi fundaţiile caritabile ale Roxelanei de odinioară. 

Poemele sultanului, semnate de către acesta cu pseudonimul Muhibbi (iubit, sau prieten intim) demonstrează încă o dată dragostea şi devotamentul faţă de roaba care îi stăpânea inima

Interior al mausoleului Roxelanei

La moartea sa, la 18 aprilie 1558, a fost înmormântată într-un mausoleu decorat cu faianţă de Iznik, reprezentând grădina Paradisului, ca omagiu al firii ei voioase şi surâzătoare. Mausoleul ei este alăturat celui al lui Suleyman, mort în 1566, o structură separată şi mai sobră. Suleyman a murit de ciumă într-una din expedițiile sale militare, ultima din Ungaria. Cei doi băieți, rămași în viață după moartea ei s-au luptat până la moarte pentru tron, învingător fiul favorit, cel care avea să devină sultanul Selim al II-lea zis Beţivul,. Cea mai ilustră dintre toate progeniturile Roxelanei s-a dovedit a fi fiica sa, Mihrimah, care i-a moştenit inteligenţa, personalitatea magnetică, alături de interesul pentru protejarea şi susţinerea artei şi culturii.
Suleyman a fost profund afectat de moartea lui Hurrem și a lăsat posterității versuri duiose de regret și iubire.

Numele acestei sultane celebres-a menținut în limbile europene drept Roxelana, Roxolena, nume, transliterat ca "Roksolana" Roxolana, Roxelane, Rossa, Ruzica, în limba turcă ca Hürrem (din persanul Khurram, "una veselă") , și în arabă drept Karima , "cel nobil". "Roxelana" sau "Roksolana" s-ar putea să nu fie un nume propriu, ci o poreclă, referindu-se la originea sa ucraineană (cf. numele contemporan comun "Ruslana"); "Roxolany" sau "Roxelany" a fost unul dintre numele de ucraineni, până în secolul al 15-lea. Astfel, numele ei ar însemna literalmente "ruteană ".