ISTANBUL - UNIVERSITATEA

In larga Piaţă Baiazid (Beyazid) atrage privirile interesantul edificiu a porţii Universităţii (Istanbul Üniversitesi). Este plasată pe latura de apus şi pe un plan ceva mai ridicat faţă de imensa deschidere a pieţii . Poarta seamănă cu un mare arc de triumf, lucrat cu ornamente orientale. Are trei deschideri cu arcuri în partea superioară, una largă şi mai înaltă în centru, cu arc frânt şi două mai înguste şi mai scunde în lături, cu arcuri ronde. Toate trei sunt ferecate cu porţi din fier forjat. Deasupra celor trei arcuri ale porţii se întinde o bandă cu fond verde şi inscripţii cu caractere arabe aurite.

Pe ambele laturi ale „arcului de triumf” sunt alăturate două corpuri de clădire ceva mai scunde şi cu planuri octogonale. Cele două corpuri de clădire alăturate porţii sub formă de „arc de triumf” au aparenţa unor turnuri de cetate, cu creneluri simbolice. Laturile lor dinspre piaţa Baiazid (cunoscută drept Forum Tauri în perioada romană) sunt şi ele străpunse la parter de deschideri cu arcuri în partea superioară. Deschiderea din latura centrală are aspectul de deschidere de acces, iar cele din laturile laterale sunt numai ferestre. La etaj fiecare ”turn” în miniatură are laturile străpunse de ferestre prelungi terminate tot cu arcuri. Ambele turnuri au încastrat câte un ceas deasupra ferestrei, ceas mare cu cadran alb.

Faţada porţii cu aspect de „arc de triumf” este prelucrată cu ornamente orientale migăloase, cu desen geometric. Fondul ornamentelor este verde, culoarea Profetului.

Desigur că atunci când se vorbeşte despre o instituţie cu atâta încărcătură culturală nu edificiul poarţii este esenţial, dar în acest caz este vorba de o realizare arhitecturală impozantă şi artistică. Impresionează prin unicitatea sa, cu trăsături asiatice. Pe deasupra acest edificiu domină piaţa pe o latură largă de apus, făcând concurenţă venerabilei Moscheei lui Baiazid al II-lea de pe latura opusă. Deşi construită în sec.al 20-lea, Poarta Universităţii se bucură de un pitoresc egal cu al multor monumente vechi. 

In spatele acestui „arc de triumf” universitar, spre apus, se întinde o grădină vastă, cu arbori bătrâni, pe sub care se preling, la toate orele zilei, grupuri vesele de studenţi şi studente cu comportament şi îmbrăcăminte aproape occidentală. Dincolo de oaza de verdeaţă se întrevăd clădirile variate şi robuste destinate sălilor de cursuri, bibliotecilor, laboratoarelor şi cancelariilor. Acesta este principalul campus universitar, dintre cele cinci existente în Istanbul.

Pa aceste locuri s-a găsit şi vechiul palat al sultanilor (Eski Sarayi) şi unele ruine romane şi bizantine, puţin edificatoare, mai sunt încă vizibile prin zonă.

Turcii caută să acorde Universităţii lor cât mai multă venerabilitate, plasându-i rădăcinile în medresele amenajate de Mahomed al II-lea Cuceritorul după 1453. Medresele s-au dovedit esenţialen până la sfârşitul sec.al 16-lea, pentru fotmarea de cadre ale administraţiei otomane. Dar cum medreselr nu erau suficiente, ca nivel de învăţământ, pentru o societate în modernizare, s-a trecut la un proces de restructurare, la 23 iulie 1846. S-au creat instituţii de educaţie superioară, numite Darűlfűnn, (în turcă casă a ştiinţelor), instituţii care au constituit rădăcinile Universităţii de astăzi. Ele au evoluat treptat în următoarele decenii, extinzând treptat disciplinele de studiu. Cu toate acestea ele au rămas şcoli pentru studii medii. Metresele, în calitatea lor de şcoli coranice, au fost desfiinţate de marele reformator Mustafa Kemal Ataturk, în 1924.

Un pas decisiv spre modernizare a fost acela prin care instituţia Darűlfűnun din Istanbul a primit statutul şi a luat numele de Universitatea din Istanbul, în anul 1933, în cadrul unei reforme a învăţământului. Anul şcolar a început oficial la 1 noiembrie 1933. Multe decenii Universitatea din Istanbul a rămas singura din ţară.

La început ea adăpostea facultăţile de medicină, de drept, de literatură, de teologie şi de ştiinţe. Mai mult de 150 de profesori evrei din Germania s-au refugiat aici de frica naziştilor, contribuind puternic şi eficient la mişcarea de reformă a învăţământului turcesc.

Pe parcursul multor decenii aceasta a rămas singura universitate din ţară, dar şi nucleul predilect al mişcărilor de contestatare ale tineretului. Nu sunt foarte rare momentele când în marea Piaţă Baiazid se adună şi scandează mii de tineri nemulţumiţi, nu numai studenţi. Statul turc este foarte ferm şi bine pregătit pentru a ţine sub control aceste manifestaţii. Nu pregetă să le înăbuşe chiar cu brutalitate. Trupe bine echipate şi antrenate ale Ministerului de Interne aşteaptă pe margini până mulţimea se agită peste măsură. In anumite situaţii rare, aceste trupe au primit ajutor de la armata cu echipament NATO. Forţele turceşti de restabilirea ordinei sunt foarte decise şi brutale în intervenţii. Nu numai în Piaţa Universităţii, ci pe întrgul întins al teritoriului.

Universitatea din Istanbul este servită astăzi pe circa 5.000 de cadre didactice şi este fregventată de 70.000 de studenţi, rămânând cea mai mare şi mai “bătrână” din ţară. Funcţionează cu următoarele facultăţi:

• Facultatea de Ştiinţe Politice
• Facultatea de Drept
• Facultatea de Jurnalism
• Facultatea de Literatură şi Ştiinţe Sociale
• Facultatea de Ştiinţe
• Şcoala de Medicină din Istanbul
• Casa medicală Cerrahpaşa
• Facultatea de Economie
• Facultatea de Farmacie
• Facultatea de Educaţie Hasan Ali Yücel
• Facultatea de Medicină Dentară
• Facultatea de Silvicultură
• Facultatea de Inginerie
• Facultatea de Ştiinţe Veterinare
• Facultatea de Administrarea afacerilor
• Facultatea de Comunicaţii
• Facultatea de Produse din apă  
• Facultatea de Teologie